Pamfil din Cezareea: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: '''Pamfil din Cezareea''' (gr. Πάμφιλος - ''Pamphilos'') este un teolog, preot și mucenic (+309), conducătorul Școlii teologice din Cezareea. [[Praznic|Prăz...) |
|||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Pamfil din Cezareea''' (gr. Πάμφιλος - ''Pamphilos'') este un [[teolog]], [[preot]] și [[mucenic]] (+309), conducătorul Școlii teologice din Cezareea. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[16 februarie]]<ref>În Biserica Romano-Catolică este prăznuit la 1 iunie după recompunerea sanctoralului catolic în secolul XX - http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1257/Saint-Pamphile-de-Cesaree.html</ref>. | + | '''Pamfil din Cezareea''' (gr. Πάμφιλος - ''Pamphilos'', Pamfil, Pamfiliu, Pamfilie) este un [[teolog]], [[preot]] și [[mucenic]] (+309), conducătorul Școlii teologice din [[Cezareea Palestinei]], considerat unul dintre [[Sfinții Părinți]] ai Bisericii. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[16 februarie]] (împreună cu alți 11 creștini împreună-pătimitori cu el)<ref>În Biserica Romano-Catolică este prăznuit la 1 iunie după recompunerea sanctoralului catolic în secolul XX - http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1257/Saint-Pamphile-de-Cesaree.html</ref>. |
==Viața== | ==Viața== | ||
Pamfil s-a născut către 240-250 Berit (azi Beirut, capitala Libanului), într-o familie bogată și de cinste<ref>Eusebiu de Cezareea, ''Mucenici din Palestina'' - versiunea lungă: http://www.tertullian.org/fathers/eusebius_martyrs.htm</ref>. În tinerețe renunță la bogății, își închină viața lui [[Hristos]] și pleacă la [[Alexandria]], unde este elevul lui Pierios, succesorul lui [[Origen]] la conducerea [[Școala catehetică din Alexandria|Școlii teologice din Alexandria]]<ref>Sf. [[Fotie cel Mare]], „Codex” 118</ref>. | Pamfil s-a născut către 240-250 Berit (azi Beirut, capitala Libanului), într-o familie bogată și de cinste<ref>Eusebiu de Cezareea, ''Mucenici din Palestina'' - versiunea lungă: http://www.tertullian.org/fathers/eusebius_martyrs.htm</ref>. În tinerețe renunță la bogății, își închină viața lui [[Hristos]] și pleacă la [[Alexandria]], unde este elevul lui Pierios, succesorul lui [[Origen]] la conducerea [[Școala catehetică din Alexandria|Școlii teologice din Alexandria]]<ref>Sf. [[Fotie cel Mare]], „Codex” 118</ref>. | ||
| − | Mai apoi vine la [[Cezareea]] Palestinei, este hirotonit preot și i se încredințează conducerea Școlii teologice din Cezareea, fondată de Origen în prima jumătate a secolului al III-lea. Aici Pamfil adună o bibliotecă importantă pentru acea epocă<ref>V. http://en.wikipedia.org/wiki/Theological_Library_of_Caesarea_Maritima</ref>, de care se folosește unul ucenicii săi, [[episcop]]ul, istoric al Bisericii, [[Eusebiu de Cezareea]]. De altfel, Eusebiu de Cezareea a fost prietenul mai tânăr și [[ucenic]]ul lui Pamfil, despre care scrie elogios în lucrarea ''Martirii din Palestina'' și căruia îi închină o ''Vita'', astăzi pierdută. | + | Mai apoi vine la [[Cezareea]] Palestinei, este hirotonit preot și i se încredințează conducerea Școlii teologice din Cezareea, fondată de Origen în prima jumătate a secolului al III-lea (în anul 231, când a fost alungat din Alexandria, Origen vine la Cezareea și înființează aici școala teologică). Aici Pamfil adună o bibliotecă importantă pentru acea epocă<ref>V. http://en.wikipedia.org/wiki/Theological_Library_of_Caesarea_Maritima</ref>, de care se folosește unul ucenicii săi, [[episcop]]ul, istoric al Bisericii, [[Eusebiu de Cezareea]]. De altfel, Eusebiu de Cezareea a fost prietenul mai tânăr și [[ucenic]]ul lui Pamfil, despre care scrie elogios în lucrarea ''Martirii din Palestina'' și căruia îi închină o ''Vita'', astăzi pierdută. |
Persecuția lui Dioclețian izbucnește în 303 și mai mulți dintre ucenicii lui Pamfil mor ca mucenici (între care Apfian și Edesius<ref>Eusebiu, ''Mucenici din Palestina''</ref>). | Persecuția lui Dioclețian izbucnește în 303 și mai mulți dintre ucenicii lui Pamfil mor ca mucenici (între care Apfian și Edesius<ref>Eusebiu, ''Mucenici din Palestina''</ref>). | ||
| − | În 307 izbucnește persecuția lui Maximin II Gaia. Pamfil este arestat prin ordinul prefectului Urban, guvernatorul Palestinei, în noiembrie 307<ref>''Lives of the Saints, for Every Day of the Year'', p. 212</ref>. Cum refuza să aducă sacrificii zeilor și împăraților, este chinuit în multe feluri și aruncat în temniță. În închisoare Pamfil continuă să scrie, să copieze și să corecteze manuscrise. În colaborare cu Eusebiu, care vine să-l viziteze în închisoare, Pamfil scrie o ''Apologie pentru Origen'', în cinci cărți, pe care Eusebiu a editat-o după moartea lui Pamfil ca mucenic, adăugându-i alte șase cărți. | + | ===Mucenicia=== |
| + | În 307 izbucnește persecuția lui Maximin II Gaia în tot Orientul. Pamfil este arestat prin ordinul prefectului Urban, guvernatorul Palestinei, în noiembrie 307<ref>''Lives of the Saints, for Every Day of the Year'', p. 212</ref>. Cum refuza să aducă sacrificii zeilor și împăraților, este chinuit în multe feluri și aruncat în temniță, împreună cu diaconul Valens și cu Pavel din Jamia, un alt creștin din Biserica Cezareei arestat împreună cu ei. În închisoare Pamfil continuă să scrie, să copieze și să corecteze manuscrise. În colaborare cu Eusebiu, care vine să-l viziteze în închisoare, Pamfil scrie o ''Apologie pentru Origen'', în cinci cărți, pe care Eusebiu a editat-o după moartea lui Pamfil ca mucenic, adăugându-i alte șase cărți. | ||
| + | |||
| + | Acești sfinți mărturisitori au rămas în închisoare timp de doi ani, până când cinci creștini originari din Egipt și care călătoreau din Cilicia spre patria lor, au fost arestați în Cezareea și dați la moarte de guvernatorul Firmilian. Acesști cinci creștini egipteni au mărturisit frumos pe Hristos, dându-și nume de prooroci - Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil - și spunând că patria lor este Ierusalimul cel de Sus. | ||
| + | |||
| + | În mânia lui, guvernatorul și-a adus aminte și de Pamfil, Valens și Pavel, pe care i-a scos din temniță ca să-i chinuiască. | ||
| + | |||
| + | Atunci alți creștini care au luat apărarea sfinților au fost omorâți: Porfirie - ucenic al lui Pamfiliu -, Seleuc, Teodul și Iulian (care era din Capadocia). | ||
| + | |||
| + | Apoi au fost omorâți prin decapitare Pamfil preotul, Valens diaconul și Pavel, în februarie 309. | ||
==Scrieri== | ==Scrieri== | ||
| Linia 14: | Linia 23: | ||
*''Apologie pentru Origen'', în franceză în colecția « Sources Chrétiennes », Éditions du Cerf, Paris, 2002 | *''Apologie pentru Origen'', în franceză în colecția « Sources Chrétiennes », Éditions du Cerf, Paris, 2002 | ||
| − | Din cele șase cărți ale Apologiei pentru Origen, una singură s-a păstrat până azi, în traducerea latină a lui [[Rufin din Acquileea]]. | + | Din cele șase cărți ale Apologiei pentru Origen, scrisă de Pamfil în colaborare cu Eusebiu de Cezareea, una singură s-a păstrat până azi, în traducerea latină a lui [[Rufin din Acquileea]]. |
==Note== | ==Note== | ||
| Linia 24: | Linia 33: | ||
* Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonos Petras | * Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonos Petras | ||
| − | [[Categorie: | + | [[Categorie:Sfinți]] |
| + | [[Categorie:Preoți]] | ||
| + | [[Categorie:Teologi]] | ||
[[Categorie:Mucenici]] | [[Categorie:Mucenici]] | ||
| − | [[Categorie: | + | [[Categorie:Sfinți Părinți]] |
[[en:Pamphilius of Caesarea]] | [[en:Pamphilius of Caesarea]] | ||
Versiunea curentă din 28 iulie 2022 09:55
Pamfil din Cezareea (gr. Πάμφιλος - Pamphilos, Pamfil, Pamfiliu, Pamfilie) este un teolog, preot și mucenic (+309), conducătorul Școlii teologice din Cezareea Palestinei, considerat unul dintre Sfinții Părinți ai Bisericii. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 16 februarie (împreună cu alți 11 creștini împreună-pătimitori cu el)[1].
Cuprins
Viața
Pamfil s-a născut către 240-250 Berit (azi Beirut, capitala Libanului), într-o familie bogată și de cinste[2]. În tinerețe renunță la bogății, își închină viața lui Hristos și pleacă la Alexandria, unde este elevul lui Pierios, succesorul lui Origen la conducerea Școlii teologice din Alexandria[3].
Mai apoi vine la Cezareea Palestinei, este hirotonit preot și i se încredințează conducerea Școlii teologice din Cezareea, fondată de Origen în prima jumătate a secolului al III-lea (în anul 231, când a fost alungat din Alexandria, Origen vine la Cezareea și înființează aici școala teologică). Aici Pamfil adună o bibliotecă importantă pentru acea epocă[4], de care se folosește unul ucenicii săi, episcopul, istoric al Bisericii, Eusebiu de Cezareea. De altfel, Eusebiu de Cezareea a fost prietenul mai tânăr și ucenicul lui Pamfil, despre care scrie elogios în lucrarea Martirii din Palestina și căruia îi închină o Vita, astăzi pierdută.
Persecuția lui Dioclețian izbucnește în 303 și mai mulți dintre ucenicii lui Pamfil mor ca mucenici (între care Apfian și Edesius[5]).
Mucenicia
În 307 izbucnește persecuția lui Maximin II Gaia în tot Orientul. Pamfil este arestat prin ordinul prefectului Urban, guvernatorul Palestinei, în noiembrie 307[6]. Cum refuza să aducă sacrificii zeilor și împăraților, este chinuit în multe feluri și aruncat în temniță, împreună cu diaconul Valens și cu Pavel din Jamia, un alt creștin din Biserica Cezareei arestat împreună cu ei. În închisoare Pamfil continuă să scrie, să copieze și să corecteze manuscrise. În colaborare cu Eusebiu, care vine să-l viziteze în închisoare, Pamfil scrie o Apologie pentru Origen, în cinci cărți, pe care Eusebiu a editat-o după moartea lui Pamfil ca mucenic, adăugându-i alte șase cărți.
Acești sfinți mărturisitori au rămas în închisoare timp de doi ani, până când cinci creștini originari din Egipt și care călătoreau din Cilicia spre patria lor, au fost arestați în Cezareea și dați la moarte de guvernatorul Firmilian. Acesști cinci creștini egipteni au mărturisit frumos pe Hristos, dându-și nume de prooroci - Ilie, Ieremia, Isaia, Samuil și Daniil - și spunând că patria lor este Ierusalimul cel de Sus.
În mânia lui, guvernatorul și-a adus aminte și de Pamfil, Valens și Pavel, pe care i-a scos din temniță ca să-i chinuiască.
Atunci alți creștini care au luat apărarea sfinților au fost omorâți: Porfirie - ucenic al lui Pamfiliu -, Seleuc, Teodul și Iulian (care era din Capadocia).
Apoi au fost omorâți prin decapitare Pamfil preotul, Valens diaconul și Pavel, în februarie 309.
Scrieri
- Clavis Patrum Græcorum 1715-1716
- Apologie pentru Origen, în franceză în colecția « Sources Chrétiennes », Éditions du Cerf, Paris, 2002
Din cele șase cărți ale Apologiei pentru Origen, scrisă de Pamfil în colaborare cu Eusebiu de Cezareea, una singură s-a păstrat până azi, în traducerea latină a lui Rufin din Acquileea.
Note
- ↑ În Biserica Romano-Catolică este prăznuit la 1 iunie după recompunerea sanctoralului catolic în secolul XX - http://nominis.cef.fr/contenus/saint/1257/Saint-Pamphile-de-Cesaree.html
- ↑ Eusebiu de Cezareea, Mucenici din Palestina - versiunea lungă: http://www.tertullian.org/fathers/eusebius_martyrs.htm
- ↑ Sf. Fotie cel Mare, „Codex” 118
- ↑ V. http://en.wikipedia.org/wiki/Theological_Library_of_Caesarea_Maritima
- ↑ Eusebiu, Mucenici din Palestina
- ↑ Lives of the Saints, for Every Day of the Year, p. 212
Surse
- Eusebiu de Cezareea, Istoria mucenicilor din Palestina - versiunea lungă: http://www.tertullian.org/fathers/eusebius_martyrs.htm
- Wikipedia (en+fr)
- Sinaxarul părintelui Macarie de la Simonos Petras
