Perdea: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Surse: leg.int)
m
 
(Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Perdeaua''', uneori numită (impropriu) şi '''dvera''' (din [[limba slavonă|slavonul]] дверь, ''dvĕrĭ'', "uşă") este o bucată de ţesătură de diferite culori din mătase, stofă sau catifea şi brodată cu motive și simboluri religioase care acoperă [[uşile împărăteşti]] (uşile centrale) ale [[iconostas]]ului din bisericile ortodoxe. Perdeaua se poate trage în sus sau lateral.  
+
[[Image:01nave.jpg|thumb|right|Perdeaua acoperă Ușile Împărătești în afara slujbelor]]
 +
'''Perdeaua''', uneori numită (impropriu) și '''dvera''' (din [[limba slavonă|slavonul]] дверь, ''dvĕrĭ'', ușă), este o bucată de țesătură de diferite culori din mătase, stofă sau catifea și brodată cu motive și simboluri religioase care acoperă [[Ușile Împărătești]] (ușile centrale) ale [[iconostas]]ului din bisericile ortodoxe. Perdeaua se poate trage în sus sau lateral.
  
Perdeaua acoperă tot timpul uşile împărăteşti în afara slujbelor. Ea se ridică sau se coboară potrivit [[tipic]]ului bisericesc în diferite momente ale slujbelor (practicile diferă de la o tradiţie la alta). În unele momente ale Liturghiei, perdeaua se trage, accentuând caracterul tainic al momentului, de exemplu cel al sfinţirii Darurilor. Deschiderea ei în schimb simbolizează o deschidere a Cerului, unit cu pământul în rugăciune şi îi invită la rândul ei pe credincioşi îşi deschidă şi ei tot astfel sufletele în rugăciune.
+
Perdeaua acoperă tot timpul Ușile Împărătești în afara [[Slujbă|slujbelor]]. Ea se ridică sau se coboară potrivit [[tipic]]ului bisericesc în diferite momente ale slujbelor (practicile diferă de la o tradiție la alta). În unele momente ale [[Sfânta Liturghie|Liturghiei]], perdeaua se trage, accentuând caracterul tainic al momentului, de exemplu cel al sfințirii Darurilor. Deschiderea ei în schimb simbolizează o deschidere a Cerului, unit cu pământul în [[rugăciune]] și îi invită la rândul ei pe credincioși își deschidă și ei tot astfel [[Suflet|sufletele]] în rugăciune.
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*Pr.Prof.Dr. [[Ene Branişte]], Prof. Ecaterina Branişte, ''Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase'', Editura diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
+
*Pr. Prof. Dr. [[Ene Braniște]], Prof. Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
*[[Paul Evdokimov]], ''Rugăciunea în Biserica de Răsărit'', prefaţă de [[Olivier Clément]], traducere de Carmen Bolocan, Polirom, Iaşi, 1996, ISBN 973-9248-15-2
+
*[[Paul Evdokimov]], ''Rugăciunea în Biserica de Răsărit'', prefață de [[Olivier Clément]], traducere de Carmen Bolocan, Polirom, Iași, 1996, ISBN 973-9248-15-2
  
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
  
 
[[en:Curtain]]
 
[[en:Curtain]]

Versiunea curentă din 24 iulie 2022 15:56

Perdeaua acoperă Ușile Împărătești în afara slujbelor

Perdeaua, uneori numită (impropriu) și dvera (din slavonul дверь, dvĕrĭ, ușă), este o bucată de țesătură de diferite culori din mătase, stofă sau catifea și brodată cu motive și simboluri religioase care acoperă Ușile Împărătești (ușile centrale) ale iconostasului din bisericile ortodoxe. Perdeaua se poate trage în sus sau lateral.

Perdeaua acoperă tot timpul Ușile Împărătești în afara slujbelor. Ea se ridică sau se coboară potrivit tipicului bisericesc în diferite momente ale slujbelor (practicile diferă de la o tradiție la alta). În unele momente ale Liturghiei, perdeaua se trage, accentuând caracterul tainic al momentului, de exemplu cel al sfințirii Darurilor. Deschiderea ei în schimb simbolizează o deschidere a Cerului, unit cu pământul în rugăciune și îi invită la rândul ei pe credincioși să își deschidă și ei tot astfel sufletele în rugăciune.

Surse

  • Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Prof. Ecaterina Braniște, Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase, Editura diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2
  • Paul Evdokimov, Rugăciunea în Biserica de Răsărit, prefață de Olivier Clément, traducere de Carmen Bolocan, Polirom, Iași, 1996, ISBN 973-9248-15-2