Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Petru Vameșul

Fericitul Petru Vameșul este un sfânt care a trăit în timpul împăratului Iustinian I (527 – 565) cel Mare și a cărui viață a fost scrisă de sfântul Ioan cel Milostiv (†620). Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 20 ianuarie.

Viața

Pe timpul împăratului Iustinian (527-565), lui Petru acesta care era patrician, i s-a încredinţat toată ocârmuirea Africii. Dar era foarte crud şi nemilostiv; pentru acesta fusese supranumit Zgârcitul. Odată, un sărac s-a apropiat de el, căutând să-i ceară milostenie; dar el apucând o pâine - că tocmai atunci brutarul îi aducea pâinile gătite pentru el - a aruncat cu ea după sărac, ca şi cum ar fi aruncat cu o piatră. Dar nici n-au trecut două zile că s-a îmbolnăvit greu şi în timpul bolii s-a văzut pe sine la Judecata de Apoi trebuind să dea socoteală pentru faptele sale. Și i se aducea în față o balanţă; de partea stângă a balanţei se aflau nişte bărbaţi întunecaţi la chip, care puneau în taler faptele lui cele rele, iar de partea dreaptă erau nişte bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe şi minunaţi la faţă, care nu găseau ce să pună în taler ca să se cumpănească, decât pâinea ce o aruncase cu mânie săracului. Acestea văzându-le Petru în vedenie, şi-a venit în simţiri şi după ce s-a sculat din boală a împărţit imediat la săraci toată avuţia lui, ba unuia i-a dat şi haina de pe el; iar mai apoi în vis a văzut pe Hristos purtând haina aceasta. Apoi fericitul s-a vândut pe sine rob la un argintar şi preţul vânzării l-a dat tot la săraci. În urmă văzând fericitul că are să fie cunoscut cine este, a căutat să fugă din casa stăpânului său şi a zis către portar care era mut şi surd: în numele lui Hristos, auzi-mă şi-mi deschide poarta. Şi minune, surdo-mutul a început să audă şi să vorbească. Deci, deschizându-i-se, a fugit, ducându-se la Ierusalim şi de acolo la Constantinopol, unde a şi adormit în Domnul. A fost îngropat în casa lui, în locul numit al Boului.

Surse