Penticostar

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 4 mai 2011 14:53, autor: Kamasarye (Discuție | contribuții) (Duminica a treia după Paşti, a femeilor mironosiţe)
Salt la: navigare, căutare
Învierea Domnului
Coborârea la iad

Penticostarul este:

Numele Penticostarului, de la grecescul Pentikostarion πεντηκοσταριον, i se trage tocmai de la perioada de cincizeci de zile ale cărei cântări le cuprinde, numită Cincizecime (gr. "penticosti", πεντηκοστή). El conţine "cântările de veselie ale Învierii lui Hristos în care se vădeşte pretutindenea bucuria cea mare a creştinului".

Paştile şi Săptămâna luminată

Odată cu învierea întregii naturi din moartea de peste iarnă, odată cu bucuria ce însoţeşte trezirea la viaţă şi vieţuirea din belşug, Biserica se deşteaptă la o altă viaţă, se trezeşte la bucuria pricinuită de zdrobirea morţii prin învierea Mântuitorului, la bucuria împreună-locuirii cu Hristos în Sfântul Duh, pusă în lumină de întregul Penticostar.

Dacă Triodului îi este specifică pocăinţa, efortul omului în căutarea lui Dumnezeu, Penticostarul încununează acest efort, prezentându-L pe Dumnezeu în ipostaza în care El se pleacă spre om pentru a-l face pe acesta părtaş darurilor Sale. În perioada Postului Mare, omul se supune unui îndelungat efort ascetic, dar întreaga pocăinţă pe care el o face în tot acest timp este însoţită de nădejde, de speranţa că efortul lui va fi încununat, şi această bucurie a încununării învăluie de-a dreptul creştinătatea în noaptea de Paşti, când Penticostarul vesteşte lumii Învierea lui Hristos, chemând întregul univers să se împărtăşească de bucuria cea mare a Învierii Domnului.

"Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure, şi prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută: că a înviat Hristos, veselia cea veşnică."

Prin Învierea lui Hristos se termină o parte a istoriei, începând alta, începând împărăţia cea veşnică, pentru că prin Înviere lanţul morţii a fost zdrobit şi uşile Raiului ne sunt iarăşi deschise. Prin învierea Sa din morţi, Mântuitorul ne-a făcut părtaşi tuturor darurilor Sale, ne-a dat putere de a primi plinătatea darurilor Sale, plinătatea darurilor Sfintei Treimi, pe care Dumnezeu vrea să le reverse asupra noastră. Înviind din morţi Hristos ne-a adus viaţă, lumină, pace şi bucurie.

Penticostarul începe cu rânduiala de slujbă pentru ziua de Paşti, cu liturghia Paştilor, care este aceeaşi pentru fiecare zi a Săptămânii luminate. Textele din Penticostar din toată Săptămâna luminată, izbucniri şi revărsări de bucurie, sunt bucuria în acţiune. În vremea Săptămânii luminate, la Utrenie, Biserica nu are altceva de spus decât bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viaţă al Mântuitorului.

De observat că la Paşti şi în toată Săptămâna luminată, în cuprinsul slujbelor nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi pentru că raiul a coborât pe pământ şi bucuria covârşeşte orice cuvânt. Vecernia din Săptămâna luminată se deosebeşte de la o zi la alta doar prin glasurile care se schimbă zilnic. Cele 8 glasuri bisericeşti se schimbă zilnic astfel încât în Săptămâna luminată se succed toate cele 8 glasuri, care în mod normal se schimbă din 8 în 8 săptămâni.

Slujba de Paşti, printre altele, ne stă mărturie şi despre faptul că Învierea lui Hristos nu are importanţă numai pentru El, ci ea e de mare însemnătate şi pentru noi, fiind şi o garanţie pentru învierea noastră. Hristos a înviat pentru ca şi noi să înviem împreună cu El, Cel ce tainic continuă să moară şi învie în fiecare om care I-a îmbrăcat chipul, până la sfârşitul timpului.

Slujba de Paşti şi din toată săptămâna luminată reprezintă gândirea, simţirea şi peste tot trăirea cea mai înaltă pe care o cunoaşte Biserica Ortodoxă. Ortodoxia în cea mai înaltă cotă a ei se cuprinde în slujba de la Paşti şi din toată Săptămâna luminată. Slujba de la Paşti este culmea spiritualităţii ortodoxe.

Duminica a doua după Paşti, a Sfântului Toma

A doua săptămână după Paşti este a opta zi a celebrării pascale şi ultima zi a săptămânii luminate. Această duminică este celebrată în memoria întâlnirii lui Iisus cu Apostolul Toma.

În această zi, Biserica reaminteşte celor care nu l-au văzut pe Hristos cu ochii (şi nici nu s-au atins de trupul înviat al Domnului), că ating şi gustă pe Domnul în Sfânta Împărtăşanie şi în Cuvântul lui dătător de viaţă.

Citiri din Scriptură:

Duminica a treia după Paşti, a femeilor mironosiţe

Femeile mironosiţe

A treia duminică după Paşti este dedicată femeilor mironosiţe care s-au îngrijit de trupul lui Hristos la moartea Lui şi care au fost primele înştiinţate de Învierea Lui.

În Biserica Ortodoxă Duminica Mironosiţelor este şi ziua dedicată special cinstirii tuturor femeilor. Pentru creştini se doreşte evidenţierea valorii şi aprecierii femeii în general, în calitatea ei fie de soră, mamă, bunică, soţie, fiică ori prietenă. Prin intermediul acestei sărbători stabilite, întreaga Biserică îşi manifestă recunoştinţa şi preţuirea faţă de "cea prin care este adusă viaţa". Prin aceasta înţelegându-se cinstirea acordată atât faţă de menirea firească a unei femei de a naşte, dar şi cea duhovnicească, prin care poate lumina şi conduce suflete spre Dumnezeu. Şi aceasta cu ajutorul virtuţilor pe care şi le poate însuşi conlucrând cu Dumnezeu. Se arată astfel o egală preţuire atât faţă de mamă cat şi de monahie sau fecioară, căi binecuvântate de Biserica Creştină.

Citiri din Scriptură:

Duminica a patra după Paşti, a slăbănogului (paraliticul)

Slăbănogul

A patra duminică este dedicată însănătoşirii de către Hristos a slăbănogului, după cum spune evanghelia lui Ioan.

Biserica ne aduce aminte de adevărul că prin botezul în biserică şi noi am fost însănătoşiţi şi salvaţi de Hristos către viaţa eternă.

Citiri din Scriptură:

Joi în a patra săptămână după Paşti: înjumătăţirea praznicului

Joia celei de-a patra săptămâni este numită înjumătăţirea praznicului, în care Iisus îi învaţă pe ucenicii săi despre misiunea Sa şi le-a să ducă mai departe învăţătura lui.

Din nou ni se aminteşte adevărul prezenţei Stăpânului şi a promisiunii Lui: "Dacă e cineva însetat lăsaţi-l să vină la Mine şi să bea." (Ioan 7,37).

Duminica a cincea după Paşti, a femeii samaritence

Femeia samariteancă

A cincea duminică de după Paşti este a unei femei din Samaria cu care Hristos a vorbit la fântâna lui Iacob (Evanghelia după Ioan, cap. 4). Tema este "apa vieţii" şi recunoaşterea lui Iisus ca Mesia. (Ioan 4,1-10; 25-26)

Citiri din Scriptură:

Duminica a şasea după Paşti, a orbului din naştere

Însănătoşirea orbului din naştere

A şasea duminică comemorează însănătoşirea orbului din naştere. Evanghelia Sfântului Ioan (cap.9) ne spune cum Iisus a folosit lut din salivă şi i-a spus omului să se spele în apele Siloamului.

Citiri din Scriptură:

Odovania praznicului Învierii Domnului

Încheierea (odovania) praznicului Paştilor se face în a 39-a zi, în Miercurea din a şasea săptămână după Paşti. În unele tradiţii, serviciile acestei zile sunt la fel de sărbătorite ca cele de la Paşti, deşi citirile zilnice din Sfânta Scriptură diferă. După apolisul (încheierea) de la Sfânta Liturghie imnele pascale nu mai sunt cântate, iar rugăciunea "Împărate Ceresc" nu mai este spusă sau cântată până la Cincizecime. Antimisul este luat de pe altar şi pus la locul său.

Înălţarea Domnului

Înălţarea la Cer a Domnului
Articol dedicat: Înălţarea Domnului

După 40 de zile de la Paşti, Iisus s-a înălţat la cer pentru a fi preamărit la dreapta Tatălui. Înălţarea lui Hristos este plecarea Sa fizică finală din această lume după înviere. Este încheierea formală a misiunii Sale în această lume ca Mântuitor Mesianic. Este întoarcerea glorioasă la Tatăl care L-a trimis în lume să îndeplinească lucrarea pe care I-o încredinţase. (Ioan 17,4-5)

Citiri din Scriptură:

Duminica a şaptea după Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul întâi ecumenic

În Duminica a şaptea după Paşti, comemorăm pe Sfinţii Părinţi de la Sinodul întâi ecumenic.

Citiri din Scriptură:

Cincizecimea

Articol dedicat: Pogorârea Duhului Sfânt‎

Cincizecimea sau Pogorârea Duhului Sfânt‎ este împlinirea misiunii lui Hristos şi începutul erei mesianice a Împărăţiei lui Dumnezeu care este prezent în lume în mod mistic în Biserica lui Hristos. Cea de-a cincizecea zi reprezintă un început al veacului care este dincolo de limitele acestei lumi, cincizeci fiind acel număr care înseamnă etern şi împlinire cerească în ebraică, iar la creştini pietate mistică: şapte ori şapte, plus unu.

Citiri din Scriptură:

Duminica tuturor sfinţilor

Soborul tuturor Sfinţilor

Duminica ce urmează după Cincizecime este dedicată tuturor Sfinţilor, atât celor cunoscuţi nouă, cât şi celor pe care-i cunoaşte numai Dumnezeu. Sfinţii au existat în toate timpurile, şi au apărut din toate colţurile lumii. Aceştia au fost Apostoli, Martiri, Profeţi, Ierarhi, Monahi şi Drepţi, diferiţi şi totuşi toţi au fost insuflaţi de acelaşi Duh Sfânt.

Pogorârea Sfântului Duh ne ajută pe noi să ne ridicăm deasupra stării de păcătoşenie şi să atingem starea de sfinţenie, împlinind astfel îndemnul lui Dumnezeu: "fiţi sfinţi, pentru că şi Eu sunt sfânt" (Lev. 11,44, 1 Petru 1,16 etc.). De aceea, Biserica a rânduit ca să-i comemorăm pe toţi Sfinţii în prima Duminică după Cincizecime.

Citiri din Scriptură:

Duminica sfinţilor locali

În a doua Duminică după Cincizecime, bisericile ortodoxe îi comemorează pe toţi sfinţii, cunoscuţi şi necunoscuţi, care au strălucit în teritoriile lor.

Sfinţii din toate timpurile, şi din toate neamurile sunt văzuţi ca o îndeplinire a promisiunii lui Dumnezeu de a mântui omenirea căzută. Exemplul lor ne încurajează să "lăsăm grijile deoparte şi păcatul care ne copleşeşte cu atâta uşurinţă" şi să "alergăm cu răbdare în cursa care ne este pusă înainte". (Evrei 12:1).

Astfel, în această duminică, Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte pe sfinţii români, conform hotărârii din 20 iunie 1992 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române[1].

Citiri din Scriptură:

Articole înrudite

Note

Legături externe