Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Pahomie de la Peri

Cuviosul părinte Pahomie de la Peri, egumen al Mănăstirii din Peri, a vieţuit în secolele XIV-XV, fiind de loc din Ţara Oaşului și rudă cu Dragoș Vodă, primul descălecător al Moldovei.

Viața și activitatea

Intrând de tânăr în nevoinţa călugărească la unul din schiturile existente în partea locului, s-a învrednicit în puţină vreme de darul preoţiei şi era plin de râvnă pentru mărturisirea lui Hristos şi pentru apărarea credinţei ortodoxe.

Ajungând cunoscut în toate satele din Maramureş, Cuviosul Pahomie devine sfetnic şi părinte duhovnicesc al românilor maramureşeni, pe care îi cerceta şi îi povăţuia pe calea mântuirii.

În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când fiii lui Sas Vodă, Balita și Drag, întemeiază mănăstirea din Peri cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, cuviosul Pahomie este numit egumen al acestei mănăstiri.

În anul 1391, când Mănăstirea Peri devine stavropighie, egumenul Pahomie este numit de patriarhul Antonie al Constantinopolului exarh patriarhal peste toate satele ortodoxe româneşti din nordul Transilvaniei. În această calitate, egumenul Pahomie avea misiunea să supravegheze pe preoții și credincioșii ortodocși din Maramureș, Ugocea, Barcau, Arva, Sălaj, Almaș, Ciceu, Unguraș și Valea Bistrei.

Cuviosul Pahomie umbla din sat în sat, sfinţea biserici noi, rânduia preoţi, judeca neînţelegerile bisericeşti, îmbărbăta pe ţărani, învăţa şi apăra dreapta credinţă. De asemenea, conducea duhovniceşte şi Mănăstirile Ieud, Bârsana şi Peri din Maramureş, în care se nevoiau zeci de călugări.

Cuviosul Pahomie de la Peri face, astfel, din călugări părinţi şi apologeţi ai Ortodoxiei noastre străbune, iar din mănăstirile Maramureşului face adevărate cetăţi ortodoxe de rezistenţă şi apărare în nordul Transilvaniei mereu lovit de prozelitismul catolic.

În cursul primelor decenii ale secolului al XV-lea, Cuviosul Pahomie de la Peri, părintele românilor ortodocşi din Maramureş, s-a săvârşit cu pace, lăsând în urmă numeroşi călugări şi preoţi slujitori prin sate, vieţuind în fericirea veşnică de-a dreapta Sfintei Treimi.

Surse

  • Părintele Ioanichie Bălan, Pateric Românesc.