Cuviosul Pavel Tebeul (227-341) era din Egipt, din Tebaida de Sus, fiind bogat şi învăţat. A fugit în pustie în timpul persecuţiei lui Decius (250-253) din 250 – aflând că unchiul său, ca să-i ia averea, intenţionează să-l dea pe mâinile prigonitorilor – şi a rămas mai pe urmă pentru toată viaţa în deşert.
Cuviosul Pavel Tebeul a rămas în istoria monahismului ca primul ascet care s-a retras în "cele mai dinăuntru ale pustiului", primul eremit sau pustnic. El este prăznuit de Biserică pe data de 15 ianuarie.
Din imnografia slujbei sfântului Pavel Tebeul
- "Cu razele faptelor bune ai alungat în chip arătat negura patimilor, Părinte, primind în inima ta luminarea Duhului."
(stihira a doua, cântarea a 3-a, canonul cuviosului Pavel, alcătuit de Ioan Damaschinul; ed. 1954)