Parabolă
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Parabola (sau pilda) este un instrument literar folosit adesea de Mântuitorul Iisus Hristos în învățăturile Sale.
Termenii grecești parabole (para + ballo = „a pune în paralel, în comparație”) și paroïmia corespund noțiunilor ebraice mâchâl și hîddâ, care au o întindere mai vastă decât o simplă metaforă mai dezvoltată sau o paralelă care evocă viața de zi cu zi pentru a ilustra o învățătură. Într-adevăr, aceste noțiuni desemnează nu doar o comparație dezvoltată, ci în același timp și o enigmă/ghicitoare, adică un comparație alegorizantă, al cărei scop nu este doar acela de a ilustra o învățătură, ci și de a provoca auditoriul la căutarea semnificației ei profunde.
Parabolele sunt niște povestiri plăcute la auz, mai mult sau mai puțin lungi, și care conduc la final la înțelegerea unei învățături principale. Izolate de tot, diferitele părți sau elemente ale povestirii nu au un sens propriu, ci povestirea întreagă conduce pe auditoriu la învățătura de bază a parabolei. Acest punct deosebește parabola de alegorie, pentru că într-o alegorie, contrar parabolelor, diversele detalii au fiecare o semnificație proprie (cum ar fi în Păstorul cel Bun - Ioan 10, 1-5 : păstorul, oile, ușa, staulul, lupul).
Spre deosebire de evangheliştii sinoptici, evanghelistul Ioan preferă să folosească pentru parabole termenul grec paroïmia („pildă”), pe care îl pune în opoziție cu parrhisia (”vorbire liberă pe față”), dând astfel „pildelor” un înțeles mai enigmatic decât „parabolelor”: „Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl.” (Ioan 16, 25). De altfel, unele din parabolele din Evanghelia după Ioan se apropie de alegorie, prin conținutul și exprimarea lor (apa vieții, via cea adevărată, bunul păstor).
Parabolele lui Iisus
După evanghelistul Matei 13, 10-17, când vorbea în parabole Iisus nu se aștepta ca mulțimile să înțeleagă întotdeauna și pe deplin sensul spuselor Sale. Aceasta însă nu însemna că Iisus nu vroia ca mulțimile să înțeleagă învățăturile Sale, ci mai degrabă că El dorea ca oamenii să caute, să facă un efort personal pentru a înțelege spusele Sale.
Acest mod de a învăța prin parabole era deja curent în Vechiul Testament, așa încât vorbirea/învățarea în/prin parabole a Domnului Iisus Hristos nu era ceva nou pentru auditoriul său, ci mai degrabă o continuare firească.
The parables of Jesus are found in the three synoptic gospels and form a key part of his teaching. His parables, while seemingly simple, often with imagery, each conveys a message that is deep and central to his teaching. As keys to his teaching, the Orthodox Church continues to convey these messages through the liturgical services where often a parable is the lesson for the day.
Parables start the Paschal season with the story of the Pharisee and Publican and continues with the parables of the Prodigal Son and the Last Judgement. Through the year the lessons of Divine Liturgy include the parables of the Sower and the Seed, the Mustard Seed, the Unmerciful Servant, the Vineyard Workers and the Employer, the Good Samaritan, and others.
Surse
- wikipedia: Parables of Jesus
- Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, art. "Parabole"
- Catholic Encyclopedia: Parables
- Parables and Parabolic Images in the Gospels
- Parables
