Modificări

Salt la: navigare, căutare

Paisie Aghioritul

47 de octeți adăugați, 23 octombrie 2018 10:27
m
Corectare diacritice. Actualizare link-uri.
{{Articol de calitate}}
[[Imagine:Cuviosul_Paisie_Aghioritul.jpg|thumb|right|250 px|Cuviosul stareț Paisie Aghioritul]]
[[Cuvios]]ul '''Paisie Aghioritul''' este unul dintre cei mai iubiți părinți care au viețuit la [[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]]. A adormit întru Domnul la [[12 iulie]] 1994, fiind îngropat în incinta [[Mănăstirea "Sfântul Sf. Ioan Evanghelistul" (Suroti-Tesalonic, Grecia)|Mănăstirii "Sfântul „Sfântul Ioan Evanghelistul" Evanghelistul” din Suroti]], lângă Tesalonic.
==Viața Cuviosului Paisie==
===Plecarea în Sfântul Munte===
După îndeplinirea serviciului militar, a vizitat [[Muntele Athos|Sfântul Munte]], dar nu a putut rămâne aici. Revine și se stabilește definitiv în Athos (la Sfânta [[Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos)|Mănăstire Esfigmenu]]) în 1953. Acolo, în 1954, a fost făcut [[Călugăr#Treptele_c.C4.83lug.C4.83riei|rasofor]] și a luat numele de Averchie. În 1956, din pricina unor felurite situații, a fost silit să plece de la această [[mănăstire]], cu [[binecuvântare]]a [[duhovnic|părintelui său duhovnicesc]] și să meargă la Sfânta [[Mănăstirea Filotheu (Muntele Athos)|Mănăstire Filotheu]], unde viețuia ca [[Călugăr|monah]] și un unchi de-al său.
===Primirea îngerescului chip monahal===
Pe [[3 martie]] 1957, [[stareț]]ul lui l-a făcut "[[Călugăr#Treptele_c.C4.83lug.C4.83riei|stavrofor]]", dându-i [[Schima mică]] cu numele de Paisie, în cinstea [[Mitropolit]]ului Paisie al II-lea Cezareanul, cu care era și compatriot. În 1958 se mută la Sfânta Mănăstire a Nașterii Maicii Domnului, la Stomio – Konița, unde a rămas până în 1962. Prezența lui aici a fost binefăcătoare pentru întreaga regiune. În 1962, a plecat în peninsula [[Muntele Sinai|Sinai]] și a locuit la [[Chilia Sfinților Galaction și Epistimia]]. În 1964, a revenit la Sfântul Munte și s-a stabilit la [[Schitul Ivironului]], la [[Chilia Sfinților Arhangheli]]. Atunci s-a legat și mai mult duhovnicește de sfântul stareț [[Tihon]], rus de neam, care se nevoia la [[Chilia Cinstita Cruce]] a Sfintei [[Mănăstirea Stavronikita (Muntele Athos)|Mănăstiri Stavronikita]]. Acesta i-a dat [[Schima mare]] la [[11 ianuarie]] 1966.
[[ImageImagine:Paisieagh7.jpg|thumb|left|200 px|Părintele Paisie cel iubitor de Hristos]]
===Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Suroti===
În 1966, s-a îmbolnăvit și a fost internat mai multe luni în Spitalul Papanicolau din Tesalonic, unde i-a fost extirpată o mare parte dintr-un plămân, din cauza existenței unor bronșectazii (dilatație a bronhiilor). Pe durata bolii l-au slujit măicuțele de la [[Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul (Suroti, Grecia)|Mănăstirea Sfântului Ioan Evanghelistul și Teologul din Suroti]], care în acea vreme încă nu erau călugărițe. De atunci, simțind o mare recunoștință față de aceste surori, pentru sprijinul lor, s-a angajat să le ajute la însemnata lucrare duhovnicească pe care tocmai o începeau, ridicarea Sfintei Mănăstiri. Odată cu temeliile clădirilor, a pus și temeliile cele duhovnicești. Astfel, Starețul s-a legat mult de Mănăstirea Sfântului [[Apostolul Ioan|Ioan Teologul]], pe care a iubit-o și pe care nu a părăsit-o nici după adormirea sa.
===Revenirea în Sfântul Munte===
Pe la sfârșitul lui 1967, s-a dus la [[Katunakia (Muntele Athos)]] și s-a stabilit la [[Chilia Sfântului Ipatie]] a Mănăstirii [[Mănăstirea Marea Lavră (Muntele Athos)|Marea Lavră]]. În 1968, a mers la Mănăstirea Stavronikita, unde a ajutat la trecerea acesteia de la viața [[Lavră|idioritmică]] la cea [[chinovie|chinovial]], precum și la punerea bazelor duhovnicești ale noii obști. Pe [[10 septembrie]] 1968 a adormit în Domnul duhovnicul Starețului, [[cuvios]]ul Tihon. L-a slujit în ultimele zile ale sale și, ascultându-i dorința, i-a urmat peste puțin timp (în [[1 martie 1969]]1969) la [[Chilia Sfânta Cruce]], unde a rămas până în 1979. În mai 1979, s-a înscris ca monah aparținând de [[Mănăstirea Cutlumuș (Muntele Athos)|Sfânta Mănăstire Kutlumuș]] și a preluat [[Chilia Nașterii Maicii Domnului – Panaguda]], locul pe unde au trecut și au primit ajutor mii de [[suflet]]e.
===Îmbolnăvirea și ultimii ani ai vieții Cuviosului===
Cam de prin 1988, a început să aibă probleme cu intestinul. Hemoragia sporea, atât în cantitate, cât și în frecvență, astfel încât în 1993 starea lui se înrăutățise mult. Situația a continuat până în octombrie 1993. Pe [[4 noiembrie]] / [[22 octombrie]] 1993, a ieșit pentru ultima oară din Sfântul Munte, pentru a fi prezent, ca de obicei, la [[Privegherea de toată noaptea|privegherea]] [[sărbătoare|sărbătorii]] Sfântului Arsenie ([[10 noiembrie]]), la Mănăstirea "Sfântul „Sfântul Ioan Evanghelistul" Evanghelistul” din Suroti. Acolo a rămas pentru puțin timp și a hotărât să se întoarcă în Sfântul Munte. În vreme ce se pregătea de plecare, starea sănătății sale s-a înrăutățit brusc. I s-a descoperit o tumoare canceroasă la intestinul gros și s-a luat hotărârea de a fi operat pe data de [[4 februarie]] 1994. A stat internat la Spitalul Theaghenio (Tesalonic) timp de 10 zile, după care a fost adus să se refacă la Mănăstirea Suroti. Însă starea sănătății sale s-a înrăutățit și mai mult din cauza metastazelor localizate la ficat și plămâni. Pe la sfârșitul lui iunie 1994, doctorii l-au anunțat că, omenește vorbind, îi mai rămăseseră cam două-trei săptămâni din viață.
===Adormirea sa întru Domnul===
==[[Minune|Minuni]] ale Fericitului stareț Paisie==
La exact 1 an și 1 zi de la plecarea la Domnul a [[Sofronie (Saharov)|Arhimandritului Sofronie]], pe 12 iulie 1994 a fost chemat la lăcașurile cerești și un alt sfânt dintre cei mai mari dăruiți nouă în aceste "timpuri „timpuri de cernere" cernere” dinaintea sfârșitului veacului: Cuviosul Paisie Aghioritul. De ziua nașterii sale pentru [[Împărăția lui Dumnezeu]], întru pomenirea și cinstirea sa, vă împărtășim minunile săvârșite după sfânta sa adormire, extrase din "Viața" „Viața” scrisă de [[Ieromonah]]ul Isaac.
*[http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/12/minunile-cuviosului-paisie-aghioritul-14-ani-de-la-mutarea-la-cer/ Aici poți citi câteva din minunile Cuviosului]
:Pe cel ce s-a nevoit în chip bineplăcut Stăpânului, arzând de dragoste pentru întreaga lume,
:Pe Paisie mult minunatul, care inima și-a pus pentru noi și pentru mântuirea noastră,
:Şi Și să-i cântăm cu mulțumire zicând: '''Bucură-te, Cuvioase Părinte Paisie, luminătorule al vremurilor de pe urmă!'''[[ImageImagine:01.jpg|thumb|right|170 px|Părintele Paisie și ucenicul necuvântător]]
==[[Acatist]]ul Cuviosului Paisie==
'''1. Fericiți''' sunt cei care au iubit pe Hristos mai mult decât toate ale lumii și trăiesc departe de lume și aproape de Dumnezeu împărtășindu-se de bucurii paradisiace încă de pe pământ.
'''2. Fericiți''' sunt cei care au izbutit să trăiască ascunși și, dobândind [[virtute|virtuți]] mari, n-au dobândit nici măcar o faimă mică.
'''3. Fericiți''' sunt cei care au izbutit să facă pe nebunii pentru Hristos păzindu-și în felul acesta bogăția lor [[duhovnic|duhovnicească]].
'''4. Fericiți''' sunt cei care nu propovăduiesc [[Evanghelie|Evanghelia]] prin cuvinte, ci o trăiesc și o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui Dumnezeu, care îi trădează.
 
'''5. Fericiți''' sunt cei care se bucură când sunt clevetiți pe nedrept, iar nu atunci când sunt lăudați pe drept pentru viața lor virtuoasă. Acesta este semnul sfințeniei și nu nevoința seacă a faptelor trupești și numărul mare al nevoințelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie și cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creează numai simțăminte false.
'''6. Fericiți''' sunt cei care preferă să fie nedreptățiți decât să nedreptățească și primesc netulburați și în tăcere nedreptățile, arătând cu fapta că ei cred “întru „întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul” și de Acesta așteaptă să fie îndreptățiți, iar nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se de deșertăciune.
'''7. Fericiți''' sunt cei care fie s-au născut betegi, fie s-au făcut din neatenția lor, dar nu murmură, ci slavoslovesc pe Dumnezeu. Aceștia vor avea locul cel mai bun în rai împreună cu mărturisitorii și mucenicii, care pentru dragostea lui Hristos și-au dat mâinile și picioarele lor spre tăiere, iar acum, în rai, neîncetat sărută cu evlavie picioarele și mâinile lui Hristos.
'''10. Fericiți''' și '''de trei ori fericiți''' sunt orfanii care au fost lipsiți de afecțiunea părinților lor, deoarece unii ca aceștia au izbutit să-și facă pe Dumnezeu Tată încă din această viață, având în același timp depusă în casieria lui Dumnezeu afecțiunea părinților lor, de care s-au lipsit și care crește cu dobândă.
'''11. Fericiți''' sunt părinții care nu folosesc cuvântul “nu” „nu” pentru copiii lor, ci îi înfrânează de la rău prin viața lor sfântă, pe care copiii o imită și, bucuroși, urmează lui Hristos cu noblețe duhovnicească.
'''12. Fericiți''' sunt copiii care s-au născut [[sfinți]] “din „din pântecele maicii lor”, dar mai fericiți sunt aceia care s-au născut cu tot felul de patimi moștenite, însă s-au nevoit cu sudori și le-au dezrădăcinat dobândind împărăția lui Dumnezeu “întru „întru sudoarea feții” lor.
'''13. Fericiți''' sunt copiii care de mici au trăit într-un mediu duhovnicesc și astfel, fără osteneală, au sporit în viața cea duhovnicească. Dar '''de trei ori mai fericiți''' sunt copiii cei nedreptățiți care nu au fost ajutați deloc, ci dimpotrivă, au fost îmbrânciți spre rău, dar care, îndată ce au auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor și întorcându-se cu 180 de grade, și-au întraripat sufletul ieșind din sfera de atracție a pământului și mișcându-se în orbita duhovnicească.
'''16. Mirenii''' îi numesc norocoși pe cei care trăiesc în palate de cristal și au toate înlesnirile, însă '''mai fericiți''' sunt cei care au izbutit să-și simplifice viața lor și s-au eliberat de lanțul acestei evoluții lumești a multor înlesniri (de fapt a multor greutăți) și astfel s-au slobozit de neliniștea înfricoșătoare a epocii noastre.
'''17. Mirenii''' îi numesc norocoși pe cei care pot să dobândească bunătățile lumii. Dar '''mai fericiți''' sunt cei care le dau pe toate pentru Hristos și se lipsesc de orice mângâiere omenească aflându-se astfel lângă Hristos zi și noapte în mângâierea Sa dumnezeiască, care de multe ori este atât de mare, încât unii îi spun lui Dumnezeu: “Dumnezeul „Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o pot suferi, deoarece este multă și nu încape în inima mea cea mică”.
'''18. Mirenii''' îi numesc norocoși pe cei care au funcțiile cele mai înalte și casele cele mai mari, deoarece aceștia au toate înlesnirile și duc o viață tihnită. Dar '''mai fericiți''' sunt cei care au numai un cuib în care se adăpostesc și puțină hrană și îmbrăcăminte, după cum spune dumnezeiescul Pavel. În felul acesta ei au izbutit să se înstrăineze de lumea cea deșartă folosind pământul doar ca reazem picioarelor lor, ca niște fii ai lui Dumnezeu, iar cu mintea aflându-se mereu lângă Dumnezeu, Bunul lor Părinte.
'''19. Norocoși''' sunt cei care devin generali și miniștrii, dar și cei care devin și pentru câteva ore, atunci când se îmbată și se bucură pentru aceasta. Dar '''mai fericiți''' sunt cei care au omorât pe omul lor cel vechi, s-au imaterializat și au izbutit prin [[Duhul Sfânt]] să devină [[îngerîngeri]]i pământești. Unii ca aceștia au aflat caneaua paradisiacă prin care beau și se îmbată mereu de vinul paradisiac.[[ImageImagine:Cuviosul-paisie-aghioritul.jpg|frame|left|Cuviosul Paisie Aghioritul]]
'''20. Fericiți''' cei care s-au născut nebuni, căci vor fi judecați ca nebuni și astfel vor intra în rai fără pașaport. Dar '''mai fericiți și de trei ori fericiți''' sunt cei foarte învățați, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos și își bat joc de toată deșertăciunea lumii. Această [[nebun pentru Hristos|nebunie pentru Hristos]] prețuiește mai mult decât toată știința și înțelepciunea înțelepților întregii lumi.
==Crâmpeie de viață (câteva sfaturi duhovnicești ale părintelui)==
"Dumnezeu „Dumnezeu este foarte aproape de noi, dar și la mare înălțime. Pentru ca cineva să-L “îndoaie” „îndoaie” pe Dumnezeu, să-L facă să Se coboare și să rămână cu el, trebuie să se smerească și să se pocăiască. Atunci Preamilostivul Dumnezeu, văzând smerenia lui, îl înalță până la ceruri și-l iubește foarte mult. “Bucurie „Bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește”(Lc. Luca 15, 7), spune Evanghelia"Evanghelia”.
"Mult „Mult mă bucur când văd suflete care iau aminte și se nevoiesc în lumea care s-a umplut de diavoli. Dumnezeu, ca un bun și drept cum este, ne-a dat tuturor harismele potrivite fiecăruia - de pildă bărbaților bărbăția și femeilor dragostea - ca să ne nevoim și să urcăm treptele duhovnicești cu ajutorul harului dumnezeiesc spre a ne apropia din ce în ce mai mult de Cel Care este Creatorul nostru. Nu trebuie să uităm niciodată ca avem alături de noi, afară de oameni ce ne pot ajuta duhovnicește, și pe Iisus Hristos, Care ne ajută, pe Maica Domnului, pe heruvimi, pe serafimi și pe toți sfinții. '''Așadar, curaj!''' Hristos este foarte puternic, este atotputernic și ne va da puterea Sa cea dumnezeiască să sfărâmăm coarnele celui viclean. Ne urmărește mereu nevăzut și ne întărește atunci când noi avem intenție bună și ne facem, după putere, mica noastră nevoința".
"- „— Gheronda (''părinte''), la ce să luăm aminte mai mult în Postul Mare?:- La noblețe, la noblețea duhovnicească.:- Gheronda, Postul Mare nu este mai mult o perioadă de pocăință?:- Noblețe, noblețe, ca să fiți prinși în mreaja lui Hristos. Altfel nu-i chip să sporiți. Dacă ați ști ce aduce noblețea, ați vâna-o zi și noapte; nici n-ați mai dormi. Dacă cercetezi cu de-amănuntul noblețea duhovnicească, vei vedea ascunsă în ea măreția lui Dumnezeu."
[[Imagine:1-320.jpg|left|thumb|250 px|Mormântul Cuviosului Paisie de la Mănăstirea Suroti-Tesalonic]]
"- „— Câte greutăți întâmpinați la Colibă, Gheronda! Vin acolo bolnavi psihic, consumatori de droguri…droguri...:- Aici se vede dacă avem dragoste adevărată. În persoana fratelui nostru Îl vedem pe Hristos. Căci tot ce facem ca să-l odihnim pe fratele nostru este ca și cum o facem pentru Însuși Hristos. “Întrucât „Întrucât ați făcut unuia dintre acești frați ai Mei, prea mici, Mie Mi-ați făcut”"făcut.””
"- „— Părinte, ați spus că pe cât te depărtezi de mângâierea omenească, pe atât o primești pe cea dumnezeiască. De aceea înțelegi mai bine rugăciunea atunci când ești flămând?:- Da, pentru că un flămând înțelege pe cel flămând. Unul sătul nu-l înțelege. Am auzit că undeva se aruncă mâncarea, iar puțin mai departe niște refugiați ruși nu au ce mânca. Trăiesc săptămâni în sere, în niște bărăci de tablă. Să zicem că nu știi că acolo, aproape, există oameni care au nevoie. Bine, dar nu întrebi ca să afli? Să arunci mâncarea? Noi nici lucrul cel nefolositor pe care îl avem nu îl dam. Este păcat ca unul să nu poată cumpăra ceva de care are nevoie și altul să aibă lucruri pe care nu le folosește și să nu le dea celui care are nevoie de ele. Asta pentru mine este iadul cel mai mare. La Judecată, Hristos ne va spune: “Am „Am flămânzit și nu Mi-ați dat să mănânc“mănânc."””
"- „— Părinte, spuneți-ne ceva.:- Ce să vă spun?:- Ce vă spune inima...:- Ceea ce îmi spune inima este să iau cuțitul, s-o tai, s-o împart lumii, și apoi să mor."
*'''Mai multe cuvântări duhovnicești ale Cuviosului:''' [http://www.razbointrucuvant.ro/category/sfinti-parinti-recenti/cuviosul-paisie-aghioritul/ Apasă aici!] și [http://www.sfaturiortodoxe.ro/avortul/avort-nastere-copil-5-luni.htm aici]
[[Imagine:34.jpg|thumb|170 px|Icoana Mântuitorului Hristos pictată de maicile de la Suroti după indicațiile Părintelui Paisie]]
[[Imagine:8.jpg|right|thumb|170 px|Icoana Maicii Domnului de la Sfântul Mormânt nefăcută de mâini omenești]]
Părintele Paisie a primit adesea în timpul vieții sale, când se ruga în [[smerenia|smerenie]] profundă, descoperiri ale voii lui Dumnezeu. Mai mult, Însuși Hristos i s-a arătat, precum și Maica Domnului și alți sfinți. Fapt pentru care a pictat mai multe icoane cu sfinții care i se arătau. Despre [[Maica Domnului]], Părintele Paisie a spus că chipul ei seamănă cu cel din [[Icoană|icoana]] de la [[Sfântul Mormânt]], a Maicii cu Pruncul, iar în legătură cu Mântuitorul Hristos, a dat indicații maicilor de la Suroti cum să-I picteze Chipul, așa cum i S-a arătat părintelui.
Aceste două icoane reprezintă chipurile [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și Mântuitorului [[Iisus Hristos]], după cum i s-au arătat în vedenie Cuviosului Paisie Aghioritul.
==Cărți ale Părintelui Paisie==
*''"Cu „Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan"contemporan”''*''"[[Nevoință]] duhovnicească"duhovnicească”''*''"[[Trezvie]] duhovnicească"duhovnicească”''*''"Viața „Viața de familie"familie”''*''"Epistole"„Epistole”''*''"Părinți „Părinți aghioriți. Flori din [[Grădina Maicii Domnului]]"''*''"Sfântul „Sfântul [[Arsenie Capadocianul]]"''*''"[[Patimă|Patimi]] și [[virtuți]]"''
:'''Cărțile sunt tipărite la Editura Evanghelismos: [http://www.evanghelismos.ro/ www.evanghelismos.ro]'''
==Cărți despre Părintele Paisie==
*''"Viața „Viața Cuviosului Paisie Aghioritul",Aghioritul”'' de ierom. Isaac Aghioritul*''"Părintele „Părintele Paisie mi-a spus...",'' de Athanasios Rakovalis
[[Imagine:Paisieaghioritul11.jpg|right|thumb|170 px|Părintele Paisie adâncit în rugăciunea către Dulcele Iisus!]]
*''"Cuviosul „Cuviosul Paisie Aghioritul. Mărturii ale închinătorilor",închinătorilor”'' de Nicolae Zurnazoglu*''[http://www.sfaturiortodoxe.ro/marii-initiati-india-parintele-paisie/ "Marii „Marii inițiați ai Indiei și Părintele Paisie"Paisie”],'' de Dyonysios Farasiotis (puteți citi și descărca integral cartea de pe site)
==A se vedea și==
*[[Muntele Athos|Sfântul Munte Athos]]
*[[Sofronie (Saharov)|Fericitul Sofronie Saharov]]
*[[Mănăstirea "Sfântul Sf. Ioan Evanghelistul" (Suroti-Tesalonic, Grecia)]]
==Legături externe==
*[http://www.razbointrucuvant.ro/category/sfinti-parinti-recenti/cuviosul-paisie-aghioritul/ Necesitatea de a-L mărturisi pe Hristos lumii], (fragmente ale Părintelui Paisie despre situația Bisericii Ortodoxe în lume și necesitatea mărturisirii credinței).
*[http://www.scribd.com/doc/4034309/Pr-Paisie-Aghioritul-Scrisoare-despre-semnele-vremurilor Pr. Paisie - Despre semnele vremurilor], (se poate descărca)
1.062 de modificări

Meniu de navigare