Modificări

Sfântul Sfinţit [[Mucenic]] '''Petru al Alexandriei''' a fost conducătorul [[Şcoala catehetică din Alexandria|Şcolii catehetice din Alexandria]] şi a fost [[arhiepiscop]] al [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Bisericii din Alexandria]] în timpul înfloririi [[erezie]]i [[arianism|ariene]] la începutul secolului al IV-lea. A primit moarte [[mucenic]]ească în timpul persecuţiilor [[persecuţii]]lor împăratului [[Diocleţian]]. Sfinţitul Mucenic Petru este pomenit în [[24 noiembrie]] sau, în alte tradiţii, pe [[25 noiembrie|25]].

Trei ani mai târziu, în 303, au început persecuţiile împăratului roman Diocleţian. Odată cu extinderea persecuţiilor, Petru a stabilit în Aleandria, reguli pentru readmiterea, după o pocăinţă adecvată, înapoi în Biserică a celor care căzuseră din credinţă. Regulile sale i-au adus opoziţia extremiştilor, conduşi de [[Meletie de LycopolisLicopolis|Meletie]], episcop de Lycopolis[[Licopolis]], care l-a considerat pe Petru prea îngăduitor. În anul 306, Petru a fost obligat să părăsească Alexandria din cauza reluării persecuţiilor romane. În perioada în care a stat ascuns, Meletie a uzurpat poziţia lui Petru ca [[episcop]] de Alexandria şi a început să-şi hirotonească adepţii ca episcopi, chiar şi în [[scaun]]ele unde episcopii titulari erau în închisoare pentru apărarea credinţei. Printre cei [[hirotonire|hirotoniţi]] de Meletie întru preot se afla se pare şi Arie, viitorul [[eretic]], care nega divinitatea lui [[Hristos]]. După reîntoarcerea sa la Alexandria, Petru l-a anatemizat şi excomunicat pe Arie după ce acesta a refuzat să-şi corecteze poziţia şi să revină la adevăr.

În 311, Petru s-a reîntors la Alexandria, într-o pauză a persecuţiilor, dar a fost arestat curând şi condamnat la moarte. La aflarea sentinţei, o mulţime numeroasă, exprimându-şi revolta, s-a adunat la porţile închisorii unde era ţinut. Pentru a evita o răzmeriţă, cu vărsarea de sânge pe care ar fi provocat-o, Petru le-a sugerat autorităţilor romane să-l ascundă în fundul închisorii astfel încât să poată fi duspe dus pe ascuns la locul execuţiei. Călăii l-au laut luat pe Petru din închisoare în întunericul nopţii şi dus la locul unde primise moarte mucenicească [[mucenic]]ească şi Sfântul [[Apostolul Marcu|Marcu]] şi acolo Petru a fost decapitat. Tradiţia menţionează că în acea noapte o fecioarp fecioară pioasă a auzit o voce din ceruri spunând: “[[Apostolul Petru|Petru]] a fost primul dintre Apostoli; Petru este ultimul mucenic al Alexandriei.”

În perioada în care Petru a fost arhiepiscop, el a hrănit întărit Biserica din Alexandria, făcând-o mai puternică şi mai mare în ciuda persecuţiilor. După executarea sa, poporul s-a adunat la locul execuţiei sale unde au luat trupul şi capul şi l-au dus la [[catedrală]]. Acolo l-au îmbrcat îmbrăcat în haine de episcop şi l-au aşezat pe tronul său din [[altar]]. În timpul vieţii sale, Sfântul Petru a stat întotdeauna pe un taburet lângă tronul pe care nu a stat niciodată. Odată, el a explicat că nu îndrăzneşte să stea pe tron deoarece oricine se apropie de acesta vede o lumină divină strălucind din el şi simte prezenţa puterii divine.

Sfântul Petru este cunoscut ca un mare teolog şi campion susținător al Ortodoxiei. Sinoadele de la [[Sinodul III Ecumenic|Efes]] şi de la [[Sinodul IV Ecumenic|Calcedon]] au consultat pasaje din cărţile sale: ''Despre Divinitate'' (a lui [[Iisus Hristos]]). Cele mai cunoscute şi preţuite în Biserică sunt ''Canoanele de penitenţă'' ale sale.