Pax Romana: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: right|thumb|250px|Imperiul Roman în cea mai mare extindere a sa, după cuceririle lui Traian '''Pax Romana''' ("pacea roamană" în latină, numită și ''...)
 
(ortografie)
 
(Nu s-au afișat 12 versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
 
[[Image:Roman Empire.JPG|right|thumb|250px|Imperiul Roman în cea mai mare extindere a sa, după cuceririle lui Traian]]
 
[[Image:Roman Empire.JPG|right|thumb|250px|Imperiul Roman în cea mai mare extindere a sa, după cuceririle lui Traian]]
'''Pax Romana''' ("pacea roamană" în latină, numită și '''Pax Augustus''') este numele pe care istoricii îl dau unei lungi perioade de realativă liniște în zona mediteraneeană în primele două secole după Hristos în Imperiul Roman, între aproximativ anul 27 î.Hr. și anul 180 d.Hr., sau de la domnia lui Augustus până la cea a lui Marcus Aurelius.  
+
''Pax Romana''' ("pacea romană" în latină, numită și '''Pax Augustus''') este numele pe care istoricii îl dau unei lungi perioade de relativă linişte în zona mediteraneană în primele două secole după Hristos în Imperiul Roman, între aproximativ anul 27 î.Hr. și anul 180 d.Hr., sau de la domnia lui August până la cea a lui Marc Aurelian.  
  
[[Iisus Hristos]] s-a născut în timpul împărăţiei lui Augustus, care a făcut să trăiască împreună într-un singur imperiu multe popoare și populații ale vremii. Theological connections have been drawn by some Church fathers between the ''Pax Romana'', and the Divine Providence of God which is thought to have effected it, in order to facilitate the spread of the [[Gospel]] of [[Jesus Christ|Christ]], and through it, the true peace (''pax'') of God on earth, or '''Pax Christi'''.  
+
[[Iisus Hristos]] s-a născut în timpul împărăţiei lui Augustus, care a făcut să trăiască împreună într-un singur imperiu multe popoare și populații ale vremii. Unii părinţi ai Bisericii au făcut conexiuni teologice între ''Pax Romana'' şi Divina Providenţă care a făcut să existe această lungă perioadă de linişte cu scopul de a facilita răspândirea [[Evanghelia|Evanghelie]] lui [[Iisus Hristos]], şi prin aceasta, adevărata pace (''pax'') a lui Dumnezeu pe pământ, sau '''Pax Christi'''.  
  
In addition, the ''Pax Romana'' was also a phenomenon that occured especially in preparation for the first coming of the Lord on earth, alluded to in the [[Holy Scripture|Holy Scriptures]] where He is called the '''"Prince of Peace"''' (''Isaiah 9:6-7, NKJV'').  
+
În plus, ''Pax Romana'' a fost, de asemenea, un fenomen care s-a manifestat ca pregătire pentru prima venire a Domnului pe pământ, la care se referă [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]] în care El este numit '''"Domn al păcii"''' (''Isaia 9:5-6'').  
  
 
==Pax Romana==
 
==Pax Romana==
The concept of ''Pax Romana'' as a historical phenomenon was first presented by English historian Edward Gibbon in ''The Decline and Fall of the Roman Empire,'' proposing a period of moderation and peace under Augustus and his successors.  
+
Conceptul de ''Pax Romana'' ca fenomen istoric a fost prima dată prezentat de istoricul englez Edward Gibbon în lucrarea ''Declinul şi căderea Imperiului Roman,'' unde el afirmă existenţa unei perioade de moderaţie şi pace sub August şi urmaşii acestuia.
  
<blockquote>The Age of Augustus was celebrated by the poets (especially [[w:Virgil|Virgil]]) as a new era–the dawn of the age of gold. The empire was expanding in every area: law, culture, arts, humanities, military might, religious revival. The economy boomed, the temples were full–any and every new cult had opportunity to erect a temple in Rome. Reform was in the air–reform of manners–reform of religion–reform of the republic.<ref>James T. Dennison, Jr.  ''[http://www.kerux.com/documents/KeruxV02N3A1.asp Pax Romana, Pax Christi: Luke 2:1-20]''.  '''The Online Journal of Biblical Theology'''. April 23, 1987.</ref></blockquote>
+
<blockquote>Domnia lui August a fost celebrată de poeţi (în special [[w:Virgil|Virgil]]) ca o nouă epocă – zorii unei epoci de aur. Imperiul se extindea în toate domeniile: drept, cultură, arte, umanitate, putere militară, renaştere religioasă. Economia se dezvolta, templele erau pline – oricare şi fiecare cult nou avea posibilitatea să ridice un templu la Roma. Reforma era pretutindeni–reforma manierelor–reforma religiei–reforma republicii.<ref>James T. Dennison, Jr.  ''[http://www.kerux.com/documents/KeruxV02N3A1.asp Pax Romana, Pax Christi: Luke 2:1-20]''.  '''The Online Journal of Biblical Theology'''. April 23, 1987.</ref></blockquote>
  
Augustus laid the foundation for this period of concord, which also extended to North Africa and Persia.<ref>'''"Pax Romana."''' Encyclopædia Britannica. ''Encyclopædia Britannica 2009 Ultimate Reference Suite''.  Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009.</ref> Gibbon lists the Roman conquest of Britain under Claudius and the conquests of Trajan as exceptions to this policy of moderation, and places the end of the period at the death of Marcus Aurelius in 180 AD.
+
August a aşezat fundaţia pentru această perioadă de concordie, care s-a extins, de asemenea, în Africa de Nord şi Persia.<ref>'''"Pax Romana."''' Encyclopædia Britannica. ''Encyclopædia Britannica 2009 Ultimate Reference Suite''.  Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009.</ref> Gibbon prezintă cucerirea Britaniei de către Claudiu şi cuceririle lui Traian ca fiind excepţii la această politică de moderaţie şi pune sfârşitul acestei perioade la momentul morţii lui Marc Aurelian în 180 d.Hr..
  
The ''Pax Romana'' witnessed the great Romanization of the western world, including the spread of the legal system that brought law and order to the provinces, and which forms the basis of many western court systems today.<ref>[http://www.unrv.com/early-empire/pax-romana.php Pax Romana] at UNRV History</ref> The arts and architecture flourished, along with commerce and the economy. The networks of good and safe roads and sea routes was greatly improved, there were free movements of peoples and mixing of cultures, as well as tolerance of foreign cults.<ref>Seyoon Kim. ''"An Appreciation of Pax Romana."'' in:  '''Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke'''. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.179.</ref> The Roman alphabet became the basis for the western world alphabet, and aqueducts brought water from the mountains to Roman cities.<ref>[http://www.conservapedia.com/Pax_Romana Pax Romana] at Conservapedia.</ref>
+
''Pax Romana'' se caracterizează printr-o intensă romanizare a lumii apusene, inclusiv răspândirea sistemului legislativ care adus legea şi ordinea în provincii şi care formează baza multor sisteme legislative din zilele noastre.<ref>[http://www.unrv.com/early-empire/pax-romana.php Pax Romana] at UNRV History</ref> Artele şi arhitectura au înflorit, împreună cu comerţul şi economia. Reţelele de drumuri bune şi sigure şi de rute maritime sigure s-au îmbunătăţit considerabil, se făceau mari deplasări libere de oameni şi amestecuri de culturi, dar la la fel de mult, exista o mare toleranţă faţă de alte culte.<ref>Seyoon Kim. ''"An Appreciation of Pax Romana."'' in:  '''Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke'''. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.179.</ref> Alfabetul roman devine baza alfabetului lumii apusene iar apeductele încep să aducă apă din munţi în oraşele romane.<ref>[http://www.conservapedia.com/Pax_Romana Pax Romana] at Conservapedia.</ref>
  
<blockquote>The Romans called the ''Pax Romana'' a "Time of Happiness." It was the fulfillment of Rome's mission - the creation of a world-state that provided peace, security, ordered civilization, and the rule of law. The cities of the Roman Empire served as centers of Greco-Roman civilization, which spread to the furthest reaches of the Mediterranean. Roman citizenship, gradually granted, was finally extended to virtually all free men by an edict in A.D. 212.<ref>Marvin Perry, Margaret Jacob, James Jacob. ''[http://books.google.ca/books?id=T8SLtC23ZzEC&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false Western Civilization: Ideas, Politics, and Society - from 1600].'' Volume 2 of Western Civilization. 9th Edition. Cengage Learning, 2008. p. xxiv.</ref></blockquote>
+
<blockquote>Romanii au numit ''Pax Romana'' ca "Epoca fericirii". Era împlinirea misiunii Romei - crearea unui stat al lumii care să ofere pace, securitate, civilizaţie ordonată şi domnia legii. Oraşele Imperiului Roman aveau rolul de centre ale civilizaţiei greco-romane, care s-a răspândit până la cele mai îndepărtate limite ale lumii mediteraneene. Cetăţenia romană, acordată treptat, a fost extinsă, în cele din urmă, la aproape toţi oamenii liberi printr-un edict din anul 212 d.Hr..<ref>Marvin Perry, Margaret Jacob, James Jacob. ''[http://books.google.ca/books?id=T8SLtC23ZzEC&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false Western Civilization: Ideas, Politics, and Society - from 1600].'' Volume 2 of Western Civilization. 9th Edition. Cengage Learning, 2008. p. xxiv.</ref></blockquote>
  
 
==Pax Romana ca Voie Divină (Pax Christi)==
 
==Pax Romana ca Voie Divină (Pax Christi)==
 
===Doxastikon de la vecernia Nasterii Domnului===  
 
===Doxastikon de la vecernia Nasterii Domnului===  
[[Image:Spread of Christianity in Europe to AD 600.JPG|right|thumb|250px|Spread of Christianity to 325 AD (dark blue); Spread of Christianity to 600 AD (light blue)]] The [[Doxastikon]] for [[Vespers]] of the [[Nativity]], ascribed to the ninth-century nun [[Kassiani the Hymnographer|Kassiani]], proclaims a direct connection between the world-empire of Rome and the recapitulation of humanity in [[Jesus Christ|Christ]]. ''Pax Romana'' is thus made to coincide with ''Pax Christi''<ref>Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984. pp.10</ref>:
+
[[Image:Spread of Christianity in Europe to AD 600.JPG|right|thumb|250px|Răspândirea Creştinismului în anul 325 d.Hr. (albastru închis); Răspândirea Creştinismului în anul 600 d.Hr. (albastru deschis)]] [[Doxastikon]] de la [[Vecernie|Vecernia]] [[Naşterea Domnului|Crăciunului]], atribuită călugărului din secolul al IX-lea pe nume [[Casian Imnograful|Casian]], afirmă o conexiune directă între imperiul mondial al Romei şi recapitularea umanităţii în [[Iisus Hristos|Hristos]]. ''Pax Romana'' este, astfel, făcută să coincidă cu ''Pax Christi''<ref>Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984. pp.10</ref>:
  
<blockquote>''When Augustus reigned alone upon earth, the many kingdoms of men came to end: and when Thou wast made man of the [[Theotokos|pure Virgin]], the many gods of idolatry were destroyed. The cities of the world passed under one single rule; and the nations came to believe in one sovereign Godhead. The peoples were enrolled by the decree Caesar; and we, the faithful, were enrolled in the Name of the Godhead, when Thou, our God, wast made man. Great is Thy mercy: Glory to Thee.''<ref>Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984. pp.10</ref></blockquote>
+
<blockquote>''Când August domnea singur pe pământ, multe regate ale omului au dispărut: şi când Tu te-ai făcut om din [[Maica Domnului|Preacurata Fecioară]], mulţi zei idolatri au fost distruşi. Oraşele lumii au trecut sub un singur stăpânitor iar naţiunile au venit la credinţa într-un singur Dumnezeu suveran. Oamenii erau înscrişi prin decretul cezarului iar noi, credincioşii, eram înscrişi în Numele lui Dumnezeu, când Tu, Dumnezeul nostru, te făceai om. Mare este mila Ta: Slavă Ţie.''<ref>Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984. pp.10</ref></blockquote>
  
 
===Eusebiu de Cezareea===
 
===Eusebiu de Cezareea===
In addition, the early fourth century Church father [[Eusebiu de Cezareea]] writes that by the express appointment of God, two roots of blessing, the Roman empire, and the doctrine of Christian piety, sprang up together for the benefit of men:
+
Pe lângă acestea, părintele Bisericii de la începutul secolului al IV-lea, [[Eusebiu de Cezareea]] scrie că la porunca expresă a lui Dumnezeu, două rădăcini ale binecuvântării, Imperiul Roman şi doctrina pietăţii creştine, au lucrat împreună pentru folosul oamenilor:
  
<blockquote>When that instrument of our redemption, the thrice holy body of Christ, which proved itself superior to all Satanic fraud, and free from evil both in word and deed, was raised, at once for the abolition of ancient evils, and in token of his victory over the powers of darkness; the energy of these evil spirits was at once destroyed. The manifold forms of government, the tyrannies and republics, the siege of cities, and devastation of countries caused thereby, were now no more, and one God was proclaimed to all mankind. At the same time one universal power, the Roman empire, arose and flourished, while the enduring and implacable hatred of nation against nation was now removed: and as the knowledge of one God, and one way of religion and salvation, even the doctrine of Christ, was made known to all mankind; so at the self-same period, the entire dominion of the Roman empire being vested in a single sovereign, profound peace reigned throughout the world. And thus, by the express appointment of the same God, two roots of blessing, the Roman empire, and the doctrine of Christian piety, sprang up together for the benefit of men.<ref>[[Eusebius of Caesarea|Eusebius Pamphilus of Caesarea]]. ''Oration in Praise of the Emperor Constantine Pronounced on the Thirtieth Anniversary of His Reign''. Ch.16, 3-4. '''The Early Church Fathers (38 Vols.)'''</ref></blockquote>
+
<blockquote>Când acest instrument al răscumpărării noastre, cel de trei ori sfânt trup al lui Hristos, care s-a dovedit el însuşi superior oricărei fraude satanice şi liber de diavol, atât în cuvânt cât şi în faptă, a fost ridicat dintr-o dată pentru desfiinţarea diavolilor străvechi şi în semn al victoriei sale peste puterile întunericului; puterea acestor spirite malefice a fost distrusă într-o clipă. Diversele forme de guvernare, tiraniile şi republicile, asediile oraşelor şi devastarea ţărilor cauzate de acestea, s-au oprit acum, iar Unul Dumnezeu a fost propovăduit întregii omeniri. În acelaşi timp, o putere universală, imperiul Romei, s-a ridicat şi a înflorit, în timp ce ura implacabilă şi îndelungată a unei naţiuni împotriva alteia a fost acum îndepărtată: şi aşa cum cunoaşterea unui singur Dumnezeu şi un singur fel de religie şi mântuire, chiar doctrina lui Hristos, a fost făcută cunoscută omenirii întregi, tot aşa în aceeaşi perioadă, întreaga domnie a Imperiului Roman a fost investită într-o singură suveranitate, o pace profundă a coborât asupra lumii. Şi astfel, la porunca expresă a aceluiaşi Dumnezeu, două rădăcini ale binecuvântării, Imperiul Roman şi doctrina pietăţii creştine, au lucrat împreună pentru folosul oamenilor.<ref>[[Eusebiu de Cezareea|Eusebiu Pamfil de Cezareea]]. ''Discurs de laudă pentru împăratul Constantin ţinut la a XXX-a aniversare a domniei sale''. Cap.16, 3-4. '''Părinţii Bisericii Primare (38 de volume)'''</ref></blockquote>
  
 
===Origen===
 
===Origen===
The early third century father [[Origen|Origen of Alexandria]] was a prolific writer and essentially a Biblical scholar who strenuously affirmed the inspiration, integrity and canonicity of Scriptures. He recognized in Biblical texts a literal, moral, and allegorical sense and became famous for applying the last one.<ref>Rev. Dr. Nicon D. Patrinacos (M.A., D.Phil. (Oxon)). ''A Dictionary of Greek Orthodoxy - Λεξικον Ελληνικης Ορθοδοξιας''. Light & Life Publishing, Minnesota, 1984. pp.380.</ref> He also identifies the Divine Providence of God working through the ''Pax Romana'' in order to effect the spread of the Gospel of Christ and with it the true peace of God on earth or ''Pax Christi''.
+
[[Origen|Origen of Alexandria]], începutul secolului al III-lea, a fost un scriitor prolific şi, în principal, un cărturar al Bibliei care a afirmat cu mult zel inspiraţia, integritatea şi canonicitatea Scripturilor. El a găsit în textele biblice un sens literal, moral şi alegoric şi a devenit faimos pentru aplicarea celui din urmă.<ref>Rev. Dr. Nicon D. Patrinacos (M.A., D.Phil. (Oxon)). ''A Dictionary of Greek Orthodoxy - Λεξικον Ελληνικης Ορθοδοξιας''. Light & Life Publishing, Minnesota, 1984. pp.380.</ref> De asemenea, el a identificat lucrarea Divinei Providenţe a lui Dumnezeu de-a lungul perioadei numite ''Pax Romana'' cu scopul de a răspândi Evanghelia lui Hristos şi, cu aceasta, adevărata pace a lui Dumnezeu pe pământ sau ''Pax Christi''.
  
<blockquote>For righteousness has arisen in His days, and there is abundance of peace, which took its commencement at [[Nativity|His birth]], God preparing the nations for His teaching, that they might be under one prince, the king of the Romans, and that it might not, owing to the want of union among the nations, caused by the existence of many kingdoms, be more difficult for the apostles of Jesus to accomplish the task enjoined upon them by their Master, when He said, "''Go and teach all nations.''" Moreover it is certain that Jesus was born in the reign of Augustus, who, so to speak, fused together into one monarchy the many populations of the earth. Now the existence of many kingdoms would have been a hindrance to the spread of the doctrine of Jesus throughout the entire world; not only for the reasons mentioned, but also on account of the necessity of men everywhere engaging in war, and fighting on behalf of their native country, which was the case before the times of Augustus, and in periods still more remote,...How, then, was it possible for the Gospel doctrine of peace, which does not permit men to take vengeance even upon enemies, to prevail throughout the world, unless at the [[Nativity|advent of Jesus]] a milder spirit had been everywhere introduced into the conduct of things?<ref>[[Origen]]. ''Against Celsus''. Book 2, Ch.30. '''The Early Church Fathers (38 Vols.)''' </ref></blockquote>
+
<blockquote>Căci dreptatea a venit în zilele Lui, si există pace din belşug, care a început odată cu [[Naşterea Domnului|naşterea Lui]], Dumnezeu pregătind popoarele pentru învăţătura Sa astfel că încât aveau atunci un singur prinţ, regele romanilor, şi nu putea fi mult mai greu apostolilor lui Iisus, care doreau o unitate între naţiuni cauzată de existenţa multor regate, să îndeplinească sarcina încredinţată lor de Stăpânul, când El le-a spus "''Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile.''" Mai ales este sigur că [[Iisus]] s-a născut în timpul domniei cezarului August care a unit sub conducerea sa multe populaţii ale pământului. Existenţa atâtor regate trebuie să fi fost un impediment pentru răspândirea învăţăturii lui Iisus în întreaga lume, nu doar pentru motivele menţionate, dar şi datorită nevoii oamenilor de pretutindeni de a se angaja în război şi de a lupta pentru ţara lor, aceasta fiind starea timpurilor înainte de August sau chiar mai îndepărtate,...Aşadar cum a fost posibil ca Evanghelia Păcii, care nu permite oamenilor răzbunarea împotriva inamicilor, să se răspândească în toată lumea, fără ca la venirea lui Iisus un spirit mai blând să fie introdus pretutindeni la conducerea lucrurilor? <ref>[[Origen]]. ''Împotriva lui Celsus''. Book 2, Ch.30. '''Părinţii Bisericii Primare (38 de volume)''' </ref></blockquote>
  
It may also be noted that later on in the Roman Empire, major codifications of Roman law such as the [[w:Codex Theodosianus|Codex Theodosianus]] (AD 438), and the [[w:Corpus Juris Civilis|Codex Justianianus]] (AD 529-534) saw the introduction of Christian principles formalized into law. These deeply influenced the [[Canon Law]] of the Western Church and the civil law of Medieval Europe.  
+
 
 +
În plus, se remarcă faptul că mai târziu, în Imperiul Roman, marile reglementări juridice, cum sunt [[w:Codex Theodosianus|Codex Theodosianus]] (d.Hr. 438) şi [[w:Corpus Juris Civilis|Codex Justianianus]] (d.Hr. 529-534) au avut introduse în legi principiile creştine oficializate. Acest fapt a influenţat puternic [[Canoane bisericeşti|Canonul]] Bisericii Apusene şi legislaţia civilă din Europa medievală.
  
 
===Biblic===
 
===Biblic===
The prophecy in Isaiah 9:5-6 ([[Septuagint]]) refers to the [[Nativity|coming of the Lord on earth]]<ref>He is referred to as the "Prince of Peace" in other translations.</ref>:
+
Profeţia din Isaia 9:5-6 ([[Septuaginta]]) se referă la [[Naşterea Domnului|venirea pe pământ a Domnului]]<ref>El este numit ca "Prinţul păcii" în alte traduceri.</ref>:
<blockquote>''For unto us a Child is born, unto us a Son is given; and the government will be upon His shoulder. His name will be called the Angel of Great Counsel, for I shall bring peace upon the rulers, peace and health by Him. Great shall be His government, and of His peace there is no end. His peace shall be upon the throne of David and over His kingdom, to order and establish it with righteousness and judgment, from that time forward and unto ages of ages. The zeal of the Lord of hosts shall perform this.''<ref>The ''[[Orthodox Study Bible]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. Isaiah 9:5-6. pp.1065-1066</ref></blockquote>
+
 
 +
<blockquote>''Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.''<ref>''[[Studiul biblic ortodox]]''. Academia de Teologie Ortodoxă Sfântul Atanasie. Elk Grove, California, 2008. Isaia 9:5-6. pp.1065-1066</ref></blockquote>
  
In Jeremiah 34:3-6 ([[Septuagint]]), the Lord affirms His ownership of the earth:
+
În Ieremia 34:3-6 ([[Septuaginta]]), Domnul afirmă stăpânirea Sa asupra pământului:
<blockquote>'' 'Thus says the Lord God of Israel to your masters: "I made the earth by My great strength and with my high arm, and I will give it to whomever it may seem good in My eyes. I gave the earth to Nebuchadnezzar the king of Babylon to serve him: and I gave the wild beasts of the field to him to work for him. But the nation and kingdom, whoever will not put their neck under the yoke of king of Babylon, I will visit them with the sword and with famine," says the Lord, "until they come to an end by his hand..."' ''<ref>''The [[Orthodox Study Bible]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. Jeremiah 34:3-6. pp.1147.</ref></blockquote>
+
<blockquote>'' 'Iată ce zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, aşa să spuneţi stăpânilor voştri: "Eu am făcut pământul şi pe om şi vieţuitoarele cele de pe faţa pământului cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu cel puternic şi l-am dat cui am vrut. Şi acum voi da toate ţările acestea în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ba şi fiarele câmpului le voi da lui spre slujbă; Toate popoarele vor sluji lui şi fiului lui şi fiului fiului lui, până când îi va veni vremea şi lui şi tării lui; ii vor sluji popoare multe şi regi mari. Dacă vreun popor sau vreun regat nu va voi să-i slujească lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul său sub jugul regelui Babilonului, pe acel popor îl voi pedepsi cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, până-l voi stârpi cu mâna lui, zice Domnul..."' ''<ref>''[[Studiul biblic ortodox]]''. Academia de Teologie Ortodoxă Sfântul Atanasie. Elk Grove, California, 2008. Ieremia 27:4-8.</ref></blockquote>
  
In John 19:11 the Lord Himself again affirms this when he speaks to Pontius Pilate saying:
+
În Ioan 19:11 Însuşi Domnul afirmă iarăşi acest lucru când îi spune lui Pilat din Pont:
<blockquote>''"You could have no power at all against Me unless it had been given you from above."<ref>''The [[Orthodox Study Bible]]''. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008. John 19:11. pp.1462.</ref></blockquote>
+
<blockquote>''"N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus."<ref>''[[Studiul biblic ortodox]]''. Academia de Teologie Ortodoxă Sfântul Atanasie. Elk Grove, California, 2008. Ioan 19:11. </ref></blockquote>
  
 
==Criticism istoric==
 
==Criticism istoric==
Given the above, one of the ironic trends during the ''Pax Romana'' was that Christianity was widely persecuted throughout the Roman empire. Because the spread of the ''[[w:Roman Empire|Imperium Romanum]]'' was associated with the idea of ''Pax Romana'', the ''Pax Romana'' in its turn was also associated with the compulsory recognition of the [[w:Imperial cult (ancient Rome)|Roman emperor cult]], in spite of all the religious tolerance which we know the Romans to have exercised.<ref>Jürgen Moltmann, R. A. Wilson. ''The crucified God: the cross of Christ as the foundation and criticism of Christian theology.'' Fortress Press, 1993. p.136.</ref>In spite of this however the overriding trend was the growth and mission of the Church of Christ, and its ultimate victory as the Roman Empire was eventually Christianized.
+
Fiind spuse cele de mai sus, unul din lucrurile ironice este acela că în timpul ''Pax Romana'' Creştinismul a fost puternic persecutat în tot Imperiul Roman. Deoarece dimensiunea ''[[w:Imperiului Roman|Imperium Romanum]]'' a fost asociată cu ideea de ''Pax Romana'', ''Pax Romana'' la rândul ei a fost asociată cu obligativitatea acceptării [[w:Cultul imperial (vechea Romă)|cultului împăratului roman]], în ciuda oricărei toleranţe religioase a romanilor, de care avem cunoştinţă.<ref>Jürgen Moltmann, R. A. Wilson. ''The crucified God: the cross of Christ as the foundation and criticism of Christian theology.'' Fortress Press, 1993. p.136.</ref>Totuşi, în ciuda acestora, curentul principal l-a constituit creşterea şi misiunea Bisericii lui Hristos şi victoria obţinută de Biserică în cele din urmă, până la urmă Imperiul Roman fiind creştinat.
  
Also, despite the term the period was not without armed conflict, as Emperors frequently had to quell rebellions. Both border skirmishes and Roman wars of conquest also happened during this period. Trajan embarked on a series of campaigns against the Parthians during his reign and Marcus Aurelius spent almost the entire last decade of his rule fighting against the Germanic tribes. Nonetheless the interior of the Empire remained largely untouched by warfare. The ''Pax Romana'' was an era of relative tranquility in which Rome endured neither major civil wars, such as the [[w:Crisis of the Third Century|perpetual bloodshed of the third century AD]], nor serious invasions, or killings, such as those of the [[w:Second Punic War|Second Punic War]] three centuries prior.
+
De asemenea, în ciuda numelui, perioada nu a fost lipsită de conflicte armate, deoarece împăraţii trebuiau să reprime frecvent rebeliuni. În această perioadă au avut loc atât încăierări de frontieră cât şi războaie romane. Traian s-a angajat într-o serie de campanii împotriva parţilor în timpul domniei lui iar Marc Aureliu a petrecut ultima sa decadă guvernare, în întregime, luptând împotriva triburilor germanice. Cu toate acestea, interiorul imperiului a rămas, în mare parte, neatins de război. ''Pax Romana'' a fost o epocă de relativă linişte în care Roma nu a avut parte de războaie civile majore, cum au fost [[w:Criza din secolul al III-lea|vărsările de sânge nesfârşite din secolul al III-lea dHr.]], nici invazii serioase sau ucideri, cum au fost cele din [[w:Al Doilea Război Punic|Al Doilea Război Punic]], trei secole înainte.
  
 
==Rezumat==
 
==Rezumat==
According to the deeper understanding of the Church fathers, ''Pax Romana'' becomes almost a metaphor<ref>Metaphor: A figure of speech in which a word or phrase literally denoting one kind of object or idea is used in place of another to suggest a likeness or analogy between them.</ref> and a vehicle for ''Pax Christi''. Metropolitan [[Makarios (Tillyrides) of Kenya]] has written that "it was the ''pax romana'' which accounted in no small degree to the amazing rapidity with which the Christian faith was disseminated in every territory under Roman rule."<ref>[[Makarios (Tillyrides) of Kenya]]. ''“Orthodoxy in Britain: Past, Present, and Future.”'' In: John Behr, Andrew Louth, Dimitri Conomos (eds.). '''Abba, The Tradition of Orthodoxy in the West: Festschrift for Bishop Kallistos (Ware) of Diokleia.''' Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2003. pp.135-155.</ref>
+
În conformitate cu înţelegerea mai adâncă a părinţilor Bisericii, ''Pax Romana'' a fost aproape o metaforă<ref>Metaforă: o figură de stil în care un cuvânt sau o frază care prezintă literal o idee sau un obiect este folosită în locul alteia pentru a sugera o asemănare sau analogie între ele.</ref> şi o purtătoare pentru ''Pax Christi''. Mitropolitul [[Macarie (Tilirides) al Kenyei]] a scris că "a fost ''pax romana'' care a contat în cea mai mare parte pentru rapiditatea uimitoare cu care credinţa creştină a fost diseminată în toate teritoriile aflate sub guvernare romană."<ref>[[Macarie (Tilirides) al Kenyei]. ''“Orthodoxy in Britain: Past, Present, and Future.”'' In: John Behr, Andrew Louth, Dimitri Conomos (eds.). '''Abba, The Tradition of Orthodoxy in the West: Festschrift for Bishop Kallistos (Ware) of Diokleia.''' Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2003. pp.135-155.</ref>
  
In the [[New Testament]], the [[Apostle Luke]], writing in the [[Acts of the Apostles|Book of Acts]] does not present the Roman Imperial order and its officers in as negative a light as does the [[Book of Revelation|Revelation of John]], but frequently in a positive light as well, highlighting a number of important factors:
+
În [[Noul Testament]], Sfântul [[Apostolul Luca|Apostol Luca]], scriind în [[Faptele Apostolilor|Cartea Faptelor]], nu prezintă ordinea Imperiului Roman şi autorităţile acestuia într-o lumină negativă aşa cum face [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Revelaţia lui Ioan]], ci, frecvent, într-o lumină pozitivă, evidenţiind câţiva factori importanţi:
  
<blockquote>For [[Apostle Luke|Luke]], although the ''Pax Romana'' is only a dialectical<ref>Dialectic: Discussion and reasoning by dialogue as a method of intellectual investigation.</ref> phenomenon that soon has to be replaced by the ''Pax Christi'', it is still better than its opposite, be it wars between nations or anarchy and suffering that would result from revolutionary upheavals....Luke's reports of the imperial military, administration, and judiciary sometimes functioning to protect Christian missionaries, and his reports of Paul's use of his citizenship, his insistence on the proper execution of Roman law (Acts 16:19-39; 25:9-10), and his appeal to Caesar (Acts 25:10-12) seem to reflect Luke's relative appreciation of the Roman imperial order, in spite of its essential diabolic nature and occasional failures.<ref>Seyoon Kim. ''"An Appreciation of Pax Romana."'' in:  '''Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke'''. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.177-178.</ref></blockquote>
+
<blockquote>Pentru Sfântul [[Apostolul Luca|Apostol Luca]], deşi ''Pax Romana'' este numai un fenomen dialectic<ref>Dialectic: discuţii şi raţionamente prin dialog ca metodă de investigare intelectuală.</ref> care va trebui înlocuit curând cu ''Pax Christi'', este totuşi o situaţie mai bună decât opusul acesteia, constând în războaie între naţiuni sau anarhie şi suferinţele care urmează după răscoalele revoluţionare....Sfântul Luca menţionează că uneori justiţia, administraţia şi armata imperiale îi protejează pe misionarii creştini iar relatările sale despre felul cum Sfântul Pavel se foloseşte de cetăţenia sa, insistenţa acestuia ca legea romană să fie respectată întocmai (Fapte 16:19-39; 25:9-10) şi despre apelul lui Pavel la Cezar (Fapte 25:10-12) par să reflecte relativa apreciere a Sfântului Luca faţă de ordinea imperială, în ciuda esenţei diabolice a acestuia şi căderilor accidentale.<ref>Seyoon Kim. ''"An Appreciation of Pax Romana."'' in:  '''Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke'''. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.177-178.</ref></blockquote>
  
[[Jesus Christ]] and not Augustus is the author of peace, and the bringer of God's [[gospel]] of peace. In the [[Apostle Peter|Apostle Peter's]] sermon to the Roman officer Cornelius at Caesarea in Acts 10:34-43, he clearly intends to make Cornelius and his Roman colleagues understand that ''"Jesus Christ - He is the Lord of all"'', not Augustus or his sucessor, but the [[Lord]] who has brought the gospel of peace.<ref>Seyoon Kim. ''Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke''. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.83.</ref>
+
[[Iisus Hristos]] şi nu August este autorul păcii şi al răspândirii [[Evanghelie]]i lui Dumnezeu. În epistola Sfântului [[Apostolul Petru|Apostol Petru]] către ofiţerul roman Corneliu din Cezareea, din Fapte 10:34-43, el intenţionează în mod clar să-l facă pe Corneliu şi pe colegii romani ai acestuia să înţeleagă că ''"Iisus Hristos - El este Domnul a toate"'', nu Augustus sau succesorii lui, ci [[Iisus Hristos|Domnul]] este cel care a adus Evanghelia în pace.<ref>Seyoon Kim. ''Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke''. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.83.</ref>
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
Linia 79: Linia 81:
 
==Surse==
 
==Surse==
 
* Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984.
 
* Dimitri E. Conomos. ''Byzantine Hymnography and Byzantine Chant''. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984.
* [[Eusebius of Caesarea|Eusebius Pamphilus of Caesarea]]. ''Oration in Praise of the Emperor Constantine Pronounced on the Thirtieth Anniversary of His Reign''. Ch.16, 3-4. '''The Early Church Fathers (38 Vols.)'''
+
* [[Eusebiu de Cezareea|Eusebius Pamphilus of Caesarea]]. ''Oration in Praise of the Emperor Constantine Pronounced on the Thirtieth Anniversary of His Reign''. Ch.16, 3-4. '''The Early Church Fathers (38 Vols.)'''
 
* [[Origen]]. ''Against Celsus''. Book 2, Ch.30. '''The Early Church Fathers (38 Vols.)'''
 
* [[Origen]]. ''Against Celsus''. Book 2, Ch.30. '''The Early Church Fathers (38 Vols.)'''
 
* '''"Pax Romana."''' Encyclopædia Britannica. ''Encyclopædia Britannica 2009 Ultimate Reference Suite''.  Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009.
 
* '''"Pax Romana."''' Encyclopædia Britannica. ''Encyclopædia Britannica 2009 Ultimate Reference Suite''.  Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009.

Versiunea curentă din 14 noiembrie 2013 13:33

Imperiul Roman în cea mai mare extindere a sa, după cuceririle lui Traian

Pax Romana' ("pacea romană" în latină, numită și Pax Augustus) este numele pe care istoricii îl dau unei lungi perioade de relativă linişte în zona mediteraneană în primele două secole după Hristos în Imperiul Roman, între aproximativ anul 27 î.Hr. și anul 180 d.Hr., sau de la domnia lui August până la cea a lui Marc Aurelian.

Iisus Hristos s-a născut în timpul împărăţiei lui Augustus, care a făcut să trăiască împreună într-un singur imperiu multe popoare și populații ale vremii. Unii părinţi ai Bisericii au făcut conexiuni teologice între Pax Romana şi Divina Providenţă care a făcut să existe această lungă perioadă de linişte cu scopul de a facilita răspândirea Evanghelie lui Iisus Hristos, şi prin aceasta, adevărata pace (pax) a lui Dumnezeu pe pământ, sau Pax Christi.

În plus, Pax Romana a fost, de asemenea, un fenomen care s-a manifestat ca pregătire pentru prima venire a Domnului pe pământ, la care se referă Sfintele Scripturi în care El este numit "Domn al păcii" (Isaia 9:5-6).

Pax Romana

Conceptul de Pax Romana ca fenomen istoric a fost prima dată prezentat de istoricul englez Edward Gibbon în lucrarea Declinul şi căderea Imperiului Roman, unde el afirmă existenţa unei perioade de moderaţie şi pace sub August şi urmaşii acestuia.

Domnia lui August a fost celebrată de poeţi (în special Virgil) ca o nouă epocă – zorii unei epoci de aur. Imperiul se extindea în toate domeniile: drept, cultură, arte, umanitate, putere militară, renaştere religioasă. Economia se dezvolta, templele erau pline – oricare şi fiecare cult nou avea posibilitatea să ridice un templu la Roma. Reforma era pretutindeni–reforma manierelor–reforma religiei–reforma republicii.[1]

August a aşezat fundaţia pentru această perioadă de concordie, care s-a extins, de asemenea, în Africa de Nord şi Persia.[2] Gibbon prezintă cucerirea Britaniei de către Claudiu şi cuceririle lui Traian ca fiind excepţii la această politică de moderaţie şi pune sfârşitul acestei perioade la momentul morţii lui Marc Aurelian în 180 d.Hr..

Pax Romana se caracterizează printr-o intensă romanizare a lumii apusene, inclusiv răspândirea sistemului legislativ care adus legea şi ordinea în provincii şi care formează baza multor sisteme legislative din zilele noastre.[3] Artele şi arhitectura au înflorit, împreună cu comerţul şi economia. Reţelele de drumuri bune şi sigure şi de rute maritime sigure s-au îmbunătăţit considerabil, se făceau mari deplasări libere de oameni şi amestecuri de culturi, dar la la fel de mult, exista o mare toleranţă faţă de alte culte.[4] Alfabetul roman devine baza alfabetului lumii apusene iar apeductele încep să aducă apă din munţi în oraşele romane.[5]

Romanii au numit Pax Romana ca "Epoca fericirii". Era împlinirea misiunii Romei - crearea unui stat al lumii care să ofere pace, securitate, civilizaţie ordonată şi domnia legii. Oraşele Imperiului Roman aveau rolul de centre ale civilizaţiei greco-romane, care s-a răspândit până la cele mai îndepărtate limite ale lumii mediteraneene. Cetăţenia romană, acordată treptat, a fost extinsă, în cele din urmă, la aproape toţi oamenii liberi printr-un edict din anul 212 d.Hr..[6]

Pax Romana ca Voie Divină (Pax Christi)

Doxastikon de la vecernia Nasterii Domnului

Răspândirea Creştinismului în anul 325 d.Hr. (albastru închis); Răspândirea Creştinismului în anul 600 d.Hr. (albastru deschis)
Doxastikon de la Vecernia Crăciunului, atribuită călugărului din secolul al IX-lea pe nume Casian, afirmă o conexiune directă între imperiul mondial al Romei şi recapitularea umanităţii în Hristos. Pax Romana este, astfel, făcută să coincidă cu Pax Christi[7]:
Când August domnea singur pe pământ, multe regate ale omului au dispărut: şi când Tu te-ai făcut om din Preacurata Fecioară, mulţi zei idolatri au fost distruşi. Oraşele lumii au trecut sub un singur stăpânitor iar naţiunile au venit la credinţa într-un singur Dumnezeu suveran. Oamenii erau înscrişi prin decretul cezarului iar noi, credincioşii, eram înscrişi în Numele lui Dumnezeu, când Tu, Dumnezeul nostru, te făceai om. Mare este mila Ta: Slavă Ţie.[8]

Eusebiu de Cezareea

Pe lângă acestea, părintele Bisericii de la începutul secolului al IV-lea, Eusebiu de Cezareea scrie că la porunca expresă a lui Dumnezeu, două rădăcini ale binecuvântării, Imperiul Roman şi doctrina pietăţii creştine, au lucrat împreună pentru folosul oamenilor:

Când acest instrument al răscumpărării noastre, cel de trei ori sfânt trup al lui Hristos, care s-a dovedit el însuşi superior oricărei fraude satanice şi liber de diavol, atât în cuvânt cât şi în faptă, a fost ridicat dintr-o dată pentru desfiinţarea diavolilor străvechi şi în semn al victoriei sale peste puterile întunericului; puterea acestor spirite malefice a fost distrusă într-o clipă. Diversele forme de guvernare, tiraniile şi republicile, asediile oraşelor şi devastarea ţărilor cauzate de acestea, s-au oprit acum, iar Unul Dumnezeu a fost propovăduit întregii omeniri. În acelaşi timp, o putere universală, imperiul Romei, s-a ridicat şi a înflorit, în timp ce ura implacabilă şi îndelungată a unei naţiuni împotriva alteia a fost acum îndepărtată: şi aşa cum cunoaşterea unui singur Dumnezeu şi un singur fel de religie şi mântuire, chiar doctrina lui Hristos, a fost făcută cunoscută omenirii întregi, tot aşa în aceeaşi perioadă, întreaga domnie a Imperiului Roman a fost investită într-o singură suveranitate, o pace profundă a coborât asupra lumii. Şi astfel, la porunca expresă a aceluiaşi Dumnezeu, două rădăcini ale binecuvântării, Imperiul Roman şi doctrina pietăţii creştine, au lucrat împreună pentru folosul oamenilor.[9]

Origen

Origen of Alexandria, începutul secolului al III-lea, a fost un scriitor prolific şi, în principal, un cărturar al Bibliei care a afirmat cu mult zel inspiraţia, integritatea şi canonicitatea Scripturilor. El a găsit în textele biblice un sens literal, moral şi alegoric şi a devenit faimos pentru aplicarea celui din urmă.[10] De asemenea, el a identificat lucrarea Divinei Providenţe a lui Dumnezeu de-a lungul perioadei numite Pax Romana cu scopul de a răspândi Evanghelia lui Hristos şi, cu aceasta, adevărata pace a lui Dumnezeu pe pământ sau Pax Christi.

Căci dreptatea a venit în zilele Lui, si există pace din belşug, care a început odată cu naşterea Lui, Dumnezeu pregătind popoarele pentru învăţătura Sa astfel că încât aveau atunci un singur prinţ, regele romanilor, şi nu putea fi mult mai greu apostolilor lui Iisus, care doreau o unitate între naţiuni cauzată de existenţa multor regate, să îndeplinească sarcina încredinţată lor de Stăpânul, când El le-a spus "Mergeţi şi învăţaţi toate neamurile." Mai ales este sigur că Iisus s-a născut în timpul domniei cezarului August care a unit sub conducerea sa multe populaţii ale pământului. Existenţa atâtor regate trebuie să fi fost un impediment pentru răspândirea învăţăturii lui Iisus în întreaga lume, nu doar pentru motivele menţionate, dar şi datorită nevoii oamenilor de pretutindeni de a se angaja în război şi de a lupta pentru ţara lor, aceasta fiind starea timpurilor înainte de August sau chiar mai îndepărtate,...Aşadar cum a fost posibil ca Evanghelia Păcii, care nu permite oamenilor răzbunarea împotriva inamicilor, să se răspândească în toată lumea, fără ca la venirea lui Iisus un spirit mai blând să fie introdus pretutindeni la conducerea lucrurilor? [11]


În plus, se remarcă faptul că mai târziu, în Imperiul Roman, marile reglementări juridice, cum sunt Codex Theodosianus (d.Hr. 438) şi Codex Justianianus (d.Hr. 529-534) au avut introduse în legi principiile creştine oficializate. Acest fapt a influenţat puternic Canonul Bisericii Apusene şi legislaţia civilă din Europa medievală.

Biblic

Profeţia din Isaia 9:5-6 (Septuaginta) se referă la venirea pe pământ a Domnului[12]:

Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie. Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta.[13]

În Ieremia 34:3-6 (Septuaginta), Domnul afirmă stăpânirea Sa asupra pământului:

'Iată ce zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, aşa să spuneţi stăpânilor voştri: "Eu am făcut pământul şi pe om şi vieţuitoarele cele de pe faţa pământului cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu cel puternic şi l-am dat cui am vrut. Şi acum voi da toate ţările acestea în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ba şi fiarele câmpului le voi da lui spre slujbă; Toate popoarele vor sluji lui şi fiului lui şi fiului fiului lui, până când îi va veni vremea şi lui şi tării lui; ii vor sluji popoare multe şi regi mari. Dacă vreun popor sau vreun regat nu va voi să-i slujească lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul său sub jugul regelui Babilonului, pe acel popor îl voi pedepsi cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, până-l voi stârpi cu mâna lui, zice Domnul..."' [14]

În Ioan 19:11 Însuşi Domnul afirmă iarăşi acest lucru când îi spune lui Pilat din Pont:

"N-ai avea nici o putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dat ţie de sus."[15]

Criticism istoric

Fiind spuse cele de mai sus, unul din lucrurile ironice este acela că în timpul Pax Romana Creştinismul a fost puternic persecutat în tot Imperiul Roman. Deoarece dimensiunea Imperium Romanum a fost asociată cu ideea de Pax Romana, Pax Romana la rândul ei a fost asociată cu obligativitatea acceptării cultului împăratului roman, în ciuda oricărei toleranţe religioase a romanilor, de care avem cunoştinţă.[16]Totuşi, în ciuda acestora, curentul principal l-a constituit creşterea şi misiunea Bisericii lui Hristos şi victoria obţinută de Biserică în cele din urmă, până la urmă Imperiul Roman fiind creştinat.

De asemenea, în ciuda numelui, perioada nu a fost lipsită de conflicte armate, deoarece împăraţii trebuiau să reprime frecvent rebeliuni. În această perioadă au avut loc atât încăierări de frontieră cât şi războaie romane. Traian s-a angajat într-o serie de campanii împotriva parţilor în timpul domniei lui iar Marc Aureliu a petrecut ultima sa decadă guvernare, în întregime, luptând împotriva triburilor germanice. Cu toate acestea, interiorul imperiului a rămas, în mare parte, neatins de război. Pax Romana a fost o epocă de relativă linişte în care Roma nu a avut parte de războaie civile majore, cum au fost vărsările de sânge nesfârşite din secolul al III-lea dHr., nici invazii serioase sau ucideri, cum au fost cele din Al Doilea Război Punic, trei secole înainte.

Rezumat

În conformitate cu înţelegerea mai adâncă a părinţilor Bisericii, Pax Romana a fost aproape o metaforă[17] şi o purtătoare pentru Pax Christi. Mitropolitul Macarie (Tilirides) al Kenyei a scris că "a fost pax romana care a contat în cea mai mare parte pentru rapiditatea uimitoare cu care credinţa creştină a fost diseminată în toate teritoriile aflate sub guvernare romană."[18]

În Noul Testament, Sfântul Apostol Luca, scriind în Cartea Faptelor, nu prezintă ordinea Imperiului Roman şi autorităţile acestuia într-o lumină negativă aşa cum face Revelaţia lui Ioan, ci, frecvent, într-o lumină pozitivă, evidenţiind câţiva factori importanţi:

Pentru Sfântul Apostol Luca, deşi Pax Romana este numai un fenomen dialectic[19] care va trebui înlocuit curând cu Pax Christi, este totuşi o situaţie mai bună decât opusul acesteia, constând în războaie între naţiuni sau anarhie şi suferinţele care urmează după răscoalele revoluţionare....Sfântul Luca menţionează că uneori justiţia, administraţia şi armata imperiale îi protejează pe misionarii creştini iar relatările sale despre felul cum Sfântul Pavel se foloseşte de cetăţenia sa, insistenţa acestuia ca legea romană să fie respectată întocmai (Fapte 16:19-39; 25:9-10) şi despre apelul lui Pavel la Cezar (Fapte 25:10-12) par să reflecte relativa apreciere a Sfântului Luca faţă de ordinea imperială, în ciuda esenţei diabolice a acestuia şi căderilor accidentale.[20]

Iisus Hristos şi nu August este autorul păcii şi al răspândirii Evangheliei lui Dumnezeu. În epistola Sfântului Apostol Petru către ofiţerul roman Corneliu din Cezareea, din Fapte 10:34-43, el intenţionează în mod clar să-l facă pe Corneliu şi pe colegii romani ai acestuia să înţeleagă că "Iisus Hristos - El este Domnul a toate", nu Augustus sau succesorii lui, ci Domnul este cel care a adus Evanghelia în pace.[21]

A se vedea și

Legături externe

Wikipedia

Alte lecturi

  • Ramsay MacMullen. Christianizing the Roman Empire: (A.D. 100-400). New Haven and London: Yale University Press, 1984. ISBN 9780300036428
  • Seyoon Kim. "An Appreciation of Pax Romana." in: Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.177-179. ISBN 978-0802860088

Note

  1. James T. Dennison, Jr. Pax Romana, Pax Christi: Luke 2:1-20. The Online Journal of Biblical Theology. April 23, 1987.
  2. "Pax Romana." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica 2009 Ultimate Reference Suite. Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009.
  3. Pax Romana at UNRV History
  4. Seyoon Kim. "An Appreciation of Pax Romana." in: Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.179.
  5. Pax Romana at Conservapedia.
  6. Marvin Perry, Margaret Jacob, James Jacob. Western Civilization: Ideas, Politics, and Society - from 1600. Volume 2 of Western Civilization. 9th Edition. Cengage Learning, 2008. p. xxiv.
  7. Dimitri E. Conomos. Byzantine Hymnography and Byzantine Chant. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984. pp.10
  8. Dimitri E. Conomos. Byzantine Hymnography and Byzantine Chant. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984. pp.10
  9. Eusebiu Pamfil de Cezareea. Discurs de laudă pentru împăratul Constantin ţinut la a XXX-a aniversare a domniei sale. Cap.16, 3-4. Părinţii Bisericii Primare (38 de volume)
  10. Rev. Dr. Nicon D. Patrinacos (M.A., D.Phil. (Oxon)). A Dictionary of Greek Orthodoxy - Λεξικον Ελληνικης Ορθοδοξιας. Light & Life Publishing, Minnesota, 1984. pp.380.
  11. Origen. Împotriva lui Celsus. Book 2, Ch.30. Părinţii Bisericii Primare (38 de volume)
  12. El este numit ca "Prinţul păcii" în alte traduceri.
  13. Studiul biblic ortodox. Academia de Teologie Ortodoxă Sfântul Atanasie. Elk Grove, California, 2008. Isaia 9:5-6. pp.1065-1066
  14. Studiul biblic ortodox. Academia de Teologie Ortodoxă Sfântul Atanasie. Elk Grove, California, 2008. Ieremia 27:4-8.
  15. Studiul biblic ortodox. Academia de Teologie Ortodoxă Sfântul Atanasie. Elk Grove, California, 2008. Ioan 19:11.
  16. Jürgen Moltmann, R. A. Wilson. The crucified God: the cross of Christ as the foundation and criticism of Christian theology. Fortress Press, 1993. p.136.
  17. Metaforă: o figură de stil în care un cuvânt sau o frază care prezintă literal o idee sau un obiect este folosită în locul alteia pentru a sugera o asemănare sau analogie între ele.
  18. [[Macarie (Tilirides) al Kenyei]. “Orthodoxy in Britain: Past, Present, and Future.” In: John Behr, Andrew Louth, Dimitri Conomos (eds.). Abba, The Tradition of Orthodoxy in the West: Festschrift for Bishop Kallistos (Ware) of Diokleia. Crestwood, NY: St. Vladimir's Seminary Press, 2003. pp.135-155.
  19. Dialectic: discuţii şi raţionamente prin dialog ca metodă de investigare intelectuală.
  20. Seyoon Kim. "An Appreciation of Pax Romana." in: Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.177-178.
  21. Seyoon Kim. Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.83.

Surse

  • Dimitri E. Conomos. Byzantine Hymnography and Byzantine Chant. Hellenic College Press: Brookline, Massachsetts, 1984.
  • Eusebius Pamphilus of Caesarea. Oration in Praise of the Emperor Constantine Pronounced on the Thirtieth Anniversary of His Reign. Ch.16, 3-4. The Early Church Fathers (38 Vols.)
  • Origen. Against Celsus. Book 2, Ch.30. The Early Church Fathers (38 Vols.)
  • "Pax Romana." Encyclopædia Britannica. Encyclopædia Britannica 2009 Ultimate Reference Suite. Chicago: Encyclopædia Britannica, 2009.
  • James T. Dennison, Jr. Pax Romana, Pax Christi: Luke 2:1-20. The Online Journal of Biblical Theology. April 23, 1987.
  • Jürgen Moltmann, R. A. Wilson. The crucified God: the cross of Christ as the foundation and criticism of Christian theology. Fortress Press, 1993.
  • Marvin Perry, Margaret Jacob, James Jacob. Western Civilization: Ideas, Politics, and Society - from 1600. Volume 2 of Western Civilization. 9th Edition. Cengage Learning, 2008.
  • Seyoon Kim. "An Appreciation of Pax Romana." in: Christ and Caesar: The Gospel and the Roman Empire in the Writings of Paul and Luke. Wm. B. Eerdmans Publishing, Sept. 15 2008. pp.177-179.
  • Pax Romana at Wikipedia.
  • Pax Romana at Conservapedia.
  • Pax Romana at UNRV History.
  • Rev. Dr. Nicon D. Patrinacos (M.A., D.Phil. (Oxon)). A Dictionary of Greek Orthodoxy - Λεξικον Ελληνικης Ορθοδοξιας. Light & Life Publishing, Minnesota, 1984.
  • The Orthodox Study Bible. St. Athanasius Academy of Orthodox Theology. Elk Grove, California, 2008.