Petru al Ierusalimului
Petru al Ierusalimului a fost patriarh al Ierusalimului între anii 524 și 544. A fost considerat Ortodox.
Patriarhul Petru, ca succesor al lui Ioan al III-lea și susținător al partidei ortodoxe, a convocat un sinod la Ierusalim în septembrie 536 la care a fost proclamată ortodoxia și susținerea Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon. Petru a fost de acord cu depunerea patriarhului Antim I al Constantinopolului, monofizit, în același an 536.
În 544, împăratul Iustinian I a emis un edict de condamnare a împotriva: 1. A persoanei şi scrierilor lui Teodor de Mopsuestia ca precursor al nestorianismului ; 2. a unor scrieri ale lui Teodoret din Cir şi 3. a unei scrisori a lui Iba de Edesa către Maris, ca apărându-l pe Teodor de Mopsuestia. Aceștia, presupuși nestorieni, nu au fost niciodată excomunicați și au murit în pace cu Biserica în secolul al V-lea. Petru a semnat și el edictul, dar a inclus o clauză care prevedea ca dacă nu e semnat și de Papa Vigilius al Romei, semnătura sa să fie invalidă (la fel procedase și patriarhul Mina al Constantinopolului). În cele din urmă, Papa a acceptat edictul în anul 548.[1]
Patriarhul Petru a murit în anul 544.
Note
- ↑ Edictul înpăratului Iustinian I, care avea scopul de a crea mai mult teren favorabil pentru acceptarea Sinodului IV Ecumenic, a devenit o dispută teologică și istorică numită Controversa celor Trei Capitole și care a produs noi tensiuni de relativ lungă durată în sânul Bisericii Ortodoxe.
Petru al Ierusalimului | ||
---|---|---|
Precedat de: Ioan III |
Patriarh al Ierusalimului 524-544 |
Urmat de: Macarie II |