Pentarhia: Diferență între versiuni
(traducere - parțial) |
|||
| Linia 8: | Linia 8: | ||
*[[Sinodul VI Ecumenic]] - canoanele ... | *[[Sinodul VI Ecumenic]] - canoanele ... | ||
| − | Potrivit acestei ordini canonice | + | Potrivit acestei ordini canonice (''taxis''), [[episcop]]ul Bisericii Romei se află în această poziție nu în virtutea vreunui primat asupra Bisericii universale, ci ca primul dintre egali ("primus inter pares"). |
| − | + | Aceste mari centre ale creștinismului primar, întemeiate de Sfinții [[Apostoli]], erau considerate fiecare în regiunea în care se găsea ca autorități în viața Bisericii, iar în cele din urmă episcopii lor au început să fie considerați [[primat|întâistătători]] în respectivele teritorii. Membrii Pentarhiei au participat cu toții, într-un fel sau altul, la [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele Ecumenice]] și inclusiv la al patrulea Sinod de la Constantinopol (numit de unii [[Sinodul VIII Ecumenic]]), deci din anul 325 până în anul 880. Relațiile dintre aceștia, în ciuda divergențelor și rivalităților care au mai apărut, erau în general frățești, în duhul respectului egalității dintre ei și al sobornicității. | |
| − | == | + | ==Istoric== |
After the [[Ascension]], the [[apostles]] dispersed to preach [[Christianity]] to the world. They each founded different [[patriarchate]]s. Some of the most prominent disciples of [[Jesus]] founded the patriarchates that made up the Pentarchy. | After the [[Ascension]], the [[apostles]] dispersed to preach [[Christianity]] to the world. They each founded different [[patriarchate]]s. Some of the most prominent disciples of [[Jesus]] founded the patriarchates that made up the Pentarchy. | ||
Versiunea de la data 8 decembrie 2007 18:45
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Pentarhia este un sistem de organizare bisericească a Bisericii primului mileniu, cuprinzând cel cinci partriarhii zise tradiţionale sau vechi: Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia, şi Ierusalim.
Sistemul Pentarhiei, precum şi ordinea canonică în diptice a celor cinci patriarhii au fost formulate şi fixate în timp, la mai multe sinoade ecumenice sau locale:
- Sinodul II Ecumenic - canoanele ...
- Sinodul IV Ecumenic - canoanele ...
- Sinodul VI Ecumenic - canoanele ...
Potrivit acestei ordini canonice (taxis), episcopul Bisericii Romei se află în această poziție nu în virtutea vreunui primat asupra Bisericii universale, ci ca primul dintre egali ("primus inter pares").
Aceste mari centre ale creștinismului primar, întemeiate de Sfinții Apostoli, erau considerate fiecare în regiunea în care se găsea ca autorități în viața Bisericii, iar în cele din urmă episcopii lor au început să fie considerați întâistătători în respectivele teritorii. Membrii Pentarhiei au participat cu toții, într-un fel sau altul, la Sinoadele Ecumenice și inclusiv la al patrulea Sinod de la Constantinopol (numit de unii Sinodul VIII Ecumenic), deci din anul 325 până în anul 880. Relațiile dintre aceștia, în ciuda divergențelor și rivalităților care au mai apărut, erau în general frățești, în duhul respectului egalității dintre ei și al sobornicității.
Istoric
After the Ascension, the apostles dispersed to preach Christianity to the world. They each founded different patriarchates. Some of the most prominent disciples of Jesus founded the patriarchates that made up the Pentarchy.
- Jerusalem - James
- Antioch - Peter
- Rome - Peter
- Alexandria - Mark
- Constantinople - Andrew
After the seventh-century Arab conquests and the Byzantine loss of the Rome-Ravenna corridor, only Constantinople's patriarchate remained securely within the capital of the Roman Empire—the Pope at Rome was independent (see Gregory the Great), Jerusalem and Alexandria were under Muslim rule, and Antioch was on the front lines of hundreds of years of recurring border warfare between the Byzantine Empire and the Arab Caliphate. Also during the Middle Ages, the center of gravity of Christendom had shifted northward, and the majority of Christians in Muslim-ruled Egypt and Syria were Non-Chalcedonians who refused to recognize the authority of either Rome or Constantinople. Together, these historical-political changes meant that the original ideal of five great co-operating centers of administration of the whole Christian Church grew ever more remote from practical reality.
