Parastas: Diferență între versiuni
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Parastasul''' este slujba religioasă, din categoria [[Ierurgie|ierurgiilor]], care se face în biserici pentru pomenirea celor morţi. | + | '''Parastasul''' (gr. παραστάς, ''parastás'', "veghe") sau '''panihida''' (sl. паннихида, ''panikhída'', din gr. παννυχις, pannihis, „veghe de toată noaptea”) este slujba religioasă, din categoria [[Ierurgie|ierurgiilor]], care se face în biserici pentru pomenirea (gr. μνημόσυνον, ''mnemósynon'', "pomenire, amintire, commemorare") celor morţi. |
| + | |||
| + | După cum sugerează numirile grecești, aceste slujbe au fost inițial privegheri de toată noaptea, poate din epoca [[persecuții]]lor. | ||
Slujbele parastaselor se fac de obicei la 3 zile, la 40 de zile, la un an (pentru aceste termene [[tradiţii]]le converg): | Slujbele parastaselor se fac de obicei la 3 zile, la 40 de zile, la un an (pentru aceste termene [[tradiţii]]le converg): | ||
| − | * Se zice deci că 3 zile | + | * Se zice deci că 3 zile [[suflet]]ul stă primprejurul corpului |
| − | * Se zice deci că apoi, până la 40 de zile, sufletul călătoreşte prin toate locurile prin care a fost în viaţă, rememorându-şi tot trecutul (şi în a 40-a zi s-ar produce o "judecată parţială") | + | * Se zice deci că apoi, până la 40 de zile, sufletul călătoreşte prin toate locurile prin care a fost în viaţă, rememorându-şi tot trecutul (şi în a 40-a zi s-ar produce o "[[judecată]] parţială") |
* La 1 an (şi apoi în fiecare an) sunt pomenirile anuale care există în multe tradiţii religioase, chiar necreştine. | * La 1 an (şi apoi în fiecare an) sunt pomenirile anuale care există în multe tradiţii religioase, chiar necreştine. | ||
Versiunea de la data 1 septembrie 2010 00:57
Parastasul (gr. παραστάς, parastás, "veghe") sau panihida (sl. паннихида, panikhída, din gr. παννυχις, pannihis, „veghe de toată noaptea”) este slujba religioasă, din categoria ierurgiilor, care se face în biserici pentru pomenirea (gr. μνημόσυνον, mnemósynon, "pomenire, amintire, commemorare") celor morţi.
După cum sugerează numirile grecești, aceste slujbe au fost inițial privegheri de toată noaptea, poate din epoca persecuțiilor.
Slujbele parastaselor se fac de obicei la 3 zile, la 40 de zile, la un an (pentru aceste termene tradiţiile converg):
- Se zice deci că 3 zile sufletul stă primprejurul corpului
- Se zice deci că apoi, până la 40 de zile, sufletul călătoreşte prin toate locurile prin care a fost în viaţă, rememorându-şi tot trecutul (şi în a 40-a zi s-ar produce o "judecată parţială")
- La 1 an (şi apoi în fiecare an) sunt pomenirile anuale care există în multe tradiţii religioase, chiar necreştine.
