Cuvântul grec ''parousia'' (de la participiul lui par-eimi: „a fi aici/acolo”) înseamnă în limbajul curent „prezență” ([[Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|1 Corinteni]] 16,17; [[Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel|2 Corinteni]] 10,10; [[Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel|Filipeni]] 1,26; 2,12) sau „venire” (2 Corinteni 7,6s). Utilizat în lumea greco-romană pentru a desemna vizitele oficiale ale împăraților, cuvântul este utilizat, în tradiția [[Apocalipsă|apocaliptică]] a [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]], cu privire la venirea Domnului: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te, fiica Ierusalimului[[Ierusalim]]ului, căci iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei.” ([[Proorocul Zaharia|Zaharia ]] 9,9). În [[Noul Testament]], acest sens teologic este preluat cu referire la ziua venirii Domnului, a venirii întru slavă a „Fiului Omului”, a Domnului [[Iisus Hristos]] ([[Evanghelia după Matei |Matei]] 24,3.27.37.39; 1 Cor. 15,23; [[Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|1 Tesaloniceni ]] 2,19; 3,13; 4,15; [[Epistola a II-a către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel|2 Tesaloniceni ]] 2,1.8s; [[A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Petru|2 Petru ]] 1,16). Așteptarea cu iubire a Zilei Domnului schimbă felul de a se purta al creștinilor (1 Tesaloniceni 5,23; [[Epistola Sf. Apostol Iacov|Iacov ]] 5,7s; 2 Petru 3,4.12; [[Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan|1 Ioan ]] 2,28).

Parusia sau a doua venire a Mântuitorului, despre care găsim referiri în numeroase locuri din [[Sfânta Scriptură]], va fi într-un timp necunoscut oamenilor și chiar [[îngeri]]lor, ci numai lui [[Dumnezeu-Tatăl]]: „Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii [[îngeri]]i din ceruri, nici [[Fiul]], ci numai Tatăl“ (Matei 24,36). Acesta este răspunsul pe care Mântuitorul îl dă Apostolilor[[Apostoli]]lor, cu care vorbind despre cele ce vor fi, aceștia Îl întreabă: ,,Spune „Spune nouă când vor fi acestea și care este semnul venirii Tale și al sfârșitului veacului?“ ” (Matei 24, 3); îndemnându-i să fie pregătiți, le spune „Parabola celor zece fecioare“, care este un avertisment pentru toți creștinii, din toate timpurile: „Privegheați deci, că nu știți în care zi vine Domnul vostru“ (Matei 24, 42). Răspunzându-le care va fi „semnul“, Mântuitorul le-a vorbit despre unele semne ce vor vesti sfârșitul și a doua Sa venire: predicarea Evangheliei [[Evanghelie]]i la toate popoarele și creștinarea lor și a evreilor, „că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor. Și astfel întregul Israel se va mântui...“ ([[Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel|Romani ]] 11, 25-26); „Se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul“ (Matei 24, 14). A doua venire va fi precedată de venirea pe pământ a profeților Vechiului Testament, [[Enoh ]] și [[Ilie Tesviteanul|Ilie]], care vor predica pe [[Hristos]], dar vor fi răpuși de [[Antihrist]], dușmanul neîmpăcat al lui Hristos ([[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsa]] 11,3, 6-7: „Și voi da putere celor doi martori ai mei și vor prooroci[[prooroc]]i... Aceștia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zilele proorociei lor, și putere au peste ape... Iar când vor isprăvi cu mărturia lor, fiara care se ridică din adânc va face război cu ei, și-i va birui și-i va omorî“). Apariția lui Antihrist (simbol al răutății, dușmanul lui Hristos) va fi la sfârșitul lumii spre a combate pe Hristos, dar Antihrist va fi supus la a doua venire a Domnului: „Și atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul [[Iisus ]] îl va ucide cu suflarea gurii Sale și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui [[satan]], însoțită de tot felul de puteri și de semne și de [[minuni ]] mincinoase“ (II Tesaloniceni 2, 8-9). Mântuitorul arată Apostolilor o parte din aceste semne, care, deși totdeauna au existat, atunci vor avea un caracter predominant: „Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și va fi foamete și ciumă și cutremure... nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul... Căci se vor ridica hristoși mincinoși și prooroci mincinoși și vor da semne mari și chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putință, și pe cei aleși“ (Matei 24, 7, 6 și 24). Natura va vesti venirea a doua prin catastrofe, iar în final prin proiectarea pe cer a semnului Sfintei Cruci („semnul Fiului Omului): „Iar... soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerului se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului și vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere și cu slavă multă“ (Matei 24, 29-30). Atunci, la a doua venire, Mântuitorul va face și Judecata universală, când fiecăruia i se va da pedeapsa și răsplata definitivă: „Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale“ (Matei 16,27).

* Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 411