5.288 de modificări
Modificări
corectură şi legături interne uitate
Se cunosc puţine lucruri despre viaţa lui Pavel de Samosata. Se crede că s-a născut în jurul anului 200 la Samosata într-o familie de origine modestă, potrivit afirmaţiilor lui [[Eusebiu de Cezareea]]. A fost ales [[episcop]] al [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohiei]] în anul 260. Din pricina afirmaţiilor lui [[monarhianism|monarhianiste]], a fost contestat şi convocat pentru explicaţii înaintea a cel puţin trei sinoade. La unul din aceste sinoade, în 269, a fost condamnat pentru erezie şi depus din treaptă. Ca succesor al lui a fost ales [[Domnus I al Antiohiei|Domnus]]. Depunerea lui a fost anunţată apoi printr-o scrisoare episcopilor Romei şi Alexandriei, Dionisie şi Maxim, iar această scrisoare s-a păstrat în ''Istoria bisericească'' a lui Eusebiu.
Deşi era depus, Pavel se considera pe mai departe episcop al Antiohiei. Datorită relaţiilor sale apropiate pe care le stabilise, ca episcop, cu Zenovia, regina Palmyrei, în Siria, Pavel şi-a putut păstra reşedinţa episcopală. Această stare de lucruri a continuat până în anul 272, când împăratul roman Aurelian a înfrânt-o pe regina Zenovia, iar ocrotitoarea lui Pavel a foost fost astfel înlăturată. Dând curs unui apel înaintat împăratului de creştinii din Antiohia, Aurelian i-a poruncit lui Pavel să părăsească reşedinţa episcopală. În apel se afirma, printre altele, că Pavel era [[mândria|îngâmfat]], că ducea o viaţă imorală şi că [[furt|acumulase multe averi în mod ilicit]].
Dat fiind că Aurelian era păgân, acţiunile împăratului nu aveau la bază motive doctrinare. Gestul său stă însă mărturie despre relaţiile între împăraţii romani şi cetăţenii romani creştini atunci când aceştia nu erau [[persecuţii împotriva creştinilor|persecutaţi]].
