Pavel I al Constantinopolului

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 19 iulie 2011 15:14, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (Arhiepiscop al Constantinopolului)
Salt la: navigare, căutare

Cel între sfinţi, părintele nostru Pavel Mărturisitorul sau Pavel I al Constantinopolului a trăit în secolul al IV-lea şi a slujit ca Arhiepiscop al Constantinopolului (337-339, 341-342, 346-351).
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 6 noiembrie.

Arienii, susţinuţi de împăratul din răsărit, s-au revoltat la alegerea lui Pavel în acest scaun. Împăratul Constanţiu al II-lea (fiul şi urmaşul lui Constantin cel Mare) a ţinut un sinod care l-a alungat pe Pavel şi a ales în locul lui pe Eusebiu de Nicomidia. La rândul lui, Eusebiu i-a alungat la Roma pe ceilalţi episcopi ortodocşi. La moartea lui Eusebiu, Pavel s-a reîntors la Constantinopol. Deşi a fost primit cu multă căldură de popor, împăratul Constanţiu l-a exilat din nou la Roma. Împăratul apusean, Constans, l-a trimis pe Pavel la Constantinopol cu o scrisoare de ameninţări către omologul său răsăritean, ceea ce a dus la reinstalarea lui Pavel ca arhiepiscop.

După asasinarea lui Constans într-o lovitură de palat (în anul 350), Pavel a fost din nou exilat, dar de data aceasta la Cucusus în Armenia. Acolo, în timp ce slujea Sfânta Liturghie, arienii au venit şi l-au ştrangulat cu omoforul.

În 381, împăratul Teodosie cel Mare a transferat moaştele Sfântului Pavel la Constantinopol. Aproape o mie de ani mai târziu, în 1326, acestea au fost din nou mutate, de data aceasta la Veneţia.

Casetă de succesiune:
Pavel I al Constantinopolului
Precedat de:
Alexandru
Eusebiu de Nicomidia
Macedon I
Arhiepiscop al Constantinopolului
337-339
341-342
346-351
Urmat de:
Eusebiu de Nicomidia
Macedonie I
Macedonie I



Imnografie

Tropar, glasul al 3-lea:

Pentru mărturisirea dumnezeieştii credinţe ca alt Pavel pe tine Biserica te-a arătat râvnitor între preoţi. Strigă împreună cu tine şi Abel şi sângele cel drept al lui Zaharia. Părinte Cuvioase, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac, glasul al 2-lea:

Luminând pe pământ, ca o stea din cer luminătoare luminezi acum Biserica cea a toată lumea, pentru care şi pătimind, sufletul tău, Pavele, ţi-ai pus, şi ca al lui Zaharia şi al lui Abel lămurit strigă sângele tău către Domnul.

Surse

Legături externe