Pamfil din Cezareea
Pamfil din Cezareea (gr. Πάμφιλος - Pamphilos) este un teolog, preot și mucenic (+309), conducătorul Școlii teologice din Cezareea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 16 februarie[1].
Viața
Pamfil s-a născut către 240-250 Berit (azi Beirut, capitala Libanului), într-o familie bogată și de cinste[2]. În tinerețe renunță la bogății, își închină viața lui Hristos și pleacă la Alexandria, unde este elevul lui Pierios, succesorul lui Origen la conducerea Școlii teologice din Alexandria[3].
Mai apoi vine la Cezareea Palestinei, este hirotonit preot și i se încredințează conducerea Școlii teologice din Cezareea, fondată de Origen în prima jumătate a secolului al III-lea. Aici Pamfil adună o bibliotecă importantă pentru acea epocă[4], de care se folosește unul ucenicii săi, episcopul, istoric al Bisericii, Eusebiu de Cezareea. De altfel, Eusebiu de Cezareea a fost prietenul mai tânăr și ucenicul lui Pamfil, despre care scrie elogios în lucrarea Martirii din Palestina și căruia îi închină o Vita, astăzi pierdută.
Persecuția lui Dioclețian izbucnește în 303 și mai mulți dintre ucenicii lui Pamfil mor ca mucenici (între care Apfian și Edesius[5]).
În 307 izbucnește persecuția lui Maximin II Gaia. Pamfil este arestat prin ordinul prefectului Urban, guvernatorul Palestinei, în noiembrie 307[6]. Cum refuza să aducă sacrificii zeilor și împăraților, este chinuit în multe feluri și aruncat în temniță. În închisoare Pamfil continuă să scrie, să copieze și să corecteze manuscrise. În colaborare cu Eusebiu, care vine să-l viziteze în închisoare, Pamfil scrie o Apologie pentru Origen, în cinci cărți, pe care Eusebiu a editat-o după moartea lui Pamfil ca mucenic, adăugându-i alte șase cărți. Pamfil, împreună cu alți creștini din școala lui - între care Valens, diaconul Bisericii din Ierusalim și Pavel din Jamia - sunt condamnați la moarte prin decapitare în februarie 309.
Scrieri
- Clavis Patrum Græcorum 1715-1716
- Apologie pentru Origen, în franceză în colecția « Sources Chrétiennes », Éditions du Cerf, Paris, 2002
Din cele șase cărți ale Apologiei pentru Origen, una singură s-a păstrat până azi, în traducerea latină a lui Rufin din Acquileea.
Note
- ↑ În Biserica Romano-Catolică este prăznuit la 1 iunie după recompunerea sanctoralului catolic în secolul XX - http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1257/Saint-Pamphile-de-Cesaree.html
- ↑ Eusebiu de Cezareea, Mucenici din Palestina - versiunea lungă: http://www.tertullian.org/fathers/eusebius_martyrs.htm
- ↑ Sf. Fotie cel Mare, „Codex” 118
- ↑ V. http://en.wikipedia.org/wiki/Theological_Library_of_Caesarea_Maritima
- ↑ Eusebiu, Mucenici din Palestina
- ↑ Lives of the Saints, for Every Day of the Year, p. 212
Surse
- Eusebiu de Cezareea, Istoria mucenicilor din Palestina - versiunea lungă: http://www.tertullian.org/fathers/eusebius_martyrs.htm
- Wikipedia (en+fr)
- Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonos Petras