Petru Movilă: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Moştenirea: typos)
m (corr.)
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:Peter-Mogila.jpg|thumb|right|150px|Petru Movilă, mitropolit de Kiev și Galiţia]]  
+
{{Sfinti
'''Petru Movilă''' a fost [[mitropolit]] de Kiev și Galiţia (Ucraina) din anul 1632 și până la moartea sa, în 1646. Este cunoscut ca un important [[teolog]] ortodox din secolul al XVII-lea și ca un reformator al învățământului teologic ortodox. [[Prăznuire]]a sa se face în [[Biserica Ortodoxă Română]] pe [[22 decembrie]].
+
|nume=Sf. Ierarh Petru Movilă<br/>Mitropolitul Kievului
 +
|Imagine= [[Fișier:Peter-Mogila.jpg|240px]]
 +
|nastere= [[31 decembrie]] 1596,<br/>Suceava
 +
|adormire= [[22 decembrie]] 1646,<br/>Kiev
 +
|localizare= [[Biserica Ortodoxă a Ucrainei|Mitropolit al Kievului]]
 +
|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]<br/>[[Biserica Ortodoxă a Ucrainei]]<br/>[[Biserica Ortodoxă a Poloniei]]
 +
|etnie={{flag|Romania}} român
 +
|tip= [[Ierarh]]
 +
|canonizare=
 +
|calendar= [[22 decembrie]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}'''Petru Movilă''' a fost [[mitropolit]] de Kiev și Galiția (Ucraina) din anul 1632 și până la moartea sa, în 1646. Este cunoscut ca un important [[teolog]] ortodox din secolul al XVII-lea și ca un reformator al învățământului teologic ortodox. [[Praznic|Prăznuirea]] sa se face în [[Biserica Ortodoxă Română]] pe [[22 decembrie]].
  
 
==Viața==
 
==Viața==
Petru Movilă s-a născut la [[21 decembrie]] 1596 (1574, după alte surse) la Movilești, într-o familie boierească din Moldova secolului al XVII-lea. Familia Movileştilor dăduse Moldovei şi Ţării Româneşti mai mulţi domni, între care tatăl lui Petru, Simion (domn al Ţării Româneşti, cu întreruperi, în anii 1599-1601 şi al Moldovei în 1606-1607) şi fratele acestuia, Ieremia Movilă (domn al Moldovei, cu o scurtă întrerupere, între anii 1595-1606). Mama lui, Marghita, era o prinţesă poloneză. Din pricina situaţiei politice tulburi din Moldova, familia lui a trebuit să fugă în Polonia când Petru era încă foarte tânăr. Petru a primit educaţia timpurie în Polonia, la şcoala ortodoxă din Liov, continuându-şi apoi studiile în Europa Occidentală, inclusiv la universitatea din Paris şi în Olanda. În Polonia a fost o vreme ofiţer, însă el era atras mai mult de viaţa [[monahism|monahală]]. Şi-a păstrat credinţa ortodoxă în toată perioada în care a trăit în ţări catolice şi protestante.   
+
Petru Movilă s-a născut la [[31 decembrie]] 1596 la Suceava, într-o familie boierească din Moldova secolului al XVII-lea. Familia Movileștilor dăduse Moldovei și Țării Românești mai mulți domni, între care tatăl lui Petru, Simion (domn al Țării Românești, cu întreruperi, în anii 1599-1601 și al Moldovei în 1606-1607) și fratele acestuia, Ieremia Movilă (domn al Moldovei, cu o scurtă întrerupere, între anii 1595-1606). Mama lui, Marghita, era o prințesă poloneză. Din pricina situației politice tulburi din Moldova, familia lui a trebuit să fugă în Polonia când Petru era încă foarte tânăr. Petru a primit educația timpurie în Polonia, la școala ortodoxă din Liov, continuându-și apoi studiile în Europa Occidentală, inclusiv la universitatea din Paris și în Olanda. În Polonia a fost o vreme ofițer, însă el era atras mai mult de viața [[monahism|monahală]]. Și-a păstrat credința ortodoxă în toată perioada în care a trăit în țări catolice și protestante.   
  
În anul 1625 a intrat în mănăstire, în [[Mănăstirea Peşterilor din Kiev (Ucraina)|Lavra Pecerska]] din Kiev. A fost tuns în monahism in anul 1627. Mai târziu a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]] şi apoi a primit rangul de [[arhimandrit]]. În sfârşit, la scurtă vreme a fost hirotonit ca [[episcop]] şi înscăunat ca [[Mitropolit]] al Kievului în anul 1632.  
+
În anul 1625 a intrat în mănăstire, în [[Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina)|Lavra Pecerska]] din Kiev. A fost [[Tundere|tuns în monahism]] în anul 1627. Mai târziu a fost [[hirotonie|hirotonit]] [[preot]] și apoi a primit rangul de [[arhimandrit]]. În sfârșit, la scurtă vreme a fost hirotonit ca [[episcop]] și înscăunat ca [[Mitropolit]] al Kievului în anul 1632.  
  
A fost întemeietorul Academiei Duhovniceşti din Kiev, o instituţie de învăţământ teologic bazată pe principiile organizării seminariilor teologice şi universităţilor occidentale: predarea se făcea în principal în limba latină şi, secundar, în limbile greacă şi rusă, iar studenţii primeau o dublă formaţie teologică şi ştiinţifică.
+
A fost întemeietorul Academiei Duhovnicești din Kiev, o instituție de învățământ teologic bazată pe principiile organizării seminariilor teologice și universităților occidentale: predarea se făcea în principal în limba latină și, secundar, în limbile greacă și rusă, iar studenții primeau o dublă formație teologică și științifică.
  
Petru a cârmuit Biserica Ortodoxă din Ucraina într-o perioadă în care aceasta se găsea sub dominaţia poloneză. Lui i se datorează în primul rând renaşterea ortodoxă de aici, după vremurile grele ale [[Uniunea de la Brest-Litovsk|Unirii de la Brest-Litovsk]] (1596), când o mare parte a ortodocşilor de aici a acceptat supremaţia Papei de la Roma şi unirea cu [[Biserica Romano-Catolică]]. Foarte preocupat de soarta Bisericii Ortodoxe, Petru s-a dedicat întăririi poziţiei ortodocşilor care rămăseseră independenţi de Roma. În ciuda unor puternice presiuni politice şi sociale, devenite uneori chiar violente, el a reuşit să recupereze pentru Biserica Ortodoxă şi să restaureze un mare număr de biserici, între care Catedrala Sfânta Sofia din Kiev. A trecut la Domnul pe [[22 decembrie]] 1646, la Kiev.  
+
Petru a cârmuit Biserica Ortodoxă din Ucraina într-o perioadă în care aceasta se găsea sub dominația poloneză. Lui i se datorează în primul rând renașterea ortodoxă de aici, după vremurile grele ale [[Uniunea de la Brest-Litovsk|Unirii de la Brest-Litovsk]] (1596), când o mare parte a ortodocșilor de aici a acceptat supremația Papei de la Roma și unirea cu [[Biserica Romano-Catolică]]. Foarte preocupat de soarta Bisericii Ortodoxe, Petru s-a dedicat întăririi poziției ortodocșilor care rămăseseră independenți de Roma. În ciuda unor puternice presiuni politice și sociale, devenite uneori chiar violente, el a reușit să recupereze pentru Biserica Ortodoxă și să restaureze un mare număr de biserici, între care Catedrala Sfânta Sofia din Kiev. A trecut la Domnul pe [[22 decembrie]] 1646, la Kiev.  
  
Este cinstit ca [[sfânt]] de Bisericile [[Biserica Ortodoxă a Ucrainei|Ucrainei]], [[Biserica Ortodoxă Română|României]] şi [[Biserica Ortodoxă a Poloniei|Poloniei]]. [[Prăznuire]]a lui se face pe [[22 decembrie]] în Biserica Ortodoxă Română (începând din anul 1997) şi pe [[1 ianuarie]] în Biserica Ucrainei, unde el mai este pomenit şi pe [[6 octombrie]], împreună cu ceilalţi sfinţi mitropoliţi ai Kievului.
+
Este cinstit ca [[sfânt]] de Bisericile [[Biserica Ortodoxă a Ucrainei|Ucrainei]], [[Biserica Ortodoxă Română|României]] și [[Biserica Ortodoxă a Poloniei|Poloniei]]. [[Prăznuire]]a lui se face pe [[22 decembrie]] în Biserica Ortodoxă Română (începând din anul 1997) și pe [[1 ianuarie]] în Biserica Ucrainei, unde el mai este pomenit și pe [[6 octombrie]], împreună cu ceilalți sfinți mitropoliți ai Kievului.
  
==Moştenirea==
+
==Moștenirea==
Petru Movilă a lăsat în urmă numeroase scrieri. El este cel mai adesea evocat sau criticat mai ales datorită acestora. În anul 1637, a publicat o ediţie adnotată a celor patru [[Evanghelie|Evanghelii]]. În anul 1646, a publicat o ediţie revăzută a ''Evhologhion''-ului, cunoscut şi ca  ''Trebnicul Mare'' ([[Molitfelnic]]ul Mare). A mai scris şi ''Scurte eseuri ştiinţifice despre articole de credinţă'' şi un ''Mic Catehism Rus'' pentru uzul [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]].
+
Petru Movilă a lăsat în urmă numeroase scrieri. El este cel mai adesea evocat sau criticat mai ales datorită acestora. În anul 1637, a publicat o ediție adnotată a celor patru [[Evanghelie|Evanghelii]]. În anul 1646, a publicat o ediție revăzută a ''Evhologhion''-ului, cunoscut și ca  ''Trebnicul Mare'' ([[Molitfelnic]]ul Mare). A mai scris și ''Scurte eseuri științifice despre articole de credință'' și un ''Mic Catehism Rus'' pentru uzul [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]].
  
Lucrarea lui cea mai cunoscută a fost ''Mărturisirea de Credinţă Ortodoxă a Catoliceştii şi Apostoleştii Biserici Ortodoxe a Răsăritului'', pe care a realizat-o ca reacţie la încercările ordinului iezuit catolic şi al reformatorilor occidentali din acele zone ale Vechii Rusii care se aflau sub dominaţie poloneză. Aceasta constituia totodată o reacţie la ''Mărturisirea de credinţă'' calvinizantă publicată (în 1629 şi 1633) la Geneva de către Patriarhul Constantinopolului, [[Chiril Lucaris]].
+
Cea mai cunoscută lucrarea a sa este ''Mărturisirea de credință ortodoxă a catoliceștii și apostoleștii Biserici ortodoxe a răsăritului'', pe care a realizat-o ca reacție la încercările ordinului iezuit catolic și a reformatorilor occidentali din acele zone ale Vechii Rusii care se aflau sub dominație poloneză. Aceasta constituia totodată și o reacție la ''Mărturisirea de credință'' calvinizantă publicată (în 1629 și 1633) la Geneva de către [[Chiril Lucaris]], Patriarhul Constantinopolului.
  
''Mărturisirea'' mitropolitului Petru Movilă a fost discutată la [[Sinodul de la Iaşi| Sinodul inter-ortodox de la Iaşi]] din anul 1642 şi recunoscută ca validă, după ce Sinodul corectase două puncte împrumutate din teologia catolică (recunoaşterea existenţei purgatorului şi problema momentului prefacerii Darurilor în timpul Sfintei Liturghii). ''Mărturisirea'', publicată în 1645, a fost apoi editată în întreaga Europă în limbile greacă, latină, germană şi rusă. Cu aceste modificări, ea a fost recunoscută de patriarhii Bisericii Constantinopolului, Ierusalimului, Alexandriei şi Antiohiei în anul 1643. În anul 1672, Sfântul Sinod al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Bisericii Ierusalimului]] a adoptat Mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă drept catehism oficial. În limba română, prima ediţie a Mărturisirii Ortodoxe apare în anul 1699 <ref> Diacon Ioan I. Ică, Jr., „Canonul şi canoanele creştinismului apostolic” in ''Canonul Apostolic al primelor secole'', Deisis/Stavropoleos, 2008, p. 17. Ierom. Petru Pruteanu, [http://www.teologie.net/biblios.html?file=petru_movila.pdf&action=down Viaţa şi activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului] dă ca dată de apariţie a primei ediţii anul 1691. </ref>
+
''Mărturisirea'' mitropolitului Petru Movilă a fost discutată la [[Sinodul de la Iași|Sinodul panortodox de la Iași]] din anul 1642 și recunoscută ca validă, după ce Sinodul corectase două puncte împrumutate din teologia catolică (recunoașterea existenței purgatoriului și problema momentului prefacerii Darurilor în timpul Sfintei Liturghii). ''Mărturisirea'', publicată în 1645, a fost apoi editată în întreaga Europă în limbile greacă, latină, germană și rusă. Cu aceste modificări, ea a fost recunoscută de patriarhii Bisericii Constantinopolului, Ierusalimului, Alexandriei și Antiohiei în anul 1643. În anul 1672, Sfântul Sinod al [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Bisericii Ierusalimului]] a adoptat ''Mărturisirea de credință'' a lui Petru Movilă drept catehism oficial. În limba română, prima ediție a Mărturisirii Ortodoxe a apărut în anul 1699.<ref> Diacon Ioan I. Ică, Jr., „Canonul și canoanele creștinismului apostolic” in ''Canonul Apostolic al primelor secole'', Deisis/Stavropoleos, 2008, p. 17. Ierom. Petru Pruteanu, [http://www.teologie.net/biblios.html?file=petru_movila.pdf&action=down Viața și activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului] dă ca dată de apariție a primei ediții anul 1691.</ref>
  
Unii teologi ortodocşi contemporani, precum Vasili Krivoşein, [[George Florovski]] sau [[Christos Yannaras]], precum şi unii teologi români consideră că Petru Movilă a fost puternic marcat de influenţa occidentală, îndeosebi latină şi că ''Mărturisirea de credinţă'' introducea în Biserica Ortodoxă nu doar învăţături latinizante (cele sancţionate în Sinodul de la Iaşi), ci şi stilul scolastic de expunere a credinţei, străin de experienţa ortodoxă <ref> Ierom. Petru Pruteanu, [http://www.teologie.net/biblios.html?file=petru_movila.pdf&action=down Viaţa şi activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului]; v. şi Diacon Ioan I. Ică, Jr., „Canonul şi canoanele creştinismului apostolic”, ''op. cit. '', pp. 25-26 despre contextul acestor critici. </ref>.
+
Unii teologi ortodocși contemporani, precum Vasili Krivoșein, [[George Florovski]] sau [[Christos Yannaras]], precum și unii teologi români, consideră că Petru Movilă a fost puternic marcat de influența occidentală, îndeosebi cea latină și că ''Mărturisirea de credință'' introducea în Biserica Ortodoxă nu doar învățături latinizante (cele sancționate în Sinodul de la Iași), ci și stilul scolastic de expunere a credinței, străin de experiența ortodoxă.<ref> Ierom. Petru Pruteanu, [http://www.teologie.net/biblios.html?file=petru_movila.pdf&action=down Viața și activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului]; v. și Diacon Ioan I. Ică, Jr., „Canonul și canoanele creștinismului apostolic”, ''op. cit. '', pp. 25-26 despre contextul acestor critici. </ref>
  
Potrivit altor teologi şi autori ortodocşi, influenţa apuseană în scrierile şi activităţile mitropolitului nu a afectat însă fondul învăţăturilor sale, care a rămas ortodox. De asemeni, aceştia atrag atenţia asupra faptului că toate aceste cărţi au fost redactate tocmai pentru a sprijini şi consolida credinţa ortodoxă pentru a-i ajuta pe ortodocşi să reziste presiunii misiunilor catolică şi protestante în rândul credincioşilor proprii. Constituirea Academiei Teologice din Kiev, prima instituţie teologică de nivel universitar din Ortodoxia rusă, a fost tot o încercare de a oferi teologilor din Biserica Ortodoxă o educaţie modernă, de un nivel comparabil cu cea a teologilor catolici sau protestanţi ai vremii şi a putea astfel apăra mai eficient credinţa ortodoxă. Astfel, conchid aceştia, Mitropolitul Petru Movilă a fost în primul rând un apărător al credinţei ortodoxe, rol pe care i-l recunoaşte şi pentru care îl cinsteşte întreaga Biserică Ortodoxă.
+
Potrivit altor teologi și autori ortodocși, influența apuseană în scrierile și activitățile mitropolitului nu a afectat însă fondul învățăturilor sale, care a rămas ortodox. De asemenea, aceștia atrag atenția asupra faptului că toate aceste cărți au fost redactate tocmai pentru a sprijini și consolida credința ortodoxă pentru a-i ajuta pe ortodocși să reziste presiunii misiunilor catolice și protestante în rândul credincioșilor proprii. Constituirea Academiei Teologice din Kiev, prima instituție teologică de nivel universitar din Ortodoxia rusă, a fost tot o încercare de a oferi teologilor din Biserica Ortodoxă o educație modernă, de un nivel comparabil cu cea a teologilor catolici sau protestanți ai vremii și a putea astfel apăra mai eficient credința ortodoxă. Astfel, conchid aceștia, Mitropolitul Petru Movilă a fost în primul rând un apărător al credinței ortodoxe, rol pe care i-l recunoaște și pentru care îl cinstește întreaga Biserică Ortodoxă.
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
 
{{succesiune|
 
{{succesiune|
 
înainte=Isaia|
 
înainte=Isaia|
titlu=[[Lista Mitropoliţilor de Kiev|Mitropolit de Kiev şi Galiţia]]|
+
titlu=[[Lista Mitropoliților de Kiev|Mitropolit de Kiev și Galiția]]|
 
ani=1633-1646|
 
ani=1633-1646|
 
după=Silvestru}}
 
după=Silvestru}}
Linia 33: Linia 45:
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==
Dintre scrierile Sf. Ier. Petru Movilă actualmente disponibile pe piaţa românească de carte amintim:
+
Dintre scrierile Sf. Ier. Petru Movilă actualmente disponibile pe piața românească de carte amintim:
*''Mărturisirea ortodoxă a credinţei universale şi apostolice a Bisericii orientale'', Institutul European, Iaşi, f.a.
+
*''Mărturisirea ortodoxă a credinței universale și apostolice a Bisericii orientale'', Institutul European, Iași, f.a.
*''Împăcarea Bisericii Ortodoxe'', trad. de Ştefan Lupan, ed. îngrijită de Vlad Chiriac, Polirom, Iaşi, 2002 (culegere de scrieri).
+
*''Împăcarea Bisericii Ortodoxe'', trad. de Ştefan Lupan, ed. îngrijită de Vlad Chiriac, Polirom, Iași, 2002 (culegere de scrieri).
  
 
==Imnografie==
 
==Imnografie==
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
  
:Apărătorule şi mărturisitorule al Ortodoxiei, luminătorule al Neamurilor, fiule al Moldovei şi Părinte al Ucrainei, Sfinte Ierarhe Petru, mult nevoitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu sa ne apere credinţa şi să mântuiască sufletele noastre.
+
:Apărătorule și mărturisitorule al Ortodoxiei, luminătorule al Neamurilor, fiule al Moldovei și Părinte al Ucrainei, Sfinte Ierarhe Petru, mult nevoitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu sa ne apere credința și să mântuiască sufletele noastre.
  
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
 
[[Condac]], glasul al 8-lea:
Linia 46: Linia 58:
 
<small>[[Podobie]]: Apărătoare Doamnă... </small>
 
<small>[[Podobie]]: Apărătoare Doamnă... </small>
  
:Vestitorul Ortodoxiei şi apărător al credinţei, Arhiereul lui Hristos, Petru al Kievului, să se cinstească după vrednicie, căci patria şi neamul le-a lăsat, dar nu le-a uitat, de cele lumeşti s-a lepădat, pe cele cereşti şi veşnice dobândind, de aceea se bucură împreună cu ceata ierarhilor mărturisitori ai credinţei.
+
:Vestitorul Ortodoxiei și apărător al credinței, Arhiereul lui Hristos, Petru al Kievului, să se cinstească după vrednicie, căci patria și neamul le-a lăsat, dar nu le-a uitat, de cele lumești s-a lepădat, pe cele cerești și veșnice dobândind, de aceea se bucură împreună cu ceata ierarhilor mărturisitori ai credinței.
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 52: Linia 64:
  
 
==Surse==
 
==Surse==
* Ierom. Petru Pruteanu, [http://www.teologie.net/biblios.html?file=petru_movila.pdf&action=down Viaţa şi activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului]
+
* Ierom. Petru Pruteanu, [http://www.teologie.net/biblios.html?file=petru_movila.pdf&action=down Viața și activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului]
 
*[[:en:Peter Mogila|OrthodoxWiki:Peter Mogila]]
 
*[[:en:Peter Mogila|OrthodoxWiki:Peter Mogila]]
*Centrul de Studii Patristice şi Liturgice „Sf. [[Paisie Velicicovski]], [http://www.teologie.net/biblios.html?file=slujba_petru.movila.pdf&action=down Slujba Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului], Zăbriceni, 2007 (pentru imnografie).
+
*Centrul de Studii Patristice și Liturgice „Sf. [[Paisie Velicicovski]], [http://www.teologie.net/biblios.html?file=slujba_petru.movila.pdf&action=down Slujba Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului], Zăbriceni, 2007 (pentru imnografie).
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
Linia 60: Linia 72:
 
*en: [http://www.ccel.org/ccel/schaff/creeds1.v.vi.html  The Orthodox Confession of Mogilas, A.D. 1643]
 
*en: [http://www.ccel.org/ccel/schaff/creeds1.v.vi.html  The Orthodox Confession of Mogilas, A.D. 1643]
 
*ro: [http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Movil%C4%83  Wikipedia: Petru Movilă]
 
*ro: [http://ro.wikipedia.org/wiki/Petru_Movil%C4%83  Wikipedia: Petru Movilă]
*ro: Ierom. Petru Pruteanu, [http://www.teologie.net/biblios.html?file=petru_movila.pdf&action=down Viaţa şi activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului]
+
*ro: Ierom. Petru Pruteanu, [http://www.teologie.net/biblios.html?file=petru_movila.pdf&action=down Viața și activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului]
*ro: [http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/decembrie/sf_ierarh_petru_movila.htm Viaţa Sf. Ier. Petru Movilă]
+
*ro: [http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/decembrie/sf_ierarh_petru_movila.htm Viața Sf. Ier. Petru Movilă]
  
[[Categorie: Episcopi]]
 
 
[[Categorie: Episcopi de Kiev]]
 
[[Categorie: Episcopi de Kiev]]
 
[[Categorie: Monahi]]
 
[[Categorie: Monahi]]
[[Categorie: Sfinţi]]
+
[[Categorie: Teologi]]
[[Categorie:Sfinţi români]]
+
[[Categorie:Sfinți români]]
[[Category: Sfinţi ruşi]]
+
 
[[Category: Sfinţi carpato-ruşi]]
 
  
 
[[en:Peter Mogila]]
 
[[en:Peter Mogila]]

Versiunea de la data 22 decembrie 2020 06:38

Sf. Ierarh Petru Movilă
Mitropolitul Kievului
Peter-Mogila.jpg
Date personale
Naștere 31 decembrie 1596,
Suceava
Mutare la Domnul (†) 22 decembrie 1646,
Kiev
Localizare Mitropolit al Kievului
Naționalitate   român
Date cult
Tip Ierarh
Data canonizării
Prăznuire la data de 22 decembrie
Recunoaștere Biserica Ortodoxă Română
Biserica Ortodoxă a Ucrainei
Biserica Ortodoxă a Poloniei
Biserici patronate

Petru Movilă a fost mitropolit de Kiev și Galiția (Ucraina) din anul 1632 și până la moartea sa, în 1646. Este cunoscut ca un important teolog ortodox din secolul al XVII-lea și ca un reformator al învățământului teologic ortodox. Prăznuirea sa se face în Biserica Ortodoxă Română pe 22 decembrie.

Viața

Petru Movilă s-a născut la 31 decembrie 1596 la Suceava, într-o familie boierească din Moldova secolului al XVII-lea. Familia Movileștilor dăduse Moldovei și Țării Românești mai mulți domni, între care tatăl lui Petru, Simion (domn al Țării Românești, cu întreruperi, în anii 1599-1601 și al Moldovei în 1606-1607) și fratele acestuia, Ieremia Movilă (domn al Moldovei, cu o scurtă întrerupere, între anii 1595-1606). Mama lui, Marghita, era o prințesă poloneză. Din pricina situației politice tulburi din Moldova, familia lui a trebuit să fugă în Polonia când Petru era încă foarte tânăr. Petru a primit educația timpurie în Polonia, la școala ortodoxă din Liov, continuându-și apoi studiile în Europa Occidentală, inclusiv la universitatea din Paris și în Olanda. În Polonia a fost o vreme ofițer, însă el era atras mai mult de viața monahală. Și-a păstrat credința ortodoxă în toată perioada în care a trăit în țări catolice și protestante.

În anul 1625 a intrat în mănăstire, în Lavra Pecerska din Kiev. A fost tuns în monahism în anul 1627. Mai târziu a fost hirotonit preot și apoi a primit rangul de arhimandrit. În sfârșit, la scurtă vreme a fost hirotonit ca episcop și înscăunat ca Mitropolit al Kievului în anul 1632.

A fost întemeietorul Academiei Duhovnicești din Kiev, o instituție de învățământ teologic bazată pe principiile organizării seminariilor teologice și universităților occidentale: predarea se făcea în principal în limba latină și, secundar, în limbile greacă și rusă, iar studenții primeau o dublă formație teologică și științifică.

Petru a cârmuit Biserica Ortodoxă din Ucraina într-o perioadă în care aceasta se găsea sub dominația poloneză. Lui i se datorează în primul rând renașterea ortodoxă de aici, după vremurile grele ale Unirii de la Brest-Litovsk (1596), când o mare parte a ortodocșilor de aici a acceptat supremația Papei de la Roma și unirea cu Biserica Romano-Catolică. Foarte preocupat de soarta Bisericii Ortodoxe, Petru s-a dedicat întăririi poziției ortodocșilor care rămăseseră independenți de Roma. În ciuda unor puternice presiuni politice și sociale, devenite uneori chiar violente, el a reușit să recupereze pentru Biserica Ortodoxă și să restaureze un mare număr de biserici, între care Catedrala Sfânta Sofia din Kiev. A trecut la Domnul pe 22 decembrie 1646, la Kiev.

Este cinstit ca sfânt de Bisericile Ucrainei, României și Poloniei. Prăznuirea lui se face pe 22 decembrie în Biserica Ortodoxă Română (începând din anul 1997) și pe 1 ianuarie în Biserica Ucrainei, unde el mai este pomenit și pe 6 octombrie, împreună cu ceilalți sfinți mitropoliți ai Kievului.

Moștenirea

Petru Movilă a lăsat în urmă numeroase scrieri. El este cel mai adesea evocat sau criticat mai ales datorită acestora. În anul 1637, a publicat o ediție adnotată a celor patru Evanghelii. În anul 1646, a publicat o ediție revăzută a Evhologhion-ului, cunoscut și ca Trebnicul Mare (Molitfelnicul Mare). A mai scris și Scurte eseuri științifice despre articole de credință și un Mic Catehism Rus pentru uzul Bisericii Ruse.

Cea mai cunoscută lucrarea a sa este Mărturisirea de credință ortodoxă a catoliceștii și apostoleștii Biserici ortodoxe a răsăritului, pe care a realizat-o ca reacție la încercările ordinului iezuit catolic și a reformatorilor occidentali din acele zone ale Vechii Rusii care se aflau sub dominație poloneză. Aceasta constituia totodată și o reacție la Mărturisirea de credință calvinizantă publicată (în 1629 și 1633) la Geneva de către Chiril Lucaris, Patriarhul Constantinopolului.

Mărturisirea mitropolitului Petru Movilă a fost discutată la Sinodul panortodox de la Iași din anul 1642 și recunoscută ca validă, după ce Sinodul corectase două puncte împrumutate din teologia catolică (recunoașterea existenței purgatoriului și problema momentului prefacerii Darurilor în timpul Sfintei Liturghii). Mărturisirea, publicată în 1645, a fost apoi editată în întreaga Europă în limbile greacă, latină, germană și rusă. Cu aceste modificări, ea a fost recunoscută de patriarhii Bisericii Constantinopolului, Ierusalimului, Alexandriei și Antiohiei în anul 1643. În anul 1672, Sfântul Sinod al Bisericii Ierusalimului a adoptat Mărturisirea de credință a lui Petru Movilă drept catehism oficial. În limba română, prima ediție a Mărturisirii Ortodoxe a apărut în anul 1699.[1]

Unii teologi ortodocși contemporani, precum Vasili Krivoșein, George Florovski sau Christos Yannaras, precum și unii teologi români, consideră că Petru Movilă a fost puternic marcat de influența occidentală, îndeosebi cea latină și că Mărturisirea de credință introducea în Biserica Ortodoxă nu doar învățături latinizante (cele sancționate în Sinodul de la Iași), ci și stilul scolastic de expunere a credinței, străin de experiența ortodoxă.[2]

Potrivit altor teologi și autori ortodocși, influența apuseană în scrierile și activitățile mitropolitului nu a afectat însă fondul învățăturilor sale, care a rămas ortodox. De asemenea, aceștia atrag atenția asupra faptului că toate aceste cărți au fost redactate tocmai pentru a sprijini și consolida credința ortodoxă pentru a-i ajuta pe ortodocși să reziste presiunii misiunilor catolice și protestante în rândul credincioșilor proprii. Constituirea Academiei Teologice din Kiev, prima instituție teologică de nivel universitar din Ortodoxia rusă, a fost tot o încercare de a oferi teologilor din Biserica Ortodoxă o educație modernă, de un nivel comparabil cu cea a teologilor catolici sau protestanți ai vremii și a putea astfel apăra mai eficient credința ortodoxă. Astfel, conchid aceștia, Mitropolitul Petru Movilă a fost în primul rând un apărător al credinței ortodoxe, rol pe care i-l recunoaște și pentru care îl cinstește întreaga Biserică Ortodoxă.

Casetă de succesiune:
Petru Movilă
Precedat de:
Isaia
Mitropolit de Kiev și Galiția
1633-1646
Urmat de:
Silvestru



Scrieri

Dintre scrierile Sf. Ier. Petru Movilă actualmente disponibile pe piața românească de carte amintim:

  • Mărturisirea ortodoxă a credinței universale și apostolice a Bisericii orientale, Institutul European, Iași, f.a.
  • Împăcarea Bisericii Ortodoxe, trad. de Ştefan Lupan, ed. îngrijită de Vlad Chiriac, Polirom, Iași, 2002 (culegere de scrieri).

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Apărătorule și mărturisitorule al Ortodoxiei, luminătorule al Neamurilor, fiule al Moldovei și Părinte al Ucrainei, Sfinte Ierarhe Petru, mult nevoitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu sa ne apere credința și să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Vestitorul Ortodoxiei și apărător al credinței, Arhiereul lui Hristos, Petru al Kievului, să se cinstească după vrednicie, căci patria și neamul le-a lăsat, dar nu le-a uitat, de cele lumești s-a lepădat, pe cele cerești și veșnice dobândind, de aceea se bucură împreună cu ceata ierarhilor mărturisitori ai credinței.

Note

  1. Diacon Ioan I. Ică, Jr., „Canonul și canoanele creștinismului apostolic” in Canonul Apostolic al primelor secole, Deisis/Stavropoleos, 2008, p. 17. Ierom. Petru Pruteanu, Viața și activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului dă ca dată de apariție a primei ediții anul 1691.
  2. Ierom. Petru Pruteanu, Viața și activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului; v. și Diacon Ioan I. Ică, Jr., „Canonul și canoanele creștinismului apostolic”, op. cit. , pp. 25-26 despre contextul acestor critici.

Surse

Legături externe