Paulin (Lecca)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 8 august 2014 15:30, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Surse)
Salt la: navigare, căutare

Arhimandritul Paulin Lecca (24 iulie 1914 - 1 februarie 1996) a fost un călugăr cărturar, scriitor și misionar în Biserica Ortodoxă Română în secolul XX.

Viața

Arhimandritul Paulin Lecca

Părintele Paulin Lecca, Victor după numele de botez, s-a născut în localitatea Babele, județul Ismail (azi Republica Moldova), din părinții Grigore și Maria Lecca, tatăl fiind mai întâi învățător și apoi preot în județul Bălți. Victor (viitorul Paulin Lecca) a urmat Seminarul și Facultatea de Teologie Ortodoxă de la Chișinău, iar în anul 1940 a intrat ca frate la Mănăstirea Frăsinei din județul Vâlcea, ctitoria Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, unde după război va fi și călugărit sub numele de Paulin. Discipol al lui Nichifor Crainic (unul dintre cei mai străluciți profesori al Facultății de Teologie de la Chișinău în perioada interbelică), dar și al lui Gala Galaction, a căutat să le urmeze exemplul lor atât pe calea scrisului, cât și a misionarismului ortodox (cu implicită tentă națională). Sub regimul antonescian, în perioada anilor 1941-1943, a fost preot misionar în câteva sate din Transnistria, precum și la Odessa.

Intransigența sa confesională și națională, asimilată vederilor politice de dreapta (legionarismul era obsesia fierbinte a epocii), i-a atras ulterior, sub pretextul refuzului de a face serviciul militar, arestarea și chiar condamnarea la moarte. Dar Dumnezeu a vrut ca sentința sa nu fie executată, iar râvnitorul teolog basarabean să-și urmeze chemarea monahală, învrednicindu-l să fie ieromonah și apoi arhimandrit, iar o vreme stareț la Mănăstirea Arnota, unde-l va cunoaște, prin anul 1992, viitorul protosinghel de la Schitul Darvari (București) și episcop-vicar patriarhal, Ambrozie Meleaca (astăzi episcop la Giurgiu), care-i va face postum și o frumoasă evocare (apărută mai întâi în revista Epifania de la Alba Iulia). De-a lungul vieții sale călugărești de peste o jumătate de veac, Părintele Paulin Lecca a trecut, pe lângă Frăsinei și Arnota, pe la mai multe mănăstiri (Govora, Cozia, Schitul Rarău, Gologanu, Antim), zilele sfârșindu-și-le retras la mănăstirea de maici de la Rogozu, în județul Vrancea. O vreme, tot spre anii bătrâneții, a mai fost și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos și din Arhiepiscopia Bucureștilor.

Scrieri

Cel trecut pe la Antim și pe la Rarău nu putea, desigur, să nu poarte în sufletul sau “floarea de foc” a Rugului Aprins (duhul acestei mișcări fiind lesne de recunoscut în preocupările și în scrierile sale). I-a cunoscut îndeaproape, între alții, pe ieroschimonahul Daniil (Sandu Tudor) și pe duhovnicul rus Ioan Kulighin.

Părintele Paulin Lecca a scris destul de mult (pagini catehetice, exegetice, apologetice, memorialistice), dar majoritatea scrierilor sale au ajuns abia postum la cunoștința marelui public. Iată-le pe cele mai importante:

  • „De la moarte la viață”, Editura Paideia, București, 1996 (roman memorialistic).
  • „Ce este moartea?”, la Editura „România Creștină”, București, 1997 (prima ediție – și reeditată la Editura „Lumea Credinței”)
  • „Frumosul divin în opera lui Dostoievski”, Editura „Discipol”, București, 1998 (cel mai important studiu despre Dostoievski scris de un teolog român, după faimosul curs ”Dostoievski și creștinismul rus” al lui Nichifor Crainic);
  • „Rugăciunea vameșului”, Editura „Christiana”, București, 1998;
  • „Cum să citim Biblia în învățătura Sfinților Părinti”, Editura „Sophía”, București, 1999.

A tradus mult și din rusește (Igor Smolici, „Din viața și învățătura stareților”, Editura „Anastasia”, București, 1997; Serghei Bulgakov, „Icoana și cinstirea sfintelor icoane”, Editura „Anastasia”, București, 2000, etc.), lui datorindu-i-se și una dintre versiunile romanești ale „Pelerinului rus”, Editura „Sophía”, București, 1998.

Surse