Perdea: Diferență între versiuni
m (→Surse: leg.int) |
(img) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| + | [[Image:01nave.jpg|thumb|right|Perdeaua acoperă uşile împărăteşti în afara slujbelor]]. | ||
'''Perdeaua''', uneori numită (impropriu) şi '''dvera''' (din [[limba slavonă|slavonul]] дверь, ''dvĕrĭ'', "uşă") este o bucată de ţesătură de diferite culori din mătase, stofă sau catifea şi brodată cu motive și simboluri religioase care acoperă [[uşile împărăteşti]] (uşile centrale) ale [[iconostas]]ului din bisericile ortodoxe. Perdeaua se poate trage în sus sau lateral. | '''Perdeaua''', uneori numită (impropriu) şi '''dvera''' (din [[limba slavonă|slavonul]] дверь, ''dvĕrĭ'', "uşă") este o bucată de ţesătură de diferite culori din mătase, stofă sau catifea şi brodată cu motive și simboluri religioase care acoperă [[uşile împărăteşti]] (uşile centrale) ale [[iconostas]]ului din bisericile ortodoxe. Perdeaua se poate trage în sus sau lateral. | ||
Versiunea de la data 21 ianuarie 2012 20:33
Perdeaua, uneori numită (impropriu) şi dvera (din slavonul дверь, dvĕrĭ, "uşă") este o bucată de ţesătură de diferite culori din mătase, stofă sau catifea şi brodată cu motive și simboluri religioase care acoperă uşile împărăteşti (uşile centrale) ale iconostasului din bisericile ortodoxe. Perdeaua se poate trage în sus sau lateral.
Perdeaua acoperă tot timpul uşile împărăteşti în afara slujbelor. Ea se ridică sau se coboară potrivit tipicului bisericesc în diferite momente ale slujbelor (practicile diferă de la o tradiţie la alta). În unele momente ale Liturghiei, perdeaua se trage, accentuând caracterul tainic al momentului, de exemplu cel al sfinţirii Darurilor. Deschiderea ei în schimb simbolizează o deschidere a Cerului, unit cu pământul în rugăciune şi îi invită la rândul ei pe credincioşi să îşi deschidă şi ei tot astfel sufletele în rugăciune.
Surse
- Pr.Prof.Dr. Ene Branişte, Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
- Paul Evdokimov, Rugăciunea în Biserica de Răsărit, prefaţă de Olivier Clément, traducere de Carmen Bolocan, Polirom, Iaşi, 1996, ISBN 973-9248-15-2
