Petru Rareș: Diferență între versiuni
(→Legături externe) |
(→Bibliografie) |
||
Linia 27: | Linia 27: | ||
==Bibliografie== | ==Bibliografie== | ||
* Constantin Rezachevici, ''Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881'', Volumul I, Editura Enciclopedică, București 2001. | * Constantin Rezachevici, ''Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881'', Volumul I, Editura Enciclopedică, București 2001. | ||
+ | * Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Editura Cartea Românească, București, 1925, vol. III, pp. 226-248. | ||
==Legături externe== | ==Legături externe== |
Versiunea de la data 6 aprilie 2015 12:51
La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
Petru Rareș - bust în incinta Mănăstirii Moldovița
Petru Rareș (n. 1483 - d. 3 septembrie 1546, Suceava) a fost Domn al Moldovei de două ori, prima dată între 1527-1538, iar a doua oară între 1541-1546.[1] Fiu natural al lui Ștefan cel Mare, i-a succedat la tron lui Ștefăniță-Vodă (nepot al lui Ștefan cel Mare și fiu al lui Bogdan al III-lea). Petru Rareș a urmat în linii mari politica internă și externă stabilită de tatăl său, având și o parte din calitățile acestuia - ambiția, îndrăzneala, vitejia, religiozitatea, gustul artistic - dar, fire mai aventuroasă, a făcut și erori, mai ales în politica externă.
Continuând tradiția înaintașilor săi, a fost și un important ctitor de mănăstiri și biserici.
Cuprins
Viața
Origini
Prima domnie
A doua domnie
Sfârșitul
Ctitor de sfinte lăcașuri
Note
- ↑ Rezachevici (2001), vol. 1, pp. 557-587.
Bibliografie
- Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 - 1881, Volumul I, Editura Enciclopedică, București 2001.
- Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, București, 1925, vol. III, pp. 226-248.