Parabolă: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Parabolele lui Iisus)
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
'''Parabola''' (sau '''pilda''') este un instrument literar folosit adesea de Mântuitorul [[Iisus Hristos]] în învățăturile Sale.  
'''Parabola''' este un instrument literar folosit adesea de Mântuitorul [[Iisus Hristos]] în învățăturile Sale. While Christ used the parable, according to Matthew 13:10-17, he did not expect the crowds to understand them.
 
  
The word parable comes from the Greek, parabole, and is a metaphor or simile that makes a comparison drawn from everyday life. The parable draws the listener to its attention by its vividness or strangeness that engenders in the listener's mind enough doubt about its meaning to stimulate active thought.
+
Termenii grecești ''parabole'' (''para'' + ''ballo'' = „a pune în paralel, în comparație”) și ''paroïmia'' corespund noțiunilor ebraice ''mâchâl'' și ''hîddâ'', care au o întindere mai vastă decât o simplă metaforă mai dezvoltată sau o paralelă care evocă viața de zi cu zi pentru a ilustra o învățătură. Într-adevăr, aceste noțiuni desemnează nu doar o comparație dezvoltată, ci în același timp și o enigmă/ghicitoare, adică un comparație alegorizantă, al cărei scop nu este doar acela de a ilustra o învățătură, ci și de a provoca auditoriul la căutarea semnificației ei profunde.
  
The use of parables by Jesus was a continuation of their use in the [[Old Testament]] where the Jews were familiar with teaching by parables and, thus, their use by Jesus was a natural continuation.
+
Parabolele sunt niște povestiri plăcute la auz, mai mult sau mai puțin lungi, și care conduc la final la înțelegerea unei învățături principale. Izolate de tot, diferitele părți sau elemente ale povestirii nu au un sens propriu, ci povestirea întreagă conduce pe auditoriu la învățătura de bază a parabolei. Acest punct deosebește parabola de alegorie, pentru că într-o alegorie, contrar parabolelor, diversele detalii au fiecare o semnificație proprie (cum ar fi în Păstorul cel Bun - Ioan 10, 1-5: păstorul, oile, ușa, staulul, lupul).
 +
 
 +
Spre deosebire de evangheliştii sinoptici, [[Apostolul Ioan|evanghelistul Ioan]] preferă să folosească pentru parabole termenul grec ''paroïmia'' („pildă”), pe care îl pune în opoziție cu ''parrhisia'' (”vorbire liberă pe față”), dând astfel „pildelor” un înțeles mai enigmatic decât „parabolelor”: „''Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl.''” (Ioan 16, 25). De altfel, unele din parabolele din [[Evanghelia după Ioan]] se apropie de alegorie, prin conținutul și exprimarea lor (apa vieții, via cea adevărată, bunul păstor).
  
 
==Parabolele lui Iisus==
 
==Parabolele lui Iisus==
The parables of Jesus are found in the three [[synoptic gospels]] and form a key part of his teaching. His parables, while seemingly simple, often with imagery, each conveys a message that is deep and central to his teaching. As keys to his teaching, the Orthodox Church continues to convey these messages through the liturgical services where often a parable is the lesson for the day.  
+
După [[Apostolul Matei|evanghelistul Matei]] (13, 10-17), când vorbea în parabole, Iisus nu se aștepta ca mulțimile să înțeleagă întotdeauna și pe deplin sensul spuselor Sale. Aceasta însă nu însemna că Iisus nu vroia ca mulțimile să înțeleagă învățăturile Sale, ci mai degrabă că El dorea ca oamenii să caute, să facă un efort personal pentru a înțelege spusele Sale.
 +
 
 +
Acest mod de a învăța prin parabole era deja curent în [[Vechiul Testament]], așa încât vorbirea/învățarea în/prin parabole a Domnului Iisus Hristos nu era ceva nou pentru auditoriul său, ci mai degrabă o continuare firească.
 +
 
 +
Parabolele lui Iisus se găsesc în cele trei [[Evanghelie|evanghelii sinoptice]] şi formează o parte esenţială a învăţăturii Sale. Aceste parabole, în aparenţă destul de simple, de multe ori cu exemplificări prin imagini literare, transmit fiecare câte un mesaj care este profund şi important pentru învăţătura Sa. Această învăţătură - cheia creştinismului - continuă să fie transmisă de către [[Biserica Ortodoxă]] prin intermediul serviciilor liturgice, în care adesea o parabolă este „lecţia” zilei.
  
Parables start the [[Pascha|Paschal]] season with the story of the [[Pharisee]] and [[Sunday of the Publican and Pharisee|Publican]] and continues with the parables of the [[Sunday of the Prodigal Son|Prodigal Son]] and the Last Judgement. Through the year the lessons of [[Divine Liturgy]] include the parables of the Sower and the Seed, the Mustard Seed, the Unmerciful Servant, the Vineyard Workers and the Employer, the Good Samaritan, and others.
+
În timpul [[Triod]]ului, parabolele încep cu pilda [[Duminica Vameşului şi Fariseului|Vameşului şi a Fariseului]], continuând cu pildele [[Duminica Fiului Risipitor|Fiului Risipitor]] şi a [[Duminica Înfricoşatei Judecăţi|Înfricoşatei Judecăţi]]. În restul anului, [[Sfânta Liturghie|Sfintele Liturghii]] includ diferite parabole, ca cea a „semănătorului şi a seminţei”, a „bobului de muştar”, a „viei şi a lucrătorilor”, a „bunului samaritean” şi multe altele.
  
 
==Surse==
 
==Surse==
 
*[[wikipedia: Parables of Jesus]]
 
*[[wikipedia: Parables of Jesus]]
 +
*Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, art. "Parabole"
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/11460a.htm  Catholic Encyclopedia: Parables]
 
*[http://www.newadvent.org/cathen/11460a.htm  Catholic Encyclopedia: Parables]
 
*[http://catholic-resources.org/Bible/Parables.htm  Parables and Parabolic Images in the Gospels]
 
*[http://catholic-resources.org/Bible/Parables.htm  Parables and Parabolic Images in the Gospels]
 
*[http://scriptures.lds.org/en/bd/p/3  Parables]
 
*[http://scriptures.lds.org/en/bd/p/3  Parables]
 +
  
 
[[Categorie: Liturgică]]
 
[[Categorie: Liturgică]]
  
[[ro:Parable]]
+
[[en:Parable]]

Versiunea de la data 14 februarie 2011 07:05

Parabola (sau pilda) este un instrument literar folosit adesea de Mântuitorul Iisus Hristos în învățăturile Sale.

Termenii grecești parabole (para + ballo = „a pune în paralel, în comparație”) și paroïmia corespund noțiunilor ebraice mâchâl și hîddâ, care au o întindere mai vastă decât o simplă metaforă mai dezvoltată sau o paralelă care evocă viața de zi cu zi pentru a ilustra o învățătură. Într-adevăr, aceste noțiuni desemnează nu doar o comparație dezvoltată, ci în același timp și o enigmă/ghicitoare, adică un comparație alegorizantă, al cărei scop nu este doar acela de a ilustra o învățătură, ci și de a provoca auditoriul la căutarea semnificației ei profunde.

Parabolele sunt niște povestiri plăcute la auz, mai mult sau mai puțin lungi, și care conduc la final la înțelegerea unei învățături principale. Izolate de tot, diferitele părți sau elemente ale povestirii nu au un sens propriu, ci povestirea întreagă conduce pe auditoriu la învățătura de bază a parabolei. Acest punct deosebește parabola de alegorie, pentru că într-o alegorie, contrar parabolelor, diversele detalii au fiecare o semnificație proprie (cum ar fi în Păstorul cel Bun - Ioan 10, 1-5: păstorul, oile, ușa, staulul, lupul).

Spre deosebire de evangheliştii sinoptici, evanghelistul Ioan preferă să folosească pentru parabole termenul grec paroïmia („pildă”), pe care îl pune în opoziție cu parrhisia (”vorbire liberă pe față”), dând astfel „pildelor” un înțeles mai enigmatic decât „parabolelor”: „Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi mai vorbi în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl.” (Ioan 16, 25). De altfel, unele din parabolele din Evanghelia după Ioan se apropie de alegorie, prin conținutul și exprimarea lor (apa vieții, via cea adevărată, bunul păstor).

Parabolele lui Iisus

După evanghelistul Matei (13, 10-17), când vorbea în parabole, Iisus nu se aștepta ca mulțimile să înțeleagă întotdeauna și pe deplin sensul spuselor Sale. Aceasta însă nu însemna că Iisus nu vroia ca mulțimile să înțeleagă învățăturile Sale, ci mai degrabă că El dorea ca oamenii să caute, să facă un efort personal pentru a înțelege spusele Sale.

Acest mod de a învăța prin parabole era deja curent în Vechiul Testament, așa încât vorbirea/învățarea în/prin parabole a Domnului Iisus Hristos nu era ceva nou pentru auditoriul său, ci mai degrabă o continuare firească.

Parabolele lui Iisus se găsesc în cele trei evanghelii sinoptice şi formează o parte esenţială a învăţăturii Sale. Aceste parabole, în aparenţă destul de simple, de multe ori cu exemplificări prin imagini literare, transmit fiecare câte un mesaj care este profund şi important pentru învăţătura Sa. Această învăţătură - cheia creştinismului - continuă să fie transmisă de către Biserica Ortodoxă prin intermediul serviciilor liturgice, în care adesea o parabolă este „lecţia” zilei.

În timpul Triodului, parabolele încep cu pilda Vameşului şi a Fariseului, continuând cu pildele Fiului Risipitor şi a Înfricoşatei Judecăţi. În restul anului, Sfintele Liturghii includ diferite parabole, ca cea a „semănătorului şi a seminţei”, a „bobului de muştar”, a „viei şi a lucrătorilor”, a „bunului samaritean” şi multe altele.

Surse