Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Persecuţiile au început în anul 64 odată cu împăratul Nero şi au durat până la Edictul de la Milan din anul 313. Aceste persecuţii sunt împărţite în:

1) persecuţii locale:   de la Nero(54-68) până la Deciu(249-251)
2) persecuţii generale: începand cu Deciu(249-251) şi terminate cu Diocleţian(284/285-305)

Nero (54-68)

- Nero Claudius Caesar s-a născut în anul 37 şi căsătorit cu Octavia. Din anul 60 se ia după modelul lui Caligula(despotismul orientalo-elenistic). Persecuţia a cunoscut momente crude si nemaivăzute: creştinii erau daţi la fiare în arene, alţii erau arşi pe rug, sfâsiaţi de animale si multe altele. ''Martiri: nu este cunoscut numărul martirilor, dar se apreciază la o mulţime printre care şi după Tacitus şi Clement Romanul martirizarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Nefiind cunoscuţi martiri şi în alte oraşe, este considerat că persecuţia s-a limitat numai asupra creştinilor din Roma. Decretat de senat “hostis publicus”(duşman public) şi condamnat la moarte la 9 iunie 68, Nero se sinucide rostind cuvintele “Qualis artifex pereo”(“Ce mare artist piere”).

Domitian(81-96)

-Titus Flavius Domitianus s-a născut în anul 51 din Vespasian si Flavia Domitilla şi este desemnat succesor la tron în 79 de fratele mai mare, Titus. Este caracterizat ca fiind un om ambiţios şi foarte gelos, dar mai ales răzbunător. Domitian se autointitulează “dominus et deus” şi guvernează pe baza despotismului lui Caligula şi Nero. ''Victime: el a persecutat şi rude cum ar fi vărul său Flavius Clemens şi soţia acestuia Flavia Domitilla, consulul Acilius Glabrio şi mulţi alţii, iar după tradiţie Sfântul Ioan Evanghelistul a fost exilat în insula Patmos anul 96. Persecuţia lui a fost scurtă căzând victimă unui complot organizat de Phartenius, comandantul gărzii palatului şi de soţia sa Domitilla Longina. După el senatul a proclamat împărat pe Nerva (96-98) care nu a dat curs acuzaţiilor asupra creştinilor.


Traian (98-117)

Marcus Ulpius Traianus s-a născut în sudul Spaniei în anul 53 fiind un foarte bun militar, administrator şi cel mai însemnat cuceritor roman după Caesar. Cu toate ca era drept şi cinstit, el a fost un persecutor al creştinilor realizând primul rescript referitor la ideile sale despre creştini. Rescriptul a fost emis datorită unei scrisori din partea lui 'Pliniu cel Tânăr' în 111-112 din care Traian afla că datorită creştinilor templele se goleau, nu se mai respectau sărbătorile, iar animalele nu se mai cumpărau pentru sacrificii. Traian hotărăşte ca să fie persecutaţi cei care sunt dovediţi şi denunţaţi, iar cei care nu apostaziaza să fie pedepsiti. În concluzie creştinii nu erau pedepsiţi datorita faptului că încălcau legile ci datorită numelui de creştin. Ca martiri mai însemnaţi erau Sfinţii Ignatie al Antiohiei' murind aruncat la fiare în anul 107 şi 'Simeon al Ierusalimului de 120 ani.

Adrian (117-138)

Publius Aelius Hadrianus s-a născut în Italia în anul 76. Acesta a fost ales la insistenţele soţiei lui Traian, pe patul de moarte. Este caracterizat printr-o pasiune de a cunoaşte cât mai multe fiind un iubitor de cultură si ordine şi poate din această cauză el a încercat să liniştească furia maselor precizând ca oamenii să nu fie deranjaţi însă dacă denunţătorii creştinilor au dreptate să fie acuzaţi in faţa tribunalului


http://www.crestinism-ortodox.ro/html/04/4c_persecutiile_religioase.html