Paznicul ușii: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(propunere de traducere din engleza)
 
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
 
{{Format:Cler}}
 
{{Format:Cler}}
'''Paznicul uşii''' sau '''uşierul''', is an extinct office within the [[minor orders]] of [[clergy]] in the [[Church]]. The doorkeeper's duty in the Early Church consisted of the opening and closing of church doors, guarding the church building proper, and ensuring that no unbaptized persons entered during the [[Divine Liturgy|Liturgy of the Faithful]].
+
'''Paznicul ușii''' sau '''ușierul''' este unul din [[ordinele mici|ordinele clericale mici]] din [[Biserica Ortodoxă|Biserica creștină]], acum dispărut. În Biserica primelor veacuri, sarcina păzitorului ușii era aceea de a închide și deschide ușile bisericii, de a păzi clădirea bisericii și de asigura că nici o persoană nebotezată nu se mai găsea și nu mai putea intra în biserică în vremea [[Sfânta Liturghie|Liturghiei credincioșilor]].
  
==History==
+
==Istoric==
Porters, during the time of the Romans, were men, usually slaves, who held the duty of guarding the entrances of homes. Most Roman homes of the upper class had an ''ostiarius'', or doorkeeper, whose duties were usually considered inferior to that of the other house slaves.
+
În epoca romană, ușierii erau bărbați – de obicei sclavi – care erau însărcinați cu paza intrării în casă. Majoritatea romanilor din clasele înalte aveau un ''ostiarius'', un paznic ale căror îndatoriri erau considerate ca inferioare sarcinilor celorlalți sclavi domestici.
 +
În vremea [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor]] din epoca romană, când liturghia se oficia prin casele credincioșilor, era necesar să fie preluată această tradiție seculară, pentru a-i proteja pe atât pe credincioși cât și [[Sfintele Taine]]. Paznicii ușilor sunt amintiți pentru prima dată într-o scrisoare a [[papă|Papei]] Corneliu către [[episcop]]ul Fabiu de [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], datând din anul 251, în care acesta scria că la Roma erau 46 de [[preot|preoți]], șapte [[diacon]]i, șapte [[subdiacon]]i, 42 de [[acolit|acoliți]] și 52 de [[exorcist|exorciști]], [[citeț]]i și paznici ai ușilor.{{ref|1}}
  
During the times of Roman persecution of the Church when liturgies were held in the homes of the faithful, it became necessary to mimic this secular tradition. This was to guard the faithful and the Sacred Mysteries. Doorkeepers are first referred to in the letter of [[Pope]] Cornelius to [[Bishop]] Fabius of Antioch, written in 251, where it is said that in Rome there were 46 [[priest]]s, seven [[deacon]]s, seven [[subdeacon]]s, 42 [[acolyte]]s, and 52 [[exorcist]]s, [[reader]]s, and doorkeepers.{{ref|1}}  
+
După cum stă scris în ''Liber Pontificalis'', un paznic al ușilor pe nume Romanus a suferit [[mucenic]]ia în anul 258, cam în același timp cu Sf. [[Laurențiu din Roma]].{{ref|2}}
  
According to the statement in the ''Liber Pontificalis'', a porter named Romanus suffered [[martyr]]dom in 258 around the same time as St. [[Lawrence of Rome]].{{ref|2}}
+
În viața Bisericii mai există momente când se mai amintește de însărcinarea paznicilor ușilor. Astfel, înainte de rostirea [[Crezul]]ui, diaconul sau preotul rostește cu glas tare: ''Ușile! Ușile! Cu înțelepciune să luăm aminte.'' În mod tradițional, în acest moment al slujbei, toți necredincioșii sau [[catehumen]]ii rămași în biserică trebuiau să iasă afară. Aceste cuvinte erau porunca pe care clericii o dădeau paznicilor de a încuia biserica.
  
References to the doorkeeper's duties still exist within the life of the Church. For example, before the recitation of the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Creed]], the deacon or priest says, "The Doors! The Doors! In wisdom let us attend." Traditionally, at that point in the service, any unbelievers or remaining [[catechumen]]s were ushered out. This was the order given by the clergy to the doorkeeper to seal the church.
+
==Note==
 +
*{{Notă|1}} Eusebius, ''Historia Ecclesiastica'', VI, 43. [http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf201.iii.xi.xliii.html]
 +
*{{Notă|2}} ''Liber Pontificalis'', ed. Duchesne, I, 155. [http://www.thelatinlibrary.com/liberpontificalis1.html XXV, 3]
  
==References==
+
==Sursa==
*{{note|1}} Eusebius, ''Historia Ecclesiastica'', VI, 43. [http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf201.iii.xi.xliii.html]
+
*en: [http://www.catholic.org/encyclopedia/view.php?id=3982 Porter], în ''[[Biserica Romano-Catolică|Catholic]] Encyclopedia''
*{{note|2}} ''Liber Pontificalis'', ed. Duchesne, I, 155. [http://www.thelatinlibrary.com/liberpontificalis1.html XXV, 3]
 
  
==Source==
 
*[http://www.catholic.org/encyclopedia/view.php?id=3982 Porter] at the ''[[Roman Catholic|Catholic]] Encyclopedia''
 
  
 
[[Category:Cler]]
 
[[Category:Cler]]
 +
 +
[[en:Doorkeeper]]
 +
[[mk:Вратар]]

Versiunea curentă din 25 octombrie 2016 09:08

Acest articol face parte din seria
Cler
Antiochian local synod.jpg
Ordinele mari
EpiscopPreotDiacon
Ordinele mici
SubdiaconCiteț
CantorAcolit
Ordine dispărute
HorepiscopExorcist
Paznicul ușiiDiaconiță
Titluri episcopale
PatriarhCatolicos
ArhiepiscopMitropolit
VicarTitular
Titluri preoțești
ProtopopParoh
ProtosinghelSachelar
IconomIconom stavrofor
Titluri diaconale
Arhidiacon
ProtodiaconIerodiacon
Titluri monahale
Arhimandrit
StarețEgumenEconom
Adiacente
HirotonieAxios
Veșminte
Formule de adresare
Distincții bisericești
ExarhVicar
Editați această casetă


Paznicul ușii sau ușierul este unul din ordinele clericale mici din Biserica creștină, acum dispărut. În Biserica primelor veacuri, sarcina păzitorului ușii era aceea de a închide și deschide ușile bisericii, de a păzi clădirea bisericii și de asigura că nici o persoană nebotezată nu se mai găsea și nu mai putea intra în biserică în vremea Liturghiei credincioșilor.

Istoric

În epoca romană, ușierii erau bărbați – de obicei sclavi – care erau însărcinați cu paza intrării în casă. Majoritatea romanilor din clasele înalte aveau un ostiarius, un paznic ale căror îndatoriri erau considerate ca inferioare sarcinilor celorlalți sclavi domestici. În vremea persecuțiilor din epoca romană, când liturghia se oficia prin casele credincioșilor, era necesar să fie preluată această tradiție seculară, pentru a-i proteja pe atât pe credincioși cât și Sfintele Taine. Paznicii ușilor sunt amintiți pentru prima dată într-o scrisoare a Papei Corneliu către episcopul Fabiu de Antiohia, datând din anul 251, în care acesta scria că la Roma erau 46 de preoți, șapte diaconi, șapte subdiaconi, 42 de acoliți și 52 de exorciști, citeți și paznici ai ușilor.1


După cum stă scris în Liber Pontificalis, un paznic al ușilor pe nume Romanus a suferit mucenicia în anul 258, cam în același timp cu Sf. Laurențiu din Roma.2


În viața Bisericii mai există momente când se mai amintește de însărcinarea paznicilor ușilor. Astfel, înainte de rostirea Crezului, diaconul sau preotul rostește cu glas tare: Ușile! Ușile! Cu înțelepciune să luăm aminte. În mod tradițional, în acest moment al slujbei, toți necredincioșii sau catehumenii rămași în biserică trebuiau să iasă afară. Aceste cuvinte erau porunca pe care clericii o dădeau paznicilor de a încuia biserica.

Note

  • 1 Eusebius, Historia Ecclesiastica, VI, 43. [1]
  • 2 Liber Pontificalis, ed. Duchesne, I, 155. XXV, 3

Sursa