Vizualizare sursă pentru „Pafnutie al Tebaidei”

[[Fișier:Paphnutius.jpg|thumb|250px|Sf. Pafnutie, gravură din sec. XVII.]]
Sfântul Ierarh '''Pafnutie''' (cunoscut și ca '''Pafnutie al Tebaidei''') a fost [[episcop]] al provinciei romane Tebaida de Sus (''Thebaida Superior'') din Egipt, care se întindea în zona orașului Luxor de astăzi. A fost ucenic al Sf. [[Antonie cel Mare]]. Pafnutie s-a numărat printre cei mai proeminenți participanți la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic de la Niceea]] (anul 325).<br>
[[Prăznuire|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[19 aprilie]]<ref>Pătimirea lui a avut loc pe [[15 aprilie]] după ''Sinaxarul din Alexandria''. ''Calendarul pelestino-georgian din Sinai'' (Garitte, pp. 204, 340) îl comemorează la 20 aprilie și la 25 septembrie, dând mărturie despre identificarea lui progresivă cu tatăl sfintei Eufrosinia. (Cf. ''Sinaxarului'' P. Macarie de la Simonos Petras)</ref>.

==Viața==
Pafnutie a fost persecutat pentru credința sa creștină, suferind o mutilare a genunchiului stâng și pierderea ochiului drept în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor împotriva creștinilor]] declanșate de împăratul Maximian (286-305). Ulterior a fost condamnat la muncă silnică într-o mină. După promulgarea [[Edictul de la Milano|Edictului din Milano]] de către Sf. Împărat [[Constantin cel Mare]], a fost eliberat și a putut să-și continue chemarea sa de a-i creștina pe egiptenii acelor timpuri, ajungând [[episcop]] al Tebaidei de Sus.

În anul 325 a luat parte la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic de la Niceea]]. Se spune că însuși Sf. Împărat [[Constantin cel Mare]], cel care convocase acest sinod pentru a tranșa ampla dispută asupra [[erezie]]i [[arianism]]ului, a ținut să-l întâlnească personal pe Pafnutie și l-a onorat sărutând orbita ochiului pierdut de acesta în timpul persecuțiilor la care fusese supus.

Sf. Pafnutie a avut un rol important, poate chiar decisiv, în dezbaterea de la Primul Sinod Ecumenic pe tema celibatului clericilor. Cei mai mulți dintre episcopii prezenți la sinod erau dispuși să urmeze precedentul creat la Sinodul de la Elvira (305-306), care interzicea relațiile conjugale pentru episcopii, preoții și diaconii care se căsătoriseră înainte de [[hirotonire]]. Pafnutie i-a rugat cu seriozitate și stăruință pe colegii săi episcopi să nu impună această obligație membrilor clerului care erau deja căsătoriți înainte de hirotonire. El a mai propus, în conformitate cu „vechile tradiții ale Bisericii”, ca numai cei care au fost celibatari la momentul hirotonirii să continue să respecte abstinența. Marele respect de care se bucura Pafnutie și faptul bine cunoscut că el însuși respectase cu strictețe castitatea în tot timpul vieții sale, au cântărit mult în judecarea propunerilor sale, care, în final, au fost adoptate în unanimitate. Sinodul a lăsat la latitudinea clericilor căsătoriți să continue sau să întrerupă relațiile lor conjugale. La același Prim Sinod Ecumenic de la Niceea, Pafnutie s-a numărat printre cei care au apărat cu stăruință Ortodoxia în fața [[arianism]]ului, contribuind astfel la condamnarea acestei [[Erezie|erezii]] de către sinod.

Zece ani mai târziu, Sf. Pafnutie l-a însoțit pe Sf. [[Atanasie cel Mare]] la Primul Sinod de la Tir (335 d.Hr.).

Nu se cunosc amănunte despre moartea acestui sfânt ierarh. 

==Note==
<references />

==Surse==
* [[:Wikipedia:Paphnutius of Thebes]]
* [https://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Paphnutius ''Catholic Encyclopedia'' (1913): "Paphnutius"]
* Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras

[[Categorie:Sfinți]]
[[Categorie:Sfinți egipteni]]
[[Categorie:Episcopi]]