Pahomie de la Peri: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: '''Cuviosul părinte Pahomie de la Peri''' a vieţuit în secolele XIV-XV,fiind de loc din Ţara Oaşului. Intrând de tânăr în nevoinţa călugărească la unul din schiturile...) |
|||
| (Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Cuviosul părinte Pahomie de la Peri''' a vieţuit în secolele XIV-XV,fiind de loc din | + | '''Cuviosul părinte Pahomie de la Peri''', [[egumen]] al Mănăstirii din Peri, a vieţuit în secolele XIV-XV, fiind de loc din Ţara Oaşului și rudă cu Dragoș Vodă, primul descălecător al Moldovei. |
| − | Intrând de tânăr în nevoinţa | + | |
| + | ==Viața și activitatea== | ||
| + | Intrând de tânăr în nevoinţa [[călugăr]]ească la unul din [[schit]]urile existente în partea locului, s-a învrednicit în puţină vreme de darul [[Preot|preoţiei]] şi era plin de râvnă pentru mărturisirea lui [[Hristos]] şi pentru apărarea credinţei ortodoxe. | ||
| + | |||
Ajungând cunoscut în toate satele din Maramureş, '''Cuviosul Pahomie''' devine sfetnic şi părinte duhovnicesc al românilor maramureşeni, pe care îi cerceta şi îi povăţuia pe calea mântuirii. | Ajungând cunoscut în toate satele din Maramureş, '''Cuviosul Pahomie''' devine sfetnic şi părinte duhovnicesc al românilor maramureşeni, pe care îi cerceta şi îi povăţuia pe calea mântuirii. | ||
| − | În anul 1391, când [[Mănăstirea Peri]] devine stavropighie, '''egumenul Pahomie''' este numit de patriarhul [[Antonie al Constantinopolului]] | + | |
| − | + | În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când fiii lui Sas Vodă, Balita și Drag, întemeiază [[mănăstire]]a din Peri cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, cuviosul Pahomie este numit egumen al acestei mănăstiri. | |
| − | + | ||
| − | În cursul primelor decenii ale secolului al XV-lea, | + | În anul 1391, când [[Mănăstirea Peri]] devine stavropighie, '''egumenul Pahomie''' este numit de patriarhul [[Antonie al Constantinopolului]] exarh patriarhal peste toate satele ortodoxe româneşti din nordul Transilvaniei. În această calitate, egumenul Pahomie avea misiunea să supravegheze pe preoții și credincioșii ortodocși din |
| + | Maramureș, Ugocea, Barcau, Arva, Sălaj, Almaș, Ciceu, Unguraș și Valea Bistrei. | ||
| + | |||
| + | Cuviosul Pahomie umbla din sat în sat, sfinţea biserici noi, rânduia preoţi, judeca neînţelegerile bisericeşti, îmbărbăta pe ţărani, învăţa şi apăra dreapta credinţă. De asemenea, conducea duhovniceşte şi Mănăstirile Ieud, Bârsana şi Peri din Maramureş, în care se nevoiau zeci de călugări. | ||
| + | |||
| + | Cuviosul Pahomie de la Peri face, astfel, din călugări părinţi şi apologeţi ai Ortodoxiei noastre străbune, iar din mănăstirile Maramureşului face adevărate cetăţi ortodoxe de rezistenţă şi apărare în nordul Transilvaniei mereu lovit de prozelitismul catolic. | ||
| + | |||
| + | În cursul primelor decenii ale secolului al XV-lea, Cuviosul Pahomie de la Peri, părintele românilor ortodocşi din Maramureş, s-a săvârşit cu pace, lăsând în urmă numeroşi [[călugăr]]i şi preoţi slujitori prin sate, vieţuind în fericirea veşnică de-a dreapta Sfintei Treimi. | ||
| + | |||
| + | ==Surse== | ||
| + | *Părintele Ioanichie Bălan, ''Pateric Românesc''. | ||
| + | |||
| + | [[Categorie:Monahi]] | ||
Versiunea curentă din 23 martie 2015 23:15
Cuviosul părinte Pahomie de la Peri, egumen al Mănăstirii din Peri, a vieţuit în secolele XIV-XV, fiind de loc din Ţara Oaşului și rudă cu Dragoș Vodă, primul descălecător al Moldovei.
Viața și activitatea
Intrând de tânăr în nevoinţa călugărească la unul din schiturile existente în partea locului, s-a învrednicit în puţină vreme de darul preoţiei şi era plin de râvnă pentru mărturisirea lui Hristos şi pentru apărarea credinţei ortodoxe.
Ajungând cunoscut în toate satele din Maramureş, Cuviosul Pahomie devine sfetnic şi părinte duhovnicesc al românilor maramureşeni, pe care îi cerceta şi îi povăţuia pe calea mântuirii.
În a doua jumătate a secolului al XIV-lea, când fiii lui Sas Vodă, Balita și Drag, întemeiază mănăstirea din Peri cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, cuviosul Pahomie este numit egumen al acestei mănăstiri.
În anul 1391, când Mănăstirea Peri devine stavropighie, egumenul Pahomie este numit de patriarhul Antonie al Constantinopolului exarh patriarhal peste toate satele ortodoxe româneşti din nordul Transilvaniei. În această calitate, egumenul Pahomie avea misiunea să supravegheze pe preoții și credincioșii ortodocși din Maramureș, Ugocea, Barcau, Arva, Sălaj, Almaș, Ciceu, Unguraș și Valea Bistrei.
Cuviosul Pahomie umbla din sat în sat, sfinţea biserici noi, rânduia preoţi, judeca neînţelegerile bisericeşti, îmbărbăta pe ţărani, învăţa şi apăra dreapta credinţă. De asemenea, conducea duhovniceşte şi Mănăstirile Ieud, Bârsana şi Peri din Maramureş, în care se nevoiau zeci de călugări.
Cuviosul Pahomie de la Peri face, astfel, din călugări părinţi şi apologeţi ai Ortodoxiei noastre străbune, iar din mănăstirile Maramureşului face adevărate cetăţi ortodoxe de rezistenţă şi apărare în nordul Transilvaniei mereu lovit de prozelitismul catolic.
În cursul primelor decenii ale secolului al XV-lea, Cuviosul Pahomie de la Peri, părintele românilor ortodocşi din Maramureş, s-a săvârşit cu pace, lăsând în urmă numeroşi călugări şi preoţi slujitori prin sate, vieţuind în fericirea veşnică de-a dreapta Sfintei Treimi.
Surse
- Părintele Ioanichie Bălan, Pateric Românesc.
