Pahomie cel Mare: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: thumb|Icoană coptă a Sfântului Pahomie, părintele monahismului de obşte Preacuviosul '''Pahomie cel Mare''' (292-346) a fost un mare ascet egiptean, î...)
 
(Postritatea)
 
(Nu s-au afișat 18 versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
[[Image:StPakhom.jpg|thumb|Icoană coptă a Sfântului Pahomie, părintele monahismului de obşte]]
+
[[Imagine:StPakhom.jpg|thumb|Icoană coptă a Sfântului Pahomie, părintele monahismului de obște]]
Prea[[cuvios]]ul '''Pahomie cel Mare''' (292-346) a fost un mare ascet egiptean, în acelaşi timp un Părinte al pustiei şi întemeietor al monahismului de obşte (cenobitic) în Egipt. Prăznuirea lui se face la [[15 mai]].
+
[[Preacuvios]]ul '''Pahomie cel Mare''' (292 - [[9 mai]] 346) a fost un mare [[Asceza|ascet]] egiptean, în același timp un [[Părinții pustiei|Părinte al pustiei]] și întemeietor al [[monahism]]ului de obște (cenobitic) în Egipt. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[15 mai]], iar în Biserica Catolică la 9 mai.
  
==Life==
+
==Viața==
Pachomius was born to pagan parents in Thebaid (Upper Egypt). There he received an excellent secular education. From his youth he had a good character, and he was prudent and sensible.  
+
Pahomie s-a născut în Tebaida de Jos (Esna sau Esneh-Latopolis)<ref>Izvoarele nu concordă asupra locului nașterii Sf. Pahomie: toate vorbesc de Tabaida, dar unii înțeleg "Tebaida (Egiptul de Sus)" (i.e. "Tebaida de Sus"), alții "Tebaida (Egiptul de Jos)" (i.e. "Tebaida de Jos").</ref>, din părinți păgâni, și a primit o aleasă educație, fiind instruit în cele ale filosofiei vremii și culturii sale.
  
At the age of either 20 or 21, he was called to serve in the Roman army. It was then that he stayed in a prison, used to house the new conscripts, which was run by Christians. He was so impressed by their love of their neighbor that he vowed to become a Christian after his military service ended.
+
Mergând odată cu părinții săi în capiștea [[idolil]]or, a auzit pe cel ce slujea în capiște zicând către părinții lui: "Scoateți de aici pe vrăjmașul zeilor și-l alungați". Iar preacuviosul (deși încă nu cunoscuse creștinismul), bând din vinul jertfei idolești, a vărsat.  
  
Thus in 314 Pachomius was [[baptism|baptized]] and began to practice the ascetic life. Three years later he withdrew to the desert under the guidance of the elder Palamon. According to tradition, after ten years with Palamon he heard a Voice telling him to found a monastic community at Tabbenisi (also Tabenna, Tabbenisiot). He and Palamon traveled there, and subsequently Pachomius had a vision in which an angel came to him, clothed in a schema (a type of monastic garment), and gave him a rule for the cenobitic life. This is significant because up until this time ascetics had for the most part lived alone as hermits, not together in a community. Pachomius' rule balanced the communal life with the solitary life; monks live in individual cells but work together for the common good.
+
Către vârsta de 20 de ani<ref>Izvoarele iarăși nu concordă asupra vârstei la care sfântul a fost luat la armată: 18, 19, 20 sau 21 de ani.</ref> a fost luat cu forța în armata romană <ref>Multele războaie din zonă obligau armata romană să recruteze din egipteni, pentru o perioadă de timp.</ref>. Așa, aflându-se într-o închisoare cu ceilalți recruți în așteptarea înrolării, a cunoscut pentru prima dată creștini, care slujeau acolo pe cei bolnavi și în nevoi. Impresionat de această dragoste pentru aproapele, a început să se intereseze de creștinism. După încheierea serviciului militar, a mers în cetatea creștină Oxirinhos, din Tebaida de Sus, a cunoscut învățătura [[evanghelie|Sfintelor Evanghelii]] și adevărurile de credință, și a primit Sfântul [[Botez]], în anul 314.
  
Furthermore, Pachomius was strict with the community of monks that began to grow around him. He gave everyone the same food and attire. The monks of the monastery fulfilled the obediences assigned them for the common good of the monastery. The monks were not allowed to possess their own money nor to accept anything from their relatives. St Pachomius considered that an obedience fulfilled with zeal was greater than fasting or prayer. He also demanded from the monks an exact observance of the monastic rule, and he chastised slackers. Once he even refused to speak directly with his own sister in order that he might maintain his detachment from the world. (He did, however, talk to her through a messenger, and he blessed her desire to become a nun; soon, she had her own all-female monastic community growing up around her.)
+
După trei ani de viață ascetică, auzind de un [[pustnic]], cu numele Palamon, și de sfințenia vieții lui, s-a dus la el, în pustie, ca ucenic al acestuia, și, astfel, a ajuns călugăr. Lucrul lui era să toarcă lâna și să o țeasă, iar, din câștig, dădea săracilor.
  
Pachomius lived the rest of his life managing his monastery, performing wonders, fighting the demons, and of course in fervent prayer. Near the end of his life he was granted another vision: the Lord revealed to him the future of monasticism. The saint learned that future monks would not have such zeal in their struggles as the first generation had, and they would not have experienced guides. Prostrating himself upon the ground, St. Pachomius wept bitterly, calling out to the Lord and imploring mercy for them. He heard a Voice answer, "Pachomius, be mindful of the mercy of God. The monks of the future shall receive a reward, since they too shall have occasion to suffer the life burdensome for the monk."
+
După ce a stat zece ani cu Palamon, o voce de sus i-a poruncit să întemeieze o comunitate monastică la [[Tabenisi]] (Tabbenisi, Tabenna, Tabbenisiot), un loc unde Pahomie mergea din când în când să se roage în singurătate. Lucrul s-a petrecut astfel: mergând Pahomie și Palamon odată în acel loc, un glas de sus i-a grăit: "Aici să petreci și să faci o mănăstire, unde vor veni mulți să se mântuiască"; bătrânul Palamon a înțeles că ucenicul său Pahomie a avut o descoperire și i-a: "Să zidim aici o chilie și tu să petreci aici, dar să nu ne despărțim, ci, să ne cercetăm unul pe altul". Nu după multă vreme, însă, Sfântul Palamon s-a mutat din viața aceasta la cer, pe brațele iubitului său fiu sufletesc, ucenicul său.
  
By 348, Pachomius directed almost three thousand monks. This, however, was also the year that he was infected by some form of plague or pestilence. His closest disciple, St. Theodore (May 17), tended to him with filial love. St. Pachomius died around the year 348 at the age of fifty-three, and was buried on a hill near the monastery.
+
[[Image:Pachomius the Great.jpg|left|thumb|Sf. Pahomie cel Mare și îngerul]]
 +
Mai apoi, Pahomie a avut o altă viziune divină, în care un înger a venit la el îmbrăcat cu o "schimă" (gr. σχημα - haină călugărească), și i-a dat regula pentru viața de obște. Acest moment este considerat în istoria monahismului ca un fel de act de naștere a monahismului de obște (cenobitic), pentru că până în acest moment asceții creștini trăiseră ca [[pustnic]]i în singurătate, și nu în comunitate. Regula Sfântului Pahomie era o primă formă de viață monastică cenobitică, care dădea loc atât vieții de obște cât și celei de liniștire; monahii trăiau în chilii separate, dar lucrau împreună pentru întreaga comunitate și făceau rugăciuni comune, pe lângă cele de la chilie.  
  
St. [[Jerome]] translated the rule of St. Pachomius into Latin in 404, and only this translation survives. The rule of St. Pachomius influenced St. Benedict, the most influential figure in Western monasticism, in preparing his own rule.
+
Mai mult, Pahomie cel Mare a fost strict cu comunitatea de călugări care a început să crească în jurul lui. A dat fiecăruia aceeași mâncare și îmbrăcăminte. Călugării mănăstirii își îndeplineau ascultările care le erau date pentru binele comun al mănăstirii. Călugărilor nu le era permis să dețină bani proprii sau să accepte ceva de la rudele lor. Sfântul Pahomie considera că o ascultare îndeplinită cu zel este mai importantă decât postul sau rugăciunea. Acesta cerea de asemenea de la călugări o respectare exactă a pravilei mănăstirești, și pedepsea aspru pe leneși. Odată a refuzat chiar să vorbească direct cu propria lui soră pentru a se putea menține detașat de lume. (A vorbit totuși cu aceasta, printr-un mesager, și a binecuvântat dorința ei de a deveni călugăriță; care la scurt timp și-a întemeiat propria comunitate monahală de obște).
  
==Sources==
+
Pahomie și-a trăit restul vieții sale având grijă de mănăstirea sa, făcând minuni, luptând cu demonii, și desigur în rugăciune fierbinte. Aproape de sfârșitul vieții sale a avut o altă vedenie: Domnul i-a dezvăluit viitorul monahismului. Sfântul a aflat astfel că viitorii monahi nu vor mai avea același zel în nevoințele lor cum a avut prima generație, și că aceștia nu vor avea sfătuitori experimentați. Aruncându-se cu fața la pământ, Sfântul Pahomie a plâns cu amărăciune, strigând către Domnul și cerându-I îndurare pentru aceștia. A auzit o voce care i-a răspuns: "Pahomie, ia aminte la îndurarea lui Dumnezeu. Călugării viitorului vor primi o răsplată, din moment ce și ei vor avea ocazia să sufere greutatea vieții de călugăr."
 +
 
 +
În anul 346, Pahomie conducea aproape trei mii de călugări. Acesta a fost și anul în care a fost infectat cu o formă de ciumă. Ucenicul său apropiat, Sfântul [[Teodor cel Sfințit|Teodor]] (17 mai), l-a îngrijit cu o dragoste de fiu. Sfântul Pahomie a murit la Pabau în jurul anului 348 la vârsta de 53 de ani, și a fost îngropat pe un deal din apropierea mănăstirii.
 +
 
 +
==Posteritatea==
 +
În generația care a urmat morții sfântului Pahomie modul de viață al mănăstirilor cenobitice pahomiene s-au răspândit peste tot în Egipt, [[Palestina]], deșertul Iudeii, Siria, Africa de Nord, Asia Mică și Europa de Vest.
 +
 
 +
Sfântul [[Vasile cel Mare]] l-a vizitat pe sfântul Pahomie și a împrumutat multe din ideile pahomiene, pe care le-a adaptat la situația din Asia Mică și așa a scris regulile sale ascetice sau Regula sfântului Vasile cel Mare, mai apoi devenită principala inspirație a monahismului ortodox oriental.
 +
 
 +
Sfântul [[Ieronim]] a tradus pravila Sfântului în limba latină în 404, și doar această traducere a supraviețuit. Pravila Sfântului Pahomie l-a influențat pe Sfântul [[Benedict de Nursia]], cea mai influentă figură a monahismului apusean, în stabilirea propriei lui pravile.
 +
 
 +
==Imnografie==
 +
 
 +
[[Tropar]], [[glas]]ul al 5-lea:
 +
 
 +
:Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului celui mare, povățuind turmele sihaștrilor la staulul cel ceresc, părinte Pahomie, și schima cea de acolo, cuvioase, pustnicilor deprinzând, și pe aceasta iarăși ai învățat-o; și acum împreună cu aceia te bucuri și te veselești în cereștile locașuri.
 +
 
 +
[[Condac]], glasul al 2-lea:
 +
 
 +
:Luminător luminos te-ai arătat marginilor și pustiul cetății l-ai făcut cu mulțime de călugări, Pahomie. Pe tine însuți te-ai răstignit, Crucea ta pe umeri luându-ți, și cu înfrânarea trupul ți-ai topit, rugându-te neîncetat pentru noi toți.
 +
 
 +
==Surse==
 +
* [http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai15.htm Sinaxarul zilei de 15 mai]
 +
* [http://ro.wikipedia.org/wiki/Pahomie_Tabenisiotul ro.wikipedia]
 
* [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=101384 Venerable Pachomius the Great, Founder of Coenobitic Monasticism] ([[OCA]])
 
* [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=101384 Venerable Pachomius the Great, Founder of Coenobitic Monasticism] ([[OCA]])
* [http://www.orthodox.cn/prologue/May15.htm The Venerable Prochomius the Great] from the ''[[Prologue of Ohrid]]''
+
* [http://www.orthodox.cn/prologue/May15.htm The Venerable Prochomius the Great] from the ''[[Proloagele de la Ohrida]]''
 
* [http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/pachomius.html Pachomius] from the ''Ecole Glossary''
 
* [http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/pachomius.html Pachomius] from the ''Ecole Glossary''
 
* [http://www.earlychurch.org.uk/pachomius.html "Pachomius"] Mangold, "PACHOMIUS," Philip Schaff, ed., A Religious Encyclopaedia or Dictionary of Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology, 3rd edn, Vol. 3. Toronto, New York & London: Funk & Wagnalls Company, 1894. pp.1715-1716. [Greek title excluded]
 
* [http://www.earlychurch.org.uk/pachomius.html "Pachomius"] Mangold, "PACHOMIUS," Philip Schaff, ed., A Religious Encyclopaedia or Dictionary of Biblical, Historical, Doctrinal, and Practical Theology, 3rd edn, Vol. 3. Toronto, New York & London: Funk & Wagnalls Company, 1894. pp.1715-1716. [Greek title excluded]
  
==See also==
+
==Legături externe==
*[[Prayer rope]]
 
 
 
==External links==
 
 
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=55 Pachomius the Great Martyr] ([[GOARCH]])
 
*[http://goarch.org/en/chapel/saints.asp?contentid=55 Pachomius the Great Martyr] ([[GOARCH]])
 
*[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf203.v.iv.viii.html Pachomius] and [http://www.ccel.org/ccel/schaff/hcc3.iii.vii.xi.html Pachomius and the Cloister Life] from the Christian Classics Ethereal Library
 
*[http://www.ccel.org/ccel/schaff/npnf203.v.iv.viii.html Pachomius] and [http://www.ccel.org/ccel/schaff/hcc3.iii.vii.xi.html Pachomius and the Cloister Life] from the Christian Classics Ethereal Library
Linia 32: Linia 53:
 
*[http://www.saintjonah.org/services/stpachomius.htm The Prayer Rule of St. Pachomius]  
 
*[http://www.saintjonah.org/services/stpachomius.htm The Prayer Rule of St. Pachomius]  
  
[[Categorie:Cuvioşi]]
+
==Note==
[[Categorie:Sfinţi egipteni]]
+
<references/>
 +
 
 +
 
 +
[[Categorie:Cuvioși]]
 +
[[Categorie:Sfinți egipteni]]
 
[[Categorie:Monahism]]
 
[[Categorie:Monahism]]
[[Categorie:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
 +
[[Categorie:Părinți ai pustiei]]
 +
 
 +
[[en:Pachomius the Great]]

Versiunea curentă din 26 mai 2022 09:58

Icoană coptă a Sfântului Pahomie, părintele monahismului de obște

Preacuviosul Pahomie cel Mare (292 - 9 mai 346) a fost un mare ascet egiptean, în același timp un Părinte al pustiei și întemeietor al monahismului de obște (cenobitic) în Egipt. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 15 mai, iar în Biserica Catolică la 9 mai.

Viața

Pahomie s-a născut în Tebaida de Jos (Esna sau Esneh-Latopolis)[1], din părinți păgâni, și a primit o aleasă educație, fiind instruit în cele ale filosofiei vremii și culturii sale.

Mergând odată cu părinții săi în capiștea idolilor, a auzit pe cel ce slujea în capiște zicând către părinții lui: "Scoateți de aici pe vrăjmașul zeilor și-l alungați". Iar preacuviosul (deși încă nu cunoscuse creștinismul), bând din vinul jertfei idolești, a vărsat.

Către vârsta de 20 de ani[2] a fost luat cu forța în armata romană [3]. Așa, aflându-se într-o închisoare cu ceilalți recruți în așteptarea înrolării, a cunoscut pentru prima dată creștini, care slujeau acolo pe cei bolnavi și în nevoi. Impresionat de această dragoste pentru aproapele, a început să se intereseze de creștinism. După încheierea serviciului militar, a mers în cetatea creștină Oxirinhos, din Tebaida de Sus, a cunoscut învățătura Sfintelor Evanghelii și adevărurile de credință, și a primit Sfântul Botez, în anul 314.

După trei ani de viață ascetică, auzind de un pustnic, cu numele Palamon, și de sfințenia vieții lui, s-a dus la el, în pustie, ca ucenic al acestuia, și, astfel, a ajuns călugăr. Lucrul lui era să toarcă lâna și să o țeasă, iar, din câștig, dădea săracilor.

După ce a stat zece ani cu Palamon, o voce de sus i-a poruncit să întemeieze o comunitate monastică la Tabenisi (Tabbenisi, Tabenna, Tabbenisiot), un loc unde Pahomie mergea din când în când să se roage în singurătate. Lucrul s-a petrecut astfel: mergând Pahomie și Palamon odată în acel loc, un glas de sus i-a grăit: "Aici să petreci și să faci o mănăstire, unde vor veni mulți să se mântuiască"; bătrânul Palamon a înțeles că ucenicul său Pahomie a avut o descoperire și i-a: "Să zidim aici o chilie și tu să petreci aici, dar să nu ne despărțim, ci, să ne cercetăm unul pe altul". Nu după multă vreme, însă, Sfântul Palamon s-a mutat din viața aceasta la cer, pe brațele iubitului său fiu sufletesc, ucenicul său.

Sf. Pahomie cel Mare și îngerul

Mai apoi, Pahomie a avut o altă viziune divină, în care un înger a venit la el îmbrăcat cu o "schimă" (gr. σχημα - haină călugărească), și i-a dat regula pentru viața de obște. Acest moment este considerat în istoria monahismului ca un fel de act de naștere a monahismului de obște (cenobitic), pentru că până în acest moment asceții creștini trăiseră ca pustnici în singurătate, și nu în comunitate. Regula Sfântului Pahomie era o primă formă de viață monastică cenobitică, care dădea loc atât vieții de obște cât și celei de liniștire; monahii trăiau în chilii separate, dar lucrau împreună pentru întreaga comunitate și făceau rugăciuni comune, pe lângă cele de la chilie.

Mai mult, Pahomie cel Mare a fost strict cu comunitatea de călugări care a început să crească în jurul lui. A dat fiecăruia aceeași mâncare și îmbrăcăminte. Călugării mănăstirii își îndeplineau ascultările care le erau date pentru binele comun al mănăstirii. Călugărilor nu le era permis să dețină bani proprii sau să accepte ceva de la rudele lor. Sfântul Pahomie considera că o ascultare îndeplinită cu zel este mai importantă decât postul sau rugăciunea. Acesta cerea de asemenea de la călugări o respectare exactă a pravilei mănăstirești, și pedepsea aspru pe leneși. Odată a refuzat chiar să vorbească direct cu propria lui soră pentru a se putea menține detașat de lume. (A vorbit totuși cu aceasta, printr-un mesager, și a binecuvântat dorința ei de a deveni călugăriță; care la scurt timp și-a întemeiat propria comunitate monahală de obște).

Pahomie și-a trăit restul vieții sale având grijă de mănăstirea sa, făcând minuni, luptând cu demonii, și desigur în rugăciune fierbinte. Aproape de sfârșitul vieții sale a avut o altă vedenie: Domnul i-a dezvăluit viitorul monahismului. Sfântul a aflat astfel că viitorii monahi nu vor mai avea același zel în nevoințele lor cum a avut prima generație, și că aceștia nu vor avea sfătuitori experimentați. Aruncându-se cu fața la pământ, Sfântul Pahomie a plâns cu amărăciune, strigând către Domnul și cerându-I îndurare pentru aceștia. A auzit o voce care i-a răspuns: "Pahomie, ia aminte la îndurarea lui Dumnezeu. Călugării viitorului vor primi o răsplată, din moment ce și ei vor avea ocazia să sufere greutatea vieții de călugăr."

În anul 346, Pahomie conducea aproape trei mii de călugări. Acesta a fost și anul în care a fost infectat cu o formă de ciumă. Ucenicul său apropiat, Sfântul Teodor (17 mai), l-a îngrijit cu o dragoste de fiu. Sfântul Pahomie a murit la Pabau în jurul anului 348 la vârsta de 53 de ani, și a fost îngropat pe un deal din apropierea mănăstirii.

Posteritatea

În generația care a urmat morții sfântului Pahomie modul de viață al mănăstirilor cenobitice pahomiene s-au răspândit peste tot în Egipt, Palestina, deșertul Iudeii, Siria, Africa de Nord, Asia Mică și Europa de Vest.

Sfântul Vasile cel Mare l-a vizitat pe sfântul Pahomie și a împrumutat multe din ideile pahomiene, pe care le-a adaptat la situația din Asia Mică și așa a scris regulile sale ascetice sau Regula sfântului Vasile cel Mare, mai apoi devenită principala inspirație a monahismului ortodox oriental.

Sfântul Ieronim a tradus pravila Sfântului în limba latină în 404, și doar această traducere a supraviețuit. Pravila Sfântului Pahomie l-a influențat pe Sfântul Benedict de Nursia, cea mai influentă figură a monahismului apusean, în stabilirea propriei lui pravile.

Imnografie

Tropar, glasul al 5-lea:

Arătatu-te-ai mai mare turmei Păstorului celui mare, povățuind turmele sihaștrilor la staulul cel ceresc, părinte Pahomie, și schima cea de acolo, cuvioase, pustnicilor deprinzând, și pe aceasta iarăși ai învățat-o; și acum împreună cu aceia te bucuri și te veselești în cereștile locașuri.

Condac, glasul al 2-lea:

Luminător luminos te-ai arătat marginilor și pustiul cetății l-ai făcut cu mulțime de călugări, Pahomie. Pe tine însuți te-ai răstignit, Crucea ta pe umeri luându-ți, și cu înfrânarea trupul ți-ai topit, rugându-te neîncetat pentru noi toți.

Surse

Legături externe

Note

  1. Izvoarele nu concordă asupra locului nașterii Sf. Pahomie: toate vorbesc de Tabaida, dar unii înțeleg "Tebaida (Egiptul de Sus)" (i.e. "Tebaida de Sus"), alții "Tebaida (Egiptul de Jos)" (i.e. "Tebaida de Jos").
  2. Izvoarele iarăși nu concordă asupra vârstei la care sfântul a fost luat la armată: 18, 19, 20 sau 21 de ani.
  3. Multele războaie din zonă obligau armata romană să recruteze din egipteni, pentru o perioadă de timp.