Patericul egiptean: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
Linia 1: Linia 1:
'''Patericul egiptean''' este [[Patericul]] prin excelenţă şi cuprinde cuvinte folositoare ale [[monah]]ilor care s-au nevoit în principal în pustiul Egiptului, fie în completă pustnicie, fie în aşezări monastice precum [[Nitria]] sau [[schit]]ul [[Chiliile]].
+
'''Patericul egiptean''' este [[Patericul]] prin excelenţă şi cuprinde cuvinte folositoare ale [[monah]]ilor care s-au nevoit în principal în pustiul Egiptului în diferite forme de [[Monahism|viață monastică]], fie în completă [[pustnic]]ie, fie în [[Mănăstire|aşezări monastice]] precum [[Lavră|lavra]] [[Nitria]] sau [[schit]]ul [[Chiliile]].
  
În el sunt cuprinse întâmplări, pilde, dar mai ales scurte sentinţe ale părinţilor din pustiu. [[Părinţii pustiei]] dovedeau o măiestrie fără seamă în a-şi apropia sufletul celui care venea la ei şi în a-l călăuzi spre Hristos.
+
În el sunt cuprinse întâmplări, pilde, dar mai ales scurte sentinţe (gr. ''apophthegmata'') ale părinţilor din pustiu. [[Părinţii pustiei]] dovedeau o măiestrie fără seamă în a-şi apropia sufletul celui care venea la ei şi în a-l călăuzi spre [[Iisus Hristos|Hristos]].
  
Patericul oferă accesul la înălţimi pe o cale oarecum elementară, mai puţin anevoioasă, dar nu mai puţin mântuitoare.
+
Patericul este "cartea cea mai realistă din toată literatura monahală a Răsăritului" ([[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului|Bartolomeu Anania]]).
 
 
Patericul este "cartea cea mai realistă din toată literatura monahală a răsăritului" ([[Bartolomeu (Anania) al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului|Bartolomeu Anania]]).
 
  
 
Cititorul neavizat al Patericului ar putea fi scandalizat de istorisirea unor căderi în [[păcat]], însă Patericul oferă şi cheia ridicării prin [[pocăinţă]]. Chiar dacă ne-am depărtat în timp de protagoniştii Patericului nu înseamnă că acesta ar putea fi umbrit sau înlocuit de alte lucrări. Cu toate că se adresează în chip direct [[monah]]ilor, Patericul nu este fără folos duhovnicesc pentru mireni.
 
Cititorul neavizat al Patericului ar putea fi scandalizat de istorisirea unor căderi în [[păcat]], însă Patericul oferă şi cheia ridicării prin [[pocăinţă]]. Chiar dacă ne-am depărtat în timp de protagoniştii Patericului nu înseamnă că acesta ar putea fi umbrit sau înlocuit de alte lucrări. Cu toate că se adresează în chip direct [[monah]]ilor, Patericul nu este fără folos duhovnicesc pentru mireni.
Linia 14: Linia 12:
 
==Fragmente din ''Patericul egiptean''==
 
==Fragmente din ''Patericul egiptean''==
 
===Colecția anonimă tematică===
 
===Colecția anonimă tematică===
===Capitolul I. Pentru fără de grijă și liniștea cu tăcere===
+
====Capitolul I. Pentru fără de grijă și liniștea cu tăcere====
  
23. Oarecine a povestit că nişte filozofi au voit să ispitească pe nişte monahi. Trecând cineva bine îmbrăcat i-au zis lui: vino încoace! Iar acela supărându-se, i-a certat. Deci a trecut un alt călugăr şi i-au zis lui: tu, călugăre, bătrâne rău, vino încoace! Iar acela a venit şi l-au lovit filozofii peste obraz, iar el a întors şi pe celălalt. Aceia îndată s-au sculat şi i s-au închinat lui zicând: iată, acesta cu adevărat este călugăr. Şi punându-l între dânşii, îl întrebau: ce faceţi mai mult decât noi în pustie? Postiţi? Şi noi postim. Privegheaţi? Şi noi priveghem. Ce faceţi dar mai mult decât noi şezând în pustie? Bătrânul le-a răspuns: noi nădăjduim spre darul lui Dumnezeu şi ne păzim mintea. Şi i-au zis aceia: noi aceasta n-o putem face. Şi folosindu-se l-au lăsat.  
+
23. Oarecine a povestit că nişte filozofi au voit să ispitească pe nişte monahi. Trecând cineva bine îmbrăcat i-au zis lui: vino încoace! Iar acela supărându-se, i-a certat. Deci a trecut un alt [[călugăr]] şi i-au zis lui: tu, călugăre, bătrâne rău, vino încoace! Iar acela a venit şi l-au lovit filozofii peste obraz, iar el a întors şi pe celălalt. Aceia îndată s-au sculat şi i s-au închinat lui zicând: iată, acesta cu adevărat este călugăr. Şi punându-l între dânşii, îl întrebau: ce faceţi mai mult decât noi în pustie? Postiţi? Şi noi postim. Privegheaţi? Şi noi priveghem. Ce faceţi dar mai mult decât noi şezând în pustie? Bătrânul le-a răspuns: noi nădăjduim spre darul lui Dumnezeu şi ne păzim mintea. Şi i-au zis aceia: noi aceasta n-o putem face. Şi folosindu-se l-au lăsat.  
  
====Capitolul VII. Pentru multe feluri de năluciri și înșelăciuni diavolicești, cu care amăgește și înșală vrăjmașul pe mulți, vrând să-i smintească din calea mântuirii, să-i depărteze de Dumnezeu și să le fie în zadar osteneala lor====
+
====Capitolul VII. Pentru multe feluri de năluciri și înșelăciuni diavolicești<ref>Titlu complet: ''Pentru multe feluri de năluciri și înșelăciuni diavolicești, cu care amăgește și înșală vrăjmașul pe mulți, vrând să-i smintească din calea mântuirii, să-i depărteze de Dumnezeu și să le fie în zadar osteneala lor''</ref>====
  
5. Unui oarecare frate i s-a arătat diavolul într-o noapte, în chip de înger luminat şi i-a zis lui: eu sunt Gavriil şi sunt trimis să-ţi aduc o veste bună. Iar fratele i-a răspuns: cred ca vei fi fost trimis la alţii, căci eu sunt păcătos şi nu sunt vrednic să văd îngeri. Aceasta zicând a pierit vicleanul dinaintea lui şi s-a făcut nevăzut.  
+
5. Unui oarecare frate i s-a arătat [[diavol]]ul într-o noapte, în chip de înger luminat şi i-a zis lui: eu sunt [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] şi sunt trimis să-ţi aduc o veste bună. Iar fratele i-a răspuns: cred ca vei fi fost trimis la alţii, căci eu sunt păcătos şi nu sunt vrednic să văd [[îngeri]]. Aceasta zicând a pierit vicleanul dinaintea lui şi s-a făcut nevăzut.  
  
 
6. Spuneau părinţii despre un bătrân oarecare, că şezând în chilia lui şi nevoindu-se spre mântuire îl vedea aievea pe diavol umblând şi-l hulea. Iar diavolul văzându-se pe sine că de multe ori este batjocorit de acest bătrân, i s-a arătat lui, zicând: eu sunt Hristos! Bătrânul văzându-l, şi-a închis ochii. Zis-a diavolul: pentru ce îţi închizi ochii? Caută de mă vezi, că eu sunt Hristos. Răspuns-a lui bătrânul: eu nu voiesc să-L văd pe Hristos cu ochii mei în lumea aceasta. Acestea auzind diavolul, s-a făcut nevăzut.
 
6. Spuneau părinţii despre un bătrân oarecare, că şezând în chilia lui şi nevoindu-se spre mântuire îl vedea aievea pe diavol umblând şi-l hulea. Iar diavolul văzându-se pe sine că de multe ori este batjocorit de acest bătrân, i s-a arătat lui, zicând: eu sunt Hristos! Bătrânul văzându-l, şi-a închis ochii. Zis-a diavolul: pentru ce îţi închizi ochii? Caută de mă vezi, că eu sunt Hristos. Răspuns-a lui bătrânul: eu nu voiesc să-L văd pe Hristos cu ochii mei în lumea aceasta. Acestea auzind diavolul, s-a făcut nevăzut.

Versiunea de la data 27 august 2012 13:43

Patericul egiptean este Patericul prin excelenţă şi cuprinde cuvinte folositoare ale monahilor care s-au nevoit în principal în pustiul Egiptului în diferite forme de viață monastică, fie în completă pustnicie, fie în aşezări monastice precum lavra Nitria sau schitul Chiliile.

În el sunt cuprinse întâmplări, pilde, dar mai ales scurte sentinţe (gr. apophthegmata) ale părinţilor din pustiu. Părinţii pustiei dovedeau o măiestrie fără seamă în a-şi apropia sufletul celui care venea la ei şi în a-l călăuzi spre Hristos.

Patericul este "cartea cea mai realistă din toată literatura monahală a Răsăritului" (Bartolomeu Anania).

Cititorul neavizat al Patericului ar putea fi scandalizat de istorisirea unor căderi în păcat, însă Patericul oferă şi cheia ridicării prin pocăinţă. Chiar dacă ne-am depărtat în timp de protagoniştii Patericului nu înseamnă că acesta ar putea fi umbrit sau înlocuit de alte lucrări. Cu toate că se adresează în chip direct monahilor, Patericul nu este fără folos duhovnicesc pentru mireni.

Istoria colecției

Patericul a apărut prin consemnări ale memoriei și prin epistole scrise ucenicilor unor mari bătrâni[1]. Diferite forme de diferite dimensiuni au circulat în diverse cercuri monastice. Cercetătorii tind azi să creadă că nucleul principal al Patericului egiptean îl datorăm comunităţii ucenicilor lui avva Pimen cel Mare, care are cele mai multe apoftegme - peste 200 - în forma actuală a Patericului[2].

Fragmente din Patericul egiptean

Colecția anonimă tematică

Capitolul I. Pentru fără de grijă și liniștea cu tăcere

23. Oarecine a povestit că nişte filozofi au voit să ispitească pe nişte monahi. Trecând cineva bine îmbrăcat i-au zis lui: vino încoace! Iar acela supărându-se, i-a certat. Deci a trecut un alt călugăr şi i-au zis lui: tu, călugăre, bătrâne rău, vino încoace! Iar acela a venit şi l-au lovit filozofii peste obraz, iar el a întors şi pe celălalt. Aceia îndată s-au sculat şi i s-au închinat lui zicând: iată, acesta cu adevărat este călugăr. Şi punându-l între dânşii, îl întrebau: ce faceţi mai mult decât noi în pustie? Postiţi? Şi noi postim. Privegheaţi? Şi noi priveghem. Ce faceţi dar mai mult decât noi şezând în pustie? Bătrânul le-a răspuns: noi nădăjduim spre darul lui Dumnezeu şi ne păzim mintea. Şi i-au zis aceia: noi aceasta n-o putem face. Şi folosindu-se l-au lăsat.

Capitolul VII. Pentru multe feluri de năluciri și înșelăciuni diavolicești[3]

5. Unui oarecare frate i s-a arătat diavolul într-o noapte, în chip de înger luminat şi i-a zis lui: eu sunt Gavriil şi sunt trimis să-ţi aduc o veste bună. Iar fratele i-a răspuns: cred ca vei fi fost trimis la alţii, căci eu sunt păcătos şi nu sunt vrednic să văd îngeri. Aceasta zicând a pierit vicleanul dinaintea lui şi s-a făcut nevăzut.

6. Spuneau părinţii despre un bătrân oarecare, că şezând în chilia lui şi nevoindu-se spre mântuire îl vedea aievea pe diavol umblând şi-l hulea. Iar diavolul văzându-se pe sine că de multe ori este batjocorit de acest bătrân, i s-a arătat lui, zicând: eu sunt Hristos! Bătrânul văzându-l, şi-a închis ochii. Zis-a diavolul: pentru ce îţi închizi ochii? Caută de mă vezi, că eu sunt Hristos. Răspuns-a lui bătrânul: eu nu voiesc să-L văd pe Hristos cu ochii mei în lumea aceasta. Acestea auzind diavolul, s-a făcut nevăzut.

Note

  1. Printre cele mai evidente exemple sunt apoftegmele care îi privesc pe Arsenie cel Mare - transmise de ucenicii săi Alexandru, Zoil și Daniel -, și Pimen cel Mare - care fiind atât de numeroase (peste 200), sugerează o culegere creată în sânul comunității ucenicilor lui.
  2. Cf. Wilhelm Bousset (Apophthegmata, Tubingen, 1923) şi Dom Lucien Regnault (Les sentences des Pères du désert. Troisième recueil & tables, Solesmes, 1976 - "Introduction", p.8).
  3. Titlu complet: Pentru multe feluri de năluciri și înșelăciuni diavolicești, cu care amăgește și înșală vrăjmașul pe mulți, vrând să-i smintească din calea mântuirii, să-i depărteze de Dumnezeu și să le fie în zadar osteneala lor