Modificări

{{Sfinti|nume= Cuviosul Paisie de la Neamț|Imagine=[[ImageImagine:Paisius.jpg|thumb290 px|Sfântul Cuvios Paisie de la Neamț - Portret din secolul al XVII-lea al sfântului Paisie de la Neamţ.Neamț]] |nastere= [[21 decembrie]] 1722, Poltava, Ucraina|adormire= [[15 noiembrie]] 1794, [[Mănăstirea Neamț]]|localizare= Imperiul Rus<br/>Principatele Române|recunoastere=[[Biserica Ortodoxă Rusă]]<br/>[[Biserica Ortodoxă Română]]|etnie= ucrainean|tip= [[cuvios]], [[isihast]]|canonizare= 1988 ([[Biserica Ortodoxă Rusă]])<br/>1992 ([[Biserica Ortodoxă Română]])|calendar= [[15 noiembrie]]|biserici=|site=|}}Sfântul [[Cuvios]] '''Paisie (Velicicovschi)''' a fost, în secolul al XVIII-lea, îndrumător al vieţii vieții monahale în din Moldova şi și înnoitor al [[monahism]]ului ortodox prin redescoperirea scrierilor patristice şi și publicarea [[Filocalia|Filocaliei]]. Este [[Praznic|prăznuit ]] la [[15 noiembrie]].

== Viaţa Viața ==Cuviosul şi și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Paisie de la Neamţ Neamț s-a născut în oraşul orașul Poltava din Ucraina în anul 1722, la [[21 decembrie]], într-o binecuvântată familie preoţeascăpreoțească, fiind al unsprezecelea copil din cei doisprezece fraţifrați. Tatăl său se numea Ioan şi și era [[protopop|protoiereu ]] al Poltavei, iar mama sa se chema Irina. Din botez s-a numit Petru.

Tatăl său murind de tânăr, în anul 1735 copilul a fost dat de mama sa să înveţe învețe carte la [[Academia teologică Teologică din Kiev]], întemeiată de mitropolitul [[mitropolit]]ul moldovean [[Petru Movilă]]. După patru ani, părăsind şcoalașcoala, intră în viaţa viața monahală la Mănăstirea Medvedeski, având vârsta de 19 ani. Aici este făcut rasofor, primind numele de Platon. După puţină şedere puțină ședere în [[Mănăstirea Pecerska]] (Ucraina), vine în Moldova, în anul 1745, şi și se stabileşte stabilește la schitul Trăisteni - Râmnicu Sărat şi și apoi la [[Mănăstirea DălhăuţiDălhăuți]].

În vara anului 1746 se duce la [[Muntele Athos]], unde se nevoieşte nevoiește ca [[Călugăr|sihastru ]] patru ani de zile. În anul 1750 este tuns, aici, în monahism de Cuviosul [[Vasile de la Poiana Mărului]], duhovnicul [[duhovnic]]ul său, primind numele de Paisie. Apoi, este hirotonit [[ieromonah şi ]] și întemeiază o obşte obște monahală în Schitul Sfântul Prooroc Ilie, unde se nevoieşte nevoiește până în vara anului 1763, adunând în jurul său 64 de călugări români, ucraineni şi ruşiși ruși.

Din motive binecuvântateCum turcii pretindeau obștii lui Paisie dări pe care aceasta nu le putea plăti, în vara aceluiaşi aceluiași an, cuviosul Paisie se reîntoarce în Moldova împreună cu toţi toți ucenicii săi şi și se stabileşte stabilește la [[Mănăstirea Dragomirna]], unde se nevoieşte nevoiește doisprezece ani, până în 1775. Aici, Cuviosul Paisie formează o obşte obște mare de 350 de călugări şi și traduce, împreună cu ucenicii săi români, care erau buni cunoscători ai limbii eline vechi, o parte din scrierile filocalice ale Sfinţilor Părinţi[[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți]], devenind, astfel, ctitorul Filocaliei în limbile română şi și slavonă. Filocalia de la Dragomirna din 1769 este prima colecţie colecție majoră de traduceri româneşti românești filocalice (626 pagini), adunate de [[Călugăr|monahul ]] Rafail.

În anul 1775, Moldova de Nord (Bucovina) căzând sub ocupaţie ocupație austriacă, Cuviosul Paisie a fost nevoit să se stabilească la [[Mănăstirea Secu(Neamț, România)|Mănăstirea Secu]], cu încuviințarea Mitropolitului [[Gavriil Calimachi]] și a domnitorului [[Grigorie Ghica]], în data de [[14 octombrie]], împreună cu 200 de monahi, lăsând la Dragomirna o obşte obște de 150 de monahi. Aici se nevoieşte nevoiește patru ani, continuând aceeaşi aceeași rânduială de viaţă viață duhovnicească atonită, ca şi și la Dragomirna. Cuviosul Paisie Velicicovski a fost stareț la Secu de la 14 octombrie 1775 până la [[15 august]] 1779. Așezarea pitorească și liniștea de aici au produs asupra cuviosului și a ucenicilor săi o impresie atât de puternică, încât în august 1779, când primește scrisoare din partea domnitorului Moldovei, [[Alexandru Moruzi]], și a boierilor țării, prin care i se cerea să fie [[stareț]] al [[Mănăstirea Neamț|Mănăstirii Neamț]], el refuză. În cele din urmă însă acceptă și, cu o parte din călugării de la Secu, se mută la Neamț, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț.

Cu binecuvântarea mitropolitului Moldovei Gavriil Calimachi şi la îndemnul domnitorului Alexandru Moruzi, Cuviosul Paisie s-a mutat la Mănăstirea Neamţ, cu o mare parte din obştea de la Secu, în ziua de 14 august 1779, unificând astfel cele două mănăstiri sub povăţuirea unui singur stareţ.Timp de cincisprezece ani, cât a fost stareţ stareț al celor două mănăstiri unificate, Neamţ Neamț - Secu, Cuviosul Paisie păstrează cu sfinţenie acelaşi sfințenie același regulament de viaţă viață monahală din Sfântul Munte Athos, atât în ceea ce priveşte privește rânduiala sfintelor slujbe, cât şi nevoinţa și nevoința monahilor la [[chilie]]. La biserică erau datori să ia parte toţi părinţii şi fraţiitoți părinții și frații, afară de cei bolnavi sau cei trimişi trimiși la ascultări. Marele stareţ stareț venea cel dintâi la sfintele slujbe şi și neîncetat se ruga cu rugăciunea [[Rugăciunea lui Iisus|Rugăciunea inimii]], vărsând în taină multe lacrimi. În obştea obștea Cuviosului Paisie de la Neamţ Neamț se aflau mai mulţi mulți călugări, sporiţi duhovniceştesporiți duhovnicește, care aveau darul lacrimilor şi și al neîncetatei rugăciuni, căutând să-i urmeze întru toate părintelui lor sufletesc.Spovedania fraţilor obştii se făcea în fiecare seară, iar pentru cei mai sporiţi, o dată la trei zile. Pentru aceasta, Cuviosul Paisie a rânduit 24 de duhovnici, care spovedeau şi îndrumau duhovniceşte întreaga obşte, iar marele stareţ supraveghea bunul mers al celor două mănăstiri, atât în cele duhovniceşti, cât şi în ascultările de obşte, primind la chilia sa pe cei care veneau pentru sfat şi binecuvântare. Cei neascultători primeau canon şi mustrare părintească.

O atenţie deosebită a acordat [[Spovedania]] fraților obștii se făcea în fiecare seară, iar pentru cei mai sporiți, o dată la trei zile. Pentru aceasta, Cuviosul Paisie de la Neamţ traducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, continuând, astfel, şirul traducerilor rânduit 24 de la Dragomirna şi Secu. Unii călugări moldoveni[[duhovnic]]i, munteni şi ardelenicare spovedeau și îndrumau duhovnicește întreaga obște, fiind buni eleniştiiar marele stareț supraveghea bunul mers al celor două mănăstiri, traduceau scrierile Sfinţilor Părinţi din limba greacă veche atât în limba românăcele duhovnicești, iar călugării slavi traduceau cât și în limba slavonăascultările de obște, făcând din Mănăstirea Neamţ o adevărată academie patristică şi duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte ţări ortodoxe din acea vremeprimind la chilia sa pe cei care veneau pentru sfat și binecuvântare. Cei neascultători primeau canon și mustrare părintească.

O atenție deosebită a acordat Cuviosul Paisie era şi un bun organizator şi înnoitor al vieţii monahaletraducerii din limba greacă a scrierilor patristice filocalice, întemeind în jurul Muntelui Ceahlău câteva sihăstrii de călugăriţecontinuând, pe care le îndruma duhovniceşteastfel, rânduindu-le duhovnic pe Cuviosul Iosif Pustnicul (Š1828), unul dintre ucenicii săi șirul traducerilor de la NeamţDragomirna și Secu. Alt ucenic al său cu viaţă sfântă era Cuviosul Irinarh Rosetti (Š1859)Unii călugări moldoveni, munteni și ardeleni, mare lucrător al rugăciunii inimiifiind buni eleniști, fondatorul Mănăstirii Horaiţa şi al altor aşezăminte monahale traduceau scrierile Sfinților Părinți din Moldovalimba greacă veche în limba română, iar călugării slavi traduceau în limba slavonă, făcând din Athos, precum şi al bisericii de pe Muntele Tabor[[Mănăstirea Neamț]] o adevărată academie patristică și duhovnicească, nemaiîntâlnită în alte țări ortodoxe din ţara Sfântăacea vreme.

Pentru sfinţenia vieţii sale, numele Cuviosului Cuviosul Paisie de la Neamţ era cunoscut în toate ţările ortodoxeși un bun organizator și înnoitor al vieții monahale, începând din Muntele Athos până întemeind în Lavra Peşterilor din Kiev şi jurul Muntelui Ceahlău câteva sihăstrii de la Mănăstirea Optina până în sihăstriile din nordul Rusiei. De aceeacălugărițe, în 1790, mitropolitul Ambrozie, trecând prin Moldovape care le îndruma duhovnicește, lrânduindu-a făcut arhimandrit. În vremea aceeale duhovnic pe Cuviosul [[Iosif Pustnicul]] (+1828), mulţi dregători, boieri şi chiar ierarhi sau domnitori poposeau unul dintre ucenicii săi de la Mănăstirea Neamţ, dorind să vadă pe acest mare stareţ Neamț. Alt ucenic al său cu viaţă viață sfântă. Influenţa lui a fost era Cuviosul [[Irinarh Rosetti]] (+1859), mare asupra multor mănăstiri şi schituri lucrător al rugăciunii inimii, fondatorul Mănăstirii Horaița și al altor așezăminte monahale din Moldova: Dragomirna, Secu, Neamţ, Agapia, Văratec, Bisericani, Râşca, Vovidenia, Pocrov, Tarcăudin Athos, precum şi Cernica, Robaia, Căldăruşani etc.și al bisericii de pe [[Muntele Tabor]], din ţara Românească[[Ţara Sfântă|Țara Sfântă]].

În toamna anului 1794Pentru sfințenia vieții sale, numele Cuviosului Paisie de la Neamț era cunoscut în toate țările ortodoxe, începând din Muntele Athos până în Lavra Peșterilor din Kiev și de la [[Mănăstirea Optina (Rusia)|Mănăstirea Optina]] până în sihăstriile din nordul Rusiei. De aceea, în 1790, mitropolitul Ambrozie, îmbolnăvindu-setrecând prin Moldova, şil-a dat sufletul său curat în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos în seara zilei de joifăcut [[arhimandrit]]. În vremea aceea, 15 noiembriemulți dregători, boieri și chiar [[ierarh]]i sau domnitori poposeau la vârsta de 72 de aniMănăstirea Neamț, dorind să vadă pe acest mare stareț cu viață sfântă. A Influența lui a fost plâns de toată obştea celor două mare asupra multor mănăstiriși schituri din Moldova: Dragomirna, cu schiturile lorSecu, care numărau peste 1000 de călugări româniNeamț, ruşiAgapia, ucraineniVăratec, greciBisericani, bulgari. SâmbătăRâșca, 17 noiembrieVovidenia, a fost înmormântat în gropniţa bisericii mariPocrov, zidită de Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt. Fiind cinstit ca sfântTarcău, încă din viaţăprecum și Cernica, ucenicii săi i-au săvârşit slujba de pomenireRobaia, rânduindu-i ca zi anuală de prăznuire 15 noiembrieCăldărușani etc. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, precum şi în secolul al XIX-lea, ucenicii lui români au răspândit isihasmul în ţările Române, iar cei slavi în peste 100 de mănăstiri din Rusia şi UcrainaȚara Românească.

În toamna anului 1794, îmbolnăvindu-se, și-a dat sufletul său curat în mâinile Domnului nostru [[Iisus Hristos]] în seara zilei de joi, 15 noiembrie, la vârsta de 72 de ani. A fost plâns de toată obștea celor două mănăstiri, cu schiturile lor, care numărau peste 1000 de călugări români, ruși, ucraineni, greci, bulgari. Sâmbătă, 17 noiembrie, a fost înmormântat în gropnița bisericii mari, zidită de Binecredinciosul Voievod [[Ștefan cel Mare și Sfânt]]. Fiind cinstit ca sfânt, încă din viață, ucenicii săi i-au săvârșit slujba de pomenire, rânduindu-i ca zi anuală de prăznuire 15 noiembrie. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, precum și în secolul al XIX-lea, ucenicii lui români au răspândit [[isihasm]]ul în Țările Române, iar cei slavi în peste 100 de mănăstiri din Rusia și Ucraina. În 1988, Sfântul Sinod al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ortodoxe Ruse ]] l-a canonizat pe Cuviosul Paisie de la NeamţVelicicovschi. În 1992, Sfântul Sinod al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române ]] i-a rânduit pomenirea ca sfânt a Cuviosului sub numele de Cuviosul Paisie de la NeamţNeamț, fiind trecut în calendar la data de 15 noiembrie. La mormântul lui de la Mănăstirea Neamţ Neamț vin să se închine şi și să-i ceară ajutor nu numai credincioşi credincioși din România, ci şi și din alte ţărițări.

[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea: :Apărătorule al dreptei credinţe şi credințe și lauda monahilor, Cuvioase Părinte Paisie, din pruncie iubind pe Hristos, ca un alt Avraam ai părăsit patria ta, în [[Muntele Athosului Athos]]ului nevoindu-te; şiși, adunând ceată de ucenici, te-ai aşezat așezat în ţara țara Moldovei cea binecuvântată şi și [[Mănăstirea Neamţului Neamț]]ului rai pământesc ai făcut-o. Pentru aceasta, împreună cu îngerii, nu înceta a te ruga lui Dumnezeu pentru sufletele noastre. Alt '''tropar''', glasul al 2-lea:  :Străin fiind pe pământ, ai dobândit patria cerească, pe cei credincioși învățându-i, preacuvioase părinte Paisie, nevoitor al Filocaliei, să-și înalțe mintea către Dumnezeu și din inimă să strige către El: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. [[Condac]], glasul al 8-lea: :Ales râvnitor al vieții călugărești, ca o albină truditoare, cu scrierile Sfinților Părinți ai îndestulat sufletele noastre, pe fiecare povățuindu-l pe calea mântuirii. Pentru aceasta îți strigăm: Bucură-te, Paisie, preaînțelept înnoitor al stăreției duhovnicești în patria noastră.

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Cuvioși]][[Categorie:Sfinți români]][[Categorie:Sfinți ruși]][[Categorie:Sfinți ucraineni]][[Categorie:Monahism]]