Petru Pionitul

Cuviosul Petru Pionitul a fost unul din Părinții pustiei care a trăit în secolul al V-lea în centrul monastic numit Chiliile din Egipt.

Viața

Avva Petru Pionitul este cunoscut din Patericul egiptean, colecția alfabetică. A făcut parte din generația următoare lui avva Lot și avva Agaton de la Schetia, probabil în a doua jumătate a secolului al V-lea.

A fost în principal ucenic al lui avva Lot, chiar dacă l-a frecventat și pe avva Agaton (amândoi de la Schetia, deși Petru Pionitul trăia la Chilii). De la el provine prima apoftegmă Despre/Pentru Avva Agaton, 1: „Zis-a Avva Petru, acela al lui Avva Lot, că era odată la chilia lui Avva Agaton [...]”.

Apoftegme

Patericul egiptean - Pentru avva Petru Pionitul

1. Se spunea despre avva Petru Pionitul de la Chilii, că nu bea vin. După ce a îmbătrânit, îi făceau fraţii puţin vin amestecat cu apă şi îl rugau să primească. Şi zicea: credeţi-mă, ca pe un lucru dulce îl primesc; şi s-a aplecat să bea vinul cel amestecat cu apă.

2. Un frate i-a zis lui avva Petru, ucenicul avvăi Lot: Când sunt în chilia mea, în pace e sufletul meu. Iar de va veni vreun frate la mine şi cuvintele celor din afară îmi va spune, se tulbură sufletul meu. Iar avva Lot zicea: Cheia ta deschide uşa mea. Zis-a fratele, bătrânului: Ce este cuvântul acesta? Zis-a bătrânul: Dacă va veni cineva la tine, îi zici lui: Cum te afli, frate? De unde ai venit? Cum sunt fraţii? Te-au primit sau nu? Şi atunci deschizi uşa fratelui şi auzi cele ce nu voieşti. Şi i-a zis fratele: Aşa este. Ce va face omul, de va veni la dânsul vreun frate? Răspuns-a bătrânul: Plânsul cu adevărat învăţătură este, iar unde nu este plâns, nu este cu putinţă a se păzi. Zis-a fratele: Când sunt în chilie, plânsul este cu mine, iar de va veni cineva la mine, sau voi ieşi din chilie, nu-l am. Zis-a bătrânul: Încă nu ţi s-a supus, ci spre folos îţi este. Căci scris e în lege, că atunci când vei dobândi vreun rob evreu, şase ani sluji-te-va, iar în al şaptelea an îl vei trimite pe el slobod. Iar de-i vei da femeie şi va naşte copii în casa ta şi nu va voi să fugă, pentru muiere şi copii, îl vei aduce la uşa casei şi vei găuri urechea lui cu acul şi-ţi va fi rob în veac. Zis-a fratele: Ce este cuvântul acesta? Răspuns-a bătrânul: De se va osteni omul după putere la vreun lucru, în orice ceas îl va căuta spre trebuinţa sa, îl va găsi. I-a zis lui fratele: Rogu-te, spune-mi cuvântul acesta! Zis-a bătrânul: Nici copil, adică fiul cel neadevărat nu rămâne împreună cu cineva robind, ci cel ce se naşte fiu, nu-şi lasă tatăl.

3. Spuneau părinţii despre avva Petru şi avva Epimah că erau uniţi în Rait. Deci, mâncând în biserică, i-au silit pe ei să vină la masa bătrânilor. Şi cu multă osteneală s-a dus avva Petru singur. Şi dacă s-a sculat, i-a zis lui avva Epimah: cum ai îndrăznit să te duci la masa bătrânilor? Iar el a răspuns: de aş fi şezut cu voi, fraţii ar fi vrut ca pe un bătrân să mă îndemne să blagoslovesc întâi şi ca un mai mare al vostru aş fi fost. Iar acum mergând aproape de părinţi, mai mic decât toţi eram şi mai smerit cu cugetul.

4. A zis avva Petru: nu se cade să ne înălţăm când Domnul va face ceva prin noi, ci mai vârtos să mulţumim că ne-am învrednicit să fim chemaţi de Dânsul. lar aceasta la toată fapta bună este de folos să socotim.

Surse

• Patericul egiptean - ediția românească
• Les sentences des Pères du désert - collection alphabétique, Solesmes, 1981
• Les apophtegmes des Pères - collection systematique, vol. 1; Introduction; Cerf; 1993