Petru Movilă

Petru Movilă, mitropolit de Kiev și Galiţia

Petru Movilă a fost mitropolit de Kiev și Galiţia (Ucraina) din anul 1632 și până la moartea sa, în 1646. Este cunoscut ca un important teolog ortodox din secolul al XVII-lea și ca un reformator al învățământului teologic ortodox. Prăznuirea sa se face în Biserica Ortodoxă Română pe 22 decembrie.

Viața

Petru Movilă s-a născut la 21 decembrie 1596 (1574, după alte surse) la Movilești, într-o familie boierească din Moldova secolului al XVII-lea. Familia Movileştilor dăduse Moldovei şi Ţării Româneşti mai mulţi domni, între care tatăl lui Petru, Simion (domn al Ţării Româneşti, cu întreruperi, în anii 1599-1601 şi al Moldovei în 1606-1607) şi fratele acestuia, Ieremia Movilă (domn al Moldovei, cu o scurtă întrerupere, între anii 1595-1606). Mama lui, Marghita, era o prinţesă poloneză. Din pricina situaţiei politice tulburi din Moldova, familia lui a trebuit să fugă în Polonia când Petru era încă foarte tânăr. Petru a primit educaţia timpurie în Polonia, la şcoala ortodoxă din Liov, continuându-şi apoi studiile în Europa Occidentală, inclusiv la universitatea din Paris şi în Olanda. În Polonia a fost o vreme ofiţer, însă el era atras mai mult de viaţa monahală. Şi-a păstrat credinţa ortodoxă în toată perioada în care a trăit în ţări catolice şi protestante.

În anul 1625 a intrat în mănăstire, în Lavra Pecerska din Kiev. A fost tuns în monahism in anul 1627. Mai târziu a fost hirotonit preot şi apoi a primit rangul de arhimandrit. În sfârşit, la scurtă vreme a fost hirotonit ca episcop şi înscăunat ca Mitropolit al Kievului în anul 1632.

A fost întemeietorul Academiei Duhovniceşti din Kiev, o instituţie de învăţământ teologic bazată pe principiile organizării seminariilor teologice şi universităţilor occidentale: predarea se făcea în principal în limba latină şi, secundar, în limbile greacă şi rusă, iar studenţii primeau o dublă formaţie teologică şi ştiinţifică.

Petru a cârmuit Biserica Ortodoxă din Ucraina într-o perioadă în care aceasta se găsea sub dominaţia poloneză. Lui i se datorează în primul rând renaşterea ortodoxă de aici, după vremurile grele ale Unirii de la Brest-Litovsk (1596), când o mare parte a ortodocşilor de aici a acceptat supremaţia Papei de la Roma şi unirea cu Biserica Romano-Catolică. Foarte preocupat de soarta Bisericii Ortodoxe, Petru s-a dedicat întăririi poziţiei ortodocşilor care rămăseseră independenţi de Roma. În ciuda unor puternice presiuni politice şi sociale, devenite uneori chiar violente, el a reuşit să recupereze pentru Biserica Ortodoxă şi să restaureze un mare număr de biserici, între care Catedrala Sfânta Sofia din Kiev. A trecut la Domnul pe 22 decembrie 1646, la Kiev.

Este cinstit ca sfânt de Bisericile Ucrainei, României şi Poloniei. Prăznuirea lui se face pe 22 decembrie în Biserica Ortodoxă Română (începând din anul 1997) şi pe 1 ianuarie în Biserica Ucrainei, unde el mai este pomenit şi pe 6 octombrie, împreună cu ceilalţi sfinţi mitropoliţi ai Kievului.

Moştenirea

Petru Movilă a lăsat în urmă numeroase scrieri. El este cel mai adesea evocat sau criticat mai ales datorită acestora. În anul 1637, a publicat o ediţie adnotată a celor patru Evanghelii. În anul 1646, a publicat o ediţie revăzută a Evhologhion-ului, cunoscut şi ca Trebnicul Mare (Molitfelnicul Mare). A mai scris şi Scurte eseuri ştiinţifice despre articole de credinţă şi un Mic Catehism Rus pentru uzul Bisericii Ruse.

Cea mai cunoscută lucrarea a sa este Mărturisirea de credinţă ortodoxă a catoliceştii şi apostoleştii Biserici ortodoxe a răsăritului, pe care a realizat-o ca reacţie la încercările ordinului iezuit catolic şi a reformatorilor occidentali din acele zone ale Vechii Rusii care se aflau sub dominaţie poloneză. Aceasta constituia totodată şi o reacţie la Mărturisirea de credinţă calvinizantă publicată (în 1629 şi 1633) la Geneva de către Chiril Lucaris, Patriarhul Constantinopolului.

Mărturisirea mitropolitului Petru Movilă a fost discutată la Sinodul panortodox de la Iaşi din anul 1642 şi recunoscută ca validă, după ce Sinodul corectase două puncte împrumutate din teologia catolică (recunoaşterea existenţei purgatoriului şi problema momentului prefacerii Darurilor în timpul Sfintei Liturghii). Mărturisirea, publicată în 1645, a fost apoi editată în întreaga Europă în limbile greacă, latină, germană şi rusă. Cu aceste modificări, ea a fost recunoscută de patriarhii Bisericii Constantinopolului, Ierusalimului, Alexandriei şi Antiohiei în anul 1643. În anul 1672, Sfântul Sinod al Bisericii Ierusalimului a adoptat Mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă drept catehism oficial. În limba română, prima ediţie a Mărturisirii Ortodoxe a apărut în anul 1699.

Unii teologi ortodocşi contemporani, precum Vasili Krivoşein, George Florovski sau Christos Yannaras, precum şi unii teologi români, consideră că Petru Movilă a fost puternic marcat de influenţa occidentală, îndeosebi cea latină şi că Mărturisirea de credinţă introducea în Biserica Ortodoxă nu doar învăţături latinizante (cele sancţionate în Sinodul de la Iaşi), ci şi stilul scolastic de expunere a credinţei, străin de experienţa ortodoxă.

Potrivit altor teologi şi autori ortodocşi, influenţa apuseană în scrierile şi activităţile mitropolitului nu a afectat însă fondul învăţăturilor sale, care a rămas ortodox. De asemenea, aceştia atrag atenţia asupra faptului că toate aceste cărţi au fost redactate tocmai pentru a sprijini şi consolida credinţa ortodoxă pentru a-i ajuta pe ortodocşi să reziste presiunii misiunilor catolice şi protestante în rândul credincioşilor proprii. Constituirea Academiei Teologice din Kiev, prima instituţie teologică de nivel universitar din Ortodoxia rusă, a fost tot o încercare de a oferi teologilor din Biserica Ortodoxă o educaţie modernă, de un nivel comparabil cu cea a teologilor catolici sau protestanţi ai vremii şi a putea astfel apăra mai eficient credinţa ortodoxă. Astfel, conchid aceştia, Mitropolitul Petru Movilă a fost în primul rând un apărător al credinţei ortodoxe, rol pe care i-l recunoaşte şi pentru care îl cinsteşte întreaga Biserică Ortodoxă.

Casetă de succesiune: Petru Movilă
Precedat de: Isaia	Mitropolit de Kiev şi Galiţia 1633-1646	Urmat de: Silvestru

Scrieri

Dintre scrierile Sf. Ier. Petru Movilă actualmente disponibile pe piaţa românească de carte amintim:

• Mărturisirea ortodoxă a credinţei universale şi apostolice a Bisericii orientale, Institutul European, Iaşi, f.a.
• Împăcarea Bisericii Ortodoxe, trad. de Ştefan Lupan, ed. îngrijită de Vlad Chiriac, Polirom, Iaşi, 2002 (culegere de scrieri).

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Apărătorule şi mărturisitorule al Ortodoxiei, luminătorule al Neamurilor, fiule al Moldovei şi Părinte al Ucrainei, Sfinte Ierarhe Petru, mult nevoitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu sa ne apere credinţa şi să mântuiască sufletele noastre.

Condac, glasul al 8-lea:

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Vestitorul Ortodoxiei şi apărător al credinţei, Arhiereul lui Hristos, Petru al Kievului, să se cinstească după vrednicie, căci patria şi neamul le-a lăsat, dar nu le-a uitat, de cele lumeşti s-a lepădat, pe cele cereşti şi veşnice dobândind, de aceea se bucură împreună cu ceata ierarhilor mărturisitori ai credinţei.

Surse

• Ierom. Petru Pruteanu, Viaţa şi activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului
• OrthodoxWiki:Peter Mogila
• Centrul de Studii Patristice şi Liturgice „Sf. Paisie Velicicovski, Slujba Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, Zăbriceni, 2007 (pentru imnografie).

Legături externe

• en: Peter Mogila
• en: The Orthodox Confession of Mogilas, A.D. 1643
• ro: Wikipedia: Petru Movilă
• ro: Ierom. Petru Pruteanu, Viaţa şi activitatea Mitropolitului Petru Movilă al Kievului
• ro: Viaţa Sf. Ier. Petru Movilă