Pafnutie: Diferență între versiuni
m |
(→Sfinți) |
||
| Linia 7: | Linia 7: | ||
*Pafnutie Chebala, [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[Alexandria]] și de cel din [[Etiopia]], precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și s-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref> | *Pafnutie Chebala, [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. [[Antonie cel Mare]] (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[Alexandria]] și de cel din [[Etiopia]], precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și s-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref> | ||
* Pafnutie, cuvios, tatăl sfintei cuvioase Eufrosina, care au trait în timpul împărăției lui [[Teodosie al II-lea]] (408-450), prăznuiți împreună la [[25 septembrie]]. | * Pafnutie, cuvios, tatăl sfintei cuvioase Eufrosina, care au trait în timpul împărăției lui [[Teodosie al II-lea]] (408-450), prăznuiți împreună la [[25 septembrie]]. | ||
| − | * Pafnutie, călugăr și mucenic, prăznuit la [[19 aprilie]] | + | * Pafnutie din Ierusalim, călugăr și sfințit mucenic, prăznuit la [[19 aprilie]]<ref>Mineile și sinaxarele bizantine îl numesc „Sfântul sfințitul mucenic Pafnutie” și nu dau nicio informație despre viața lui, alta decât că ar fi trăit în Ierusalim, după o parte din manuscrise. Alte sinaxare menționează că a murit în pace (adică nu ar fi fost mucenic). Probabil că ar trebui identificat cu Pafnutie Egipteanul, a cărui mucenicie a avut loc pe 15 aprilie, după Sinaxarul din Alexandria. Calendarul palestino-georgian din Sinai (Garitte, pp. 204, 340) îl comemorează pe 20 aprilie și pe 25 septembrie, dând mărturie astfel de identificarea lui progresivă cu Pafnutie Egipteanul, tatăl sfintei Eufrosina. (Părintele Macarie de Simonos Patras, ''Sinaxar'', notă la ziua de 19 aprilie)</ref> |
* Pafnutie, călugăr zăvorât din [[Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina)]] în sec. XIII, prăznuit la [[15 februarie]] | * Pafnutie, călugăr zăvorât din [[Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina)]] în sec. XIII, prăznuit la [[15 februarie]] | ||
* [[Pafnutie din Borovsk]] (1394-1477), prăznuit la [[1 mai]] | * [[Pafnutie din Borovsk]] (1394-1477), prăznuit la [[1 mai]] | ||
Versiunea de la data 11 iunie 2021 19:59
Pafnutie este un nume de origine egipteană (pa-ph-nuti "omul lui Dumnezeu" sau "cel care aparține lui Dumnezeu"), popular în Egiptul antic creștin[1] și printre copții creștini până în zilele noastre (Papnouti/Papnuti în coptă sau Babnouda în arabă). În limba greacă a fost preluat ca Paphnutios (Παφνούτιος), în rusă ca Pafnutii (Пафнутий), în română ca Pafnutie. Este un nume folosit mai ales în lumea monastică.
Cuprins
Sfinți
Numele de Pafnutie este purtat de mai mulți sfinți:
- Pafnutie, diacon al bisericii din Boou, în Egipt, care a suferit mucenicia în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), sub prefectul Culcianus[2].
- cuviosul Pafnutie Egipteanul, care a suferit mucenicia în timpul persecuției lui Dioclețian (284-305), sub guvernatorul Arianus, prăznuit în Biserica Ortodoxă la 25 septembrie.
- Pafnutie Chebala, cuvios, prăznuit la 25 februarie, contemporan cu Sf. Antonie cel Mare (sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în culegerile aghiografice grecești și latinești, dar este comemorat de Sinaxarul din Alexandria și de cel din Etiopia, precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a plecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și s-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la 11 iunie), povestind întâlnirea după ce l-a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie, preot la una din cele patru biserici din Schetia, supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. Ioan Casian l-a vizitat în anul 395 (avva Pafnutie avea atunci 90 de ani) și despre care povestește în Convorbiri duhovnicești III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”[3]
- Pafnutie, cuvios, tatăl sfintei cuvioase Eufrosina, care au trait în timpul împărăției lui Teodosie al II-lea (408-450), prăznuiți împreună la 25 septembrie.
- Pafnutie din Ierusalim, călugăr și sfințit mucenic, prăznuit la 19 aprilie[4]
- Pafnutie, călugăr zăvorât din Mănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina) în sec. XIII, prăznuit la 15 februarie
- Pafnutie din Borovsk (1394-1477), prăznuit la 1 mai
Personalități
- episcopul Pafnutie al Tebaidei (sec. IV), participant la Sinodul I Ecumenic din 325.
- Pafnutie, ucenic al sfântului Macarie Alexandrinul (sec. IV)[5]
- Pafnutie Schitiotul (de la Schetia), sec. IV, întâlnit de sfânta Melania cea Bătrână în jurul anului 373[6]
- Pafnutie, anahoret la Heraclea în Tebaida Egiptului (sec. IV)[7]
- Pafnutie, arhimandrit de Tabenisi în secolul al V-lea, i-a urmat lui Victor ca stareț general al călugărilor tabenisioți (comunitatea întemeiată de sf. Pahomie cel Mare); l-a vizitat pe papa Dioscor al Alexandriei în exil la Ganga în anii 451-457[8].
- Pafnutie Sindonitul (sec. V-VII)[9]
- Pafnutie din El-Bandarah, călugăr copt, prăznuit în Biserica coptă la data de 5 Pashons[10].
- Pafnutie (sec. X), călugăr copt în pustia sfântului Macarie cel Mare, Nitria, din Egipt, hirotonit episcop de patriarhul copt Filoteu I (al 63-lea patriarh copt al Bisericii Ortodoxe Copte, între 979–1003), în secolul al X-lea. În Biserica coptă este prăznuit la data de 11 Pashons[11].
- Pafnutie (+1627) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, Arhiepiscop de Tver și Kashin.
- Pafnutie (+1570) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, episcop de Suzdal și Tarusa.
- Pafnutie (+1611) - Episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, Mitropolit de Sarskoe și Podonsky.
Note
- ↑ Izvoarele literare ale monahismului egiptean antic pomenesc mai mulți călugări și cuvioși cu numele de Pafnutie, iar istoricii nu pot întotdeauna să identifice precis de care Pafnutie anume este vorba. În Patericul egiptean, de pildă, Dom Lucien Regnault, traducătorul celor mai multe colecții în limba franceză, spune că este imposibil de știut căruia dintre acești Pafnutie i s-ar putea atribui una sau alta din apoftegmele de la capitolul „Pafnutie”. - Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique, Solesmes, 1981, p. 271.
- ↑ https://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Paphnutius
- ↑ P. Macarie Simonopetritul, Synaxaire, notă la ziua de 25 februarie.
- ↑ Mineile și sinaxarele bizantine îl numesc „Sfântul sfințitul mucenic Pafnutie” și nu dau nicio informație despre viața lui, alta decât că ar fi trăit în Ierusalim, după o parte din manuscrise. Alte sinaxare menționează că a murit în pace (adică nu ar fi fost mucenic). Probabil că ar trebui identificat cu Pafnutie Egipteanul, a cărui mucenicie a avut loc pe 15 aprilie, după Sinaxarul din Alexandria. Calendarul palestino-georgian din Sinai (Garitte, pp. 204, 340) îl comemorează pe 20 aprilie și pe 25 septembrie, dând mărturie astfel de identificarea lui progresivă cu Pafnutie Egipteanul, tatăl sfintei Eufrosina. (Părintele Macarie de Simonos Patras, Sinaxar, notă la ziua de 19 aprilie)
- ↑ Paladie al Elenopolisului, Istoria lausiacă, 18,27.
- ↑ Paladie al Elenopolisului, Istoria lausiacă, 46,2.
- ↑ Rufin din Acquileea, Istoria călugărilor din Egipt (Historia monachorum in Ægypto = HM) 14.
- ↑ The Coptic encyclopedia, volume 6, CE:1882a-1882b : http://ccdl.libraries.claremont.edu/cdm/ref/collection/cce/id/1515
- ↑ Patericul egiptean, colecția etiopiană 13,82, în Les sentences du désert. Nouveau recueil, Solesmes, 1977, p.309
- ↑ https://en.wikipedia.org/wiki/Pashons
- ↑ http://www.copticplace.com/Saints_E/Coptic_Synaxarium/09_Bashans.html
