Paladie al Elenopolisului

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.


Acest articol este incomplet.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.
Cuviosul Paladie (gr. Παλλάδιος), născut în Galatia (Asia Mică) la 363 sau 364 și decedat la Aspuna către anul 431, este un autor creștin, episcop de Elenopolis în Bitinia între 400 și 406, apoi de Aspuna în Galatia de pe la anul 412 și până la moarte. Este cunoscut mai ales pentru lucrarea Istoria lausiacă (sau Lavsaicon).

Viața

Cuviosul Paladie s-a născut în Galatia, în anul 363 sau 364 şi pare a fi avut o pregătire clasică. S-a făcut monah prin 386 şi a trăit la început monahismul în Palestina, poate în lavra Duca[1] . Vieţui apoi trei ani cu un ascet, numit Inochentie, în muntele Măslinilor[2]. În timpul vieţuirii acolo, se întâlni cu Rufin şi cu Melania cea bătrână.

Se pare că la îndemnul acestora s-a decis să meargă în Egipt, să cunoască monahismul de acolo. După ce-a rămas un an în Alexandria, lângă preotul Isidor, care părea să-l fi introdus în modul de viaţă al pustnicilor egipteni, plecă în „Singurătate”, aproape de Alexandria, unde a vieţuit sub îndrumarea pustnicului Dorotei.

În 390 plecă în Nitria, apoi în pustia Chiliilor, unde a vieţuit nouă ani. În Chilii a convieţuit mai întâi cu Macarie Alexandrinul (Istoria Lausiacă 18), apoi cu Evagrie Ponticul. Acesta avu o influenţă profundă asupra lui Paladie (Istoria Lausiacă 38).

În 399, anul morţii lui Evagrie, Paladie se îmbolnăvi şi, la sfatul medicilor, se întorsese în Palestina.

Aici convieţui cu Poseidon, la Betleem (op. cit. 36). Pe la anul 400 devine episcop de Eleonopole în Bitinia. În 403 luă parte la Sinodul din Chercia (lângă Calcedon), convocat de Teofil de Alexandria, inamicul sfântului Ioan Gură de Aur. La acest Sinod, sfântul Ioan Gură de Aur fost condamnat, iar lui Paladie i se reproşă influenţa origenistă.

Când sfântul Ioan Gură de Aur fu exilat în 404, Paladie plecă la Roma pentru a-l apăra la papa Inochentie I. Când se întoarse în Constantinopol, în 406, fu arestat şi exilat de împăratul Arcadie în Egipt. Aici vieţui întâi în Siene, apoi la Antinoe, lângă Tebaida. Abia după încetarea opoziţiei faţă de sfântul Ioan Gură de Aur, Paladie, lăsă Egiptul şi se întorsese în ţara sa, în Galatia. Acolo pare a fi convieţuit cu un preot, pe nume Filorani (Istoria Lausiacă 45). Apoi devine curând episcop de Aspura (Socrate, Hist. Ecclesiastica, VII, 36). În această perioadă scrise Istoria Lausiacă. Nu se cunoaşte cu precizie anul morţii.

Le soutien qu'il apporte à saint Ioan Gură de Aur, patriarche de Constantinopol, lui vaut d'être exilé de Bithynie : il voyage alors en Égypte, Palestine, et peut-être jusqu'en Inde.

Il est l'auteur de l’Istoria lausiacă, nommée d'après son destinataire, le cubiculaire Lausos, sous Théodose II : cette histoire du monachisme égyptien, rédigée vers 419, allie la tradition biographique aux Apophtegmata Patrum. Elle remporte un grand succès : elle est traduite en latin par Rufin d'Aquilée et en copte. De passage à Bethléem il décrivit Jérôme de Stridon de manière peu élogieuse.

Il est également l'auteur de Dialogues sur la vie de saint Jean Chrysostome, vers 408, contenant son témoignage oculaire sur les péripéties de l'inique "déposition" (invalidée par Rome) dont a été victime saint Chrysostome dans le but de le démettre du trône patriarcal de Constantinople en 404. On lui attribue enfin un traité Sur les races d'Inde et les Brahmanes, décrivant le voyage qu'il fit peut-être en Inde.

Opera

  • Palladius: Historia Lausiaca – Die frühen Heiligen der Wüste, Jacques Laager (éd. et trad.), Manesse Verlag, Zürich 1987. Traduction du grec : Histoire lausiaque. Lausakion (420), Desclée de Brouwer, 1981.
  • CPG 6036-6038
  • Palladios: Dialogues I et II sur la vie de Jean Chrysostome, Éditions Le Cerf, collection Sources Chrétiennes n° 341-342.

Bibliografie

Surse

  • Istoria lausiacă, cap. 48
  • Ibid., cap. 44
  • Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Paladie_al_Elenopolisului&oldid=34777