Modificări

{{Sfinti|nume=Sf. Mucenic<br>Petru al Alexandriei|Imagine=[[ImagineFișier:1124-Pope Peter of Alexandria.jpg|right250px|Papa Sf. Petru I al Alexandriei (+]]|nastere= secolul al III-lea d.Hr.|adormire= [[25 noiembrie]] 311),<br>Alexandria|localizare= [[Alexandria]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=|tip= [[mucenic]], [[ierarh]]|canonizare=|calendar= [[24 noiembrie]]|biserici= |site=|}}Sfântul Sfințit [[Mucenic]] '''Petru al Alexandriei''' a fost conducătorul [[Şcoala Școala catehetică din Alexandria|Şcolii Școlii catehetice din Alexandria]] și a fost [[arhiepiscop]] al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii din Alexandria]] în timpul înfloririi [[erezie]]i [[arianism|ariene]] la începutul secolului al IV-lea. A primit moarte [[mucenic]]ească în timpul [[persecuțiiPersecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor]]lor împăratului [[Dioclețian]]. Sfințitul Mucenic Petru este [[Praznic|pomenit în ]] pe [[24 noiembrie]] sau, în alte tradiții, pe [[25 noiembrie|25]].

Nașterea și prima parte a vieții Sfântului Petru se cunosc doar în mare. Se crede că a crescut sub tutela arhiepiscopului Teona, predecesorul lui Petru în scaunul arhieresc al Alexandriei. Petru a condus Şcoala Catehetică [[Școala catehetică din Alexandria ]], care era la vremea aceea centrul teologiei [[teologie]]i Bisericii. Petru a fost ales arhiepiscop de Alexandria în anul 300, după moartea mentorului său, Teona, care l-a recomandat pe Petru liderilor Bisericii ca succesorul său.

Trei ani mai târziu, în 303, au început persecuțiile împăratului roman Dioclețian. Odată cu extinderea persecuțiilor, Petru a stabilit în Aleandria, Alexandria reguli pentru readmiterea, după o pocăință adecvată, înapoi în Biserică a celor care căzuseră din credință. Regulile sale i-au adus opoziția extremiștilor, conduși de [[Meletie de Licopolis|Meletie]], episcop de [[Licopolis]], care l-a considerat pe Petru prea îngăduitor. În anul 306, Petru a fost obligat să părăsească Alexandria din cauza reluării persecuțiilor romane. În perioada în care a stat ascuns, Meletie a uzurpat poziția lui Petru ca [[episcop]] de Alexandria și a început să-și hirotonească adepții ca episcopi, chiar și în [[scaun]]ele unde episcopii titulari erau în închisoare pentru apărarea credinței. Printre cei [[hirotonire|hirotoniți]] de Meletie întru preot se afla se pare și Arie, viitorul [[eretic]], care nega divinitatea lui [[Hristos]]. După reîntoarcerea sa la Alexandria, Petru l-a anatemizat și excomunicat pe Arie după ce acesta a refuzat să-și corecteze poziția și să revină la adevăr.

În 311, Petru s-a reîntors la Alexandria, într-o pauză a persecuțiilor, dar a fost arestat curând și condamnat la moarte. La aflarea sentinței, o mulțime numeroasă, exprimându-și revolta, s-a adunat la porțile închisorii unde era ținut. Pentru a evita o răzmeriță, cu vărsarea de sânge pe care ar fi provocat-o, Petru le-a sugerat autorităților romane să-l ascundă în fundul închisorii astfel încât să poată fi dus pe ascuns la locul execuției. Călăii l-au luat pe Petru din închisoare în întunericul nopții și dus la locul unde primise moarte [[mucenic]]ească și Sfântul [[Apostolul Marcu|Marcu]] și acolo Petru a fost decapitat. Tradiția menționează că în acea noapte o fecioară pioasă a auzit o voce din ceruri spunând: “„[[Apostolul Petru|Petru]] a fost primul dintre Apostoli; Petru este ultimul mucenic al Alexandriei.”