Paulin (Lecca)

Arhimandritul Paulin Lecca (24 iulie 1914 - 1 februarie 1996) a fost un călugăr cărturar, scriitor și misionar în Biserica Ortodoxă Română în secolul XX.

Viața

Arhimandritul Paulin Lecca

Părintele Paulin Lecca, Victor după numele de botez, s-a născut în localitatea Babele, județul Ismail (azi Republica Moldova), din părinții Grigore și Maria Lecca, tatăl fiind mai întâi învățător și apoi preot în județul Bălți. Victor (viitorul Paullin Lecca) a urmat Seminarul și Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Chișinău, iar în anul 1940 a intrat ca frate la Mănăstirea Frăsinei din judetul Vâlcea, ctitoria Sfantului Ierarh Calinic de la Cernica, unde după război va fi și călugărit sub numele de Paulin. Discipol al lui Nichifor Crainic (unul dintre cei mai străluciți profesori al Facultatii de Teologie de la Chișinău în perioada interbelică), dar și al lui Gala Galaction, a căutat să le urmeze exemplul atât pe calea scrisului, cât și a misionarismului ortodox (cu implicită tentă națională). Sub regimul antonescian, în perioada anilor 1941-1943, a fost preot misionar în câteva sate din Transnistria, precum și la Odessa.

Intransigența sa confesională și națională, asimilată vederilor politice de dreapta (legionarismul era obsesia fierbinte a epocii), i-a atras ulterior, sub pretextul refuzului de a face serviciul militar, arestarea și chiar condamnarea la moarte. Dumnezeu a vrut ca sentinta sa nu fie executata, iar ravnitorul teolog basarabean sa-si urmeze chemarea monahala, invrednicindu-l sa fie ieromonah si apoi arhimandrit, iar o vreme stareț la Arnota, unde-l va cunoaste, prin anul 1992, viitorul protosinghel de la Schitul Darvari - Bucuresti si episcop-vicar patriarhal, Ambrozie Meleaca (astazi episcop la Giurgiu), care-i va face postum si o frumoasa evocare (aparuta mai intai in revista Epifania). De-a lungul vietii sale calugaresti de peste o jumatate de veac, Parintele Paulin Lecca a trecut, pe linga Frasinei si Arnota, pe la mai multe manastiri (Govora, Cozia, Schitul Rarau, Gologanu, Antim), zilele sfarsindu-si-le retras la manastirea de maici de la Rogozu, in judetul Vrancea. O vreme, tot spre anii batranetii, a mai fost si exarh al manastirilor din Arhiepiscopia Dunarii de Jos si din Arhiepiscopia Bucurestilor.

Scrieri

Cel trecut pe la Antim si pe la Rarau nu putea, desigur, sa nu poarte in sufletul sau “floarea de foc” a Rugului Aprins (duhul acestei miscari fiind lesne de recunoscut in preocuparile si in scrierile sale). I-a cunoscut indeaproape, intre altii, pe ieroschimonahul Daniil (Sandu Tudor) si pe duhovnicul rus Ioan Kulighin.

Parintele Paulin Lecca a scris destul de mult (pagini catehetice, exegetice, apologetice, memorialistice), dar majoritatea scrierilor sale au ajuns abia postum la cunostinta marelui public. Iata-le pe cele mai importante:

• „De la moarte la viata”, Editura Paideia, Bucuresti, 1996 (roman memorialistic).
• „Ce este moartea?” – o alta lucrare a sa, aparuta la Editura „Romania Crestina”, Bucuresti, 1997 (prima editie – si reeditata la Editura „Lumea Credintei”)
• „Frumosul divin in opera lui Dostoievski”, Editura „Discipol”, Bucuresti, 1998 (cel mai important studiu despre Dostoieski scris de un teolog roman, dupa faimosul curs Dostoievski si crestinismul rus al lui Nichifor Crainic);
• „Rugaciunea vamesului”, Editura „Christiana”, Bucuresti, 1998;
• „Cum sa citim Biblia in invatatura Sfintilor Parinti”, Editura „Sophía”, Bucuresti, 1999.

A tradus mult si din ruseste (Igor Smolici, „Din viata si invatatura staretilor”, Editura „Anastasia”, Bucuresti, 1997; Serghei Bulgakov, „Icoana si cinstirea sfintelor icoane”, Editura „Anastasia”, Bucuresti, 2000, etc.), lui datorindu-i-se si una dintre versiunile romanesti ale „Pelerinului rus”, Editura „Sophía”, Bucuresti, 1998).

Surse

• http://www.nistea.com/Paulin_Ambrozie.htm
• http://www.crestinortodox.ro/religie/parintele-paulin-lecca-125390.html
• http://ziarullumina.ro/viata-monahala/un-cautator-al-iubirii-lui-hristos