Patmos

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Patmos (gr. Πάτμος) este cea mai nordică insulă grecească din Dodecanez, în Marea Egee. Este celebră ca locul unde Sfântul Ioan Evanghelistul a primit viziunile care se găsesc în Cartea Apocalipsei din Noul Testament și unde cartea a fost scrisă.

În 1999, centrul istoric al insulei, Chora, împreună cu Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul și Peștera Apocalipsei, au fost declarate Situri din Patrimoniul Mondial UNESCO datorită importanței lor în creștinism și conservării vechilor tradiții religioase care au loc pe insulă.

Insula este cunoscută și pentru Școala Teologică din Patmos (înființată în secolul al XVIII-lea), precum și pentru conservarea un important număr de manuscrise creștine antice în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul.

Insula Patmos se află sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol, prin intermediul Exarhatului Patriarhal din Patmos, al cărui exarh este starețul arhimandrit al Mănăstirii Sf. Ioan Teologul.

Istorie

În perioada stăpânirii romane, insula Patmos a căzut în decadență. Populația a scăzut, iar insula a devenit locul unde erau trimiși criminalii sau tulburătorii politici și religioși.

În anul 95 d.Hr., în vremea persecuțiilor lui Domițian, Sfântul Ioan Teologul a fost exilat pe insulă ca tulburător religios. A rămas pe insulă timp de optsprezece luni, în timpul cărora a trăit într-o peșteră sub un templu cunoscut, dedicat zeiței Diana. În această peșteră, el a transmis o viziune, o descoperire (gr. apokalypsis), care a devenit Cartea Apocalipsei. Apocalipsa a fost scrisă ca o îndemnare către creștinii credincioși să rămână fideli credinței lor în timpul persecuțiilor de la sfârșitul primului secol.

În anul 313 d.Hr., creștinismul a fost recunoscut ca religie legală sau licită (lat. religio licita) Imperiul Roman prin Edictul de la Milano al împăratului Constantin cel Mare, și astfel s-a răspândit și în Dodecanez.

Imperiul Bizantin a exercitat controlul asupra insulei Patmos și a celorlalte insule, iar până în secolul al IV-lea templul dedicat Dianei fusese înlăturat. Direct deasupra acestui templu a fost construită o biserică dedicată Sfântului Ioan Teologul, dar aceasta a fost distrusă mai târziu, între secolele al VI-lea și al IX-lea, în timpul unei serii de raiduri efectuate de diferite grupuri arabe.

Insula a rămas pustie până în anul 1088, când împăratul bizantin Alexie I Comneanul a acordat Patmosul călugărului Hristodul (gr. Χριστόδουλος - prăznuit la 16 martie). Intenția sa era să înființeze un mănăstire și să construiască această mănăstire peste ruinele unei mici biserici construite pe ruinele unui templu dedicat Dianei. Construcția mănăstirii a început în anul 1101 și a fost ulterior în funcțiune continuă timp de peste 900 de ani.

În secolele al XI-lea și al XII-lea, insula Patmos a fost supusă și raidurilor de pirați saracini și normanzi, care au fost catalizator pentru construirea zidurilor fortificate care înconjoară mănăstirea, dându-i aspectul modern asemănător cu un castel sau o cetate.

În timpul Războiului Turco-Italian din 1912, Patmosul a fost capturat și controlat de italieni. Insula a rămas sub controlul lor până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost returnată Greciei.

Personalități

Personalități legate de insula Patmos:

Bibliografie

  • Dr. Styl. A. Papadopoulos, Le Monastère de saint Jean le Théologien, éd. du Monastère de saint Jean, Patmos, 1987

Surse

Legături externe