Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
fără descrierea modificării
Sfânta și slăvita [[Mucenic|Muceniță]] Fecioară '''Pelaghia din Tars''' a trăit în orașul Tars din provincia Cilicia, în Asia Mică <ref>Orașul Tars, locul de naștere al Sf. [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel] ([[Faptele Apostolilor|FA]] 21,39 și 22,3), era capitala provinciei Cilicia, așezată pe malurile râului Cydnus. A fost unul din marile centre economice și culturale ale lumii romane.</ref> în vremea domniei împăratului [[Dioclețian]] (284-305). [[Praznic|Prăznuirea]] sa se face pe [[4 mai]] <ref>Unii cercetători o identifică pe Sfânta Muceniță Pelaghia din Tars cu Sfânta Pelaghia din Antiohia.</ref>.
==Viața==
Fiul adoptiv al împăratului Dioclețian s-a îndrăgostit de tânăra fecioară și a dorit să o ia de soție. Când a voit să o ceară de soție, Pelaghia i-a răspuns că Îl alesese drept mire pe Domnul [[Iisus Hristos]]. Auzind acestea, și nevrând să o silească, fiul împăratului i-a lăsat mai întâi timp de gândire, sperând că, la îndemnurile familiei ei, fecioara avea să se răzgândească, cu timpul.
Pelaghia râvnea mai presus de toate să îl întâlnească pe [[episcop]]ul creștin al orașului, Linus <ref>Numit și Clenon sau Licinius, în alte variante.</ref> din Tars, ca să poată fi [[botez]]ată de el<ref>În acea perioadă, [[episcop]]ul era cel care autoriza și săvârșea, de obicei, botezurile.</ref>. Pentru că se ferea însă de mama ei și de neamurile ei păgâne, a cerut într-o bună zi să i se îngăduie să meargă să o viziteze pe doica ei, care o crescuse, care stătea într-un sat, în afara zidurilor orașului. Inițial, mama ei nu i-a îngăduit să plece, însă ea se arăta atât de mâhnită, încât, în cele din urmă, i-a dat voie. Înainte de plecare, i s-a arătat în somn un înger sub chipul unui bărbat cuvios și luminat la înfățișare și îmbrăcăminte, al cărui nume nu îl știa, dar despre care avea să afle că era chiar episcopul Linus.
Fecioara a plecat așadar spre doica ei, împodobită cu veșminte scumpe și însoțită de un mare alai de slujitori. Când a ajuns ca la zece stadii de oraș<ref>Un ''stadium'' roman măsura cam 125 de pași, ceea ce în unități metrice ar însemna cam 185 m. Prin urmare, aici ar fi vorba de ceva mai puțin de 2 km.</ref>, din voia lui Dumnezeu, i-a ieșit în cale chiar episcopul Linus, care fugise din oraș din cauza [[persecuții împotriva creștinilor|persecuțiilor]] și pe care l-au recunoscut mai întâi doi slujitori ai ei, creștini în taină, Longin și Iulian. Văzându-l pe episcop și recunoscând chipul bărbatului pe care îl văzuse în vis, fecioara l-a întâmpinat și salutat cu bucurie pe slujitorul lui Hristos. A poruncit slugilor să se oprească și au făcut popas lângă o dumbravă din apropiere, unde episcopul și fecioara au stat la o parte, vorbind în taină despre credința în Hristos. Fecioara Pelaghia, auzind vorbele episcopului, s-a aprins și mai tare de dragostea lui Hristos și i-a cerut episcopului să o boteze. Prin minune dumnezeiască, un izvor a izbucnit chiar atunci în apropiere, iar Pelaghia se ruga cu stăruință episcopului să fie botezată. Însă episcopul se rușina să facă aceasta, pentru că rămăseseră singuri, iar el nu îndrăznea să se atingă de trupul tinerei fecioare <ref>De obicei, pentru [[botez]]ul și [[mirungere]]a femeilor, episcopii erau pe vremea aceea asistați de [[diaconiță|diaconițe]] femei</ref>. Fecioara Pelaghia a stăruit, căci zărea înaintea ei doi îngeri stând înaintea lor, lângă izvor și ținând în mâini o haină albă strălucitoare, cum erau hainele noilor botezați. Episcopul, prinzând curaj, a săvârșit atunci botezul singurei fecioare, văzând și el pe cei doi îngeri acoperind trupul fecioarei cu haina cea strălucitoare.
