Părinții pustiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
(Nu s-au afișat 7 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
 
 
 
{{Spiritualitate}}
 
{{Spiritualitate}}
The '''Desert Fathers''' were early [[monasticism|monastic]] founders in the deserts of Egypt, fleeing the cities and making their lives in the wilderness, living in [[asceticism]] and solitude.
+
'''Părinții pustiei''' sunt [[monah]]i fondatori ai [[Mănăstire|comunităților monahale]] din pustia Egiptului, din perioada de început a monahismului (secolele IV-V), care au fugit din orașe, au părăsit lumea, în căutarea unui mod de viață [[asceza|ascetic]] și solitar, în sălbăticia pustiei.
  
==Glossary Definition==
+
==Definiția oficială==
The phrase "desert fathers" encompasses an influential fourth century group of [[Hermit|hermits]] and cenobites who settled in the Egyptian desert. The origins of Western [[monasticism]] lie in these primitive hermitages and religious communities. [[Paul of Thebes]] is the first hermit recorded to set the tradition of monastic asceticism and contemplation, and [[Pachomius the Father of Coenobitic Monasticism|Pachomius of Thebaid]] is considered the founder of cenobitism, or early monasticism. At the end of the third century, however, the revered [[Anthony the Great|Anthony of Egypt]] oversaw colonies of hermits in the middle region. He soon became the archetypal recluse and religious hero for the Western church--a fame due in no small part to the vast encomiums displayed in [[Athanasius of Alexandria|Athanasius]]' biography of him ([http://www.zeitun-eg.net/ecf1.htm ''Vita St. Antoni'']). These early monastics drew a sizeable following to their austere retreats through the influence of their simple, individualistic, rugged, and concentrated search for salvation and unity with God. The desert fathers were often appealed to for spiritual guidance and counsel by their disciples. Their responses were recorded and collected in a work called [[The Paradise of the Desert Fathers|Paradise or Apophthegms of the Fathers]]. ([http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/desert.html Definition by Emily K. C. Strand].)
+
Denumirea de ''părinții pustiei'' cuprinde un grup influent de [[Călugăr|eremiți]] și cenobiți (trăitori în [[Chinovie|viața de obşte]]), începând cu secolul al IV-lea, care s-au stabilit în deșertul egiptean. Originile monahismului răsăritean și apusean se găsesc în aceste comunități solitare și religioase de asceți. [[Pavel Tebeul]] este primul [[Călugăr|pustnic]] menționat care a stabilit o [[tradiție]] monahală ascetică și de [[contemplație]], iar [[Pahomie cel Mare|Pahomie al Tebaidei]] este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului timpuriu. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al III-lea, [[Antonie cel Mare]] conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând în Biserică arhetipul monahilor, care părăsesc lumea pentru [[Dumnezeu]], faimă datorată în mare parte și popularei scrieri a sfântului [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie cel Mare]]''Vita St. Antoni'' (Viața sfântului Antonie). Acești primi monahi au atras numeroși [[ucenic]]i în jurul așezărilor lor austere mai ales prin modul lor simplu, neobișnuit și concentrat de căutare a mântuirii și [[Îndumnezeire|îndumnezeirii]]. Părinților pustiei li se cereau adesea călăuzire sau îndrumare spirituală și sfaturi de către ucenicii lor. Aceste răspunsuri, au fost păstrate și adunate în diferite culegeri de apoftegme ale Părinților pustiei, sau [[Patericul|Patericele]], între care cea mai populară este [[Patericul egiptean]].<ref>[http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/desert.html Definition by Emily K. C. Strand].</ref>
  
{{stub}}
+
Printre părinții pustiei din ''Patericul egiptean'' se găsesc și câteva maici duhovnicești, numite ''amma'' (echivalentul feminin pentru [[avva]]), între care cele mai celebre sunt amma Sara și amma Sinclitichia.
  
==A se vedea şi==  
+
==A se vedea și==  
*[[Sfinţii Părinţi]]
+
*[[Monahism]]
 +
*[[Mănăstire]]
 
*[[Patericul egiptean]]
 
*[[Patericul egiptean]]
 
*[[Chiliile]]
 
*[[Chiliile]]
 
*[[Nitria]]
 
*[[Nitria]]
 
*[[Schetia]]
 
*[[Schetia]]
 +
*[[Avva]]
 +
 +
==Note==
 +
<references />
  
[[Category:Părinţi ai pustiei]]
+
[[Categorie:Părinți ai pustiei| ]]
[[Category:Monahism]]
+
[[Categorie:Monahism]]
[[Category:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinți]]
  
 
[[en:Desert Fathers]]
 
[[en:Desert Fathers]]
 
[[fr:Pères du désert]]
 
[[fr:Pères du désert]]

Versiunea de la data 5 mai 2016 22:54

Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Părinții pustiei sunt monahi fondatori ai comunităților monahale din pustia Egiptului, din perioada de început a monahismului (secolele IV-V), care au fugit din orașe, au părăsit lumea, în căutarea unui mod de viață ascetic și solitar, în sălbăticia pustiei.

Definiția oficială

Denumirea de părinții pustiei cuprinde un grup influent de eremiți și cenobiți (trăitori în viața de obşte), începând cu secolul al IV-lea, care s-au stabilit în deșertul egiptean. Originile monahismului răsăritean și apusean se găsesc în aceste comunități solitare și religioase de asceți. Pavel Tebeul este primul pustnic menționat care a stabilit o tradiție monahală ascetică și de contemplație, iar Pahomie al Tebaidei este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului timpuriu. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al III-lea, Antonie cel Mare conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând în Biserică arhetipul monahilor, care părăsesc lumea pentru Dumnezeu, faimă datorată în mare parte și popularei scrieri a sfântului Atanasie cel Mare, Vita St. Antoni (Viața sfântului Antonie). Acești primi monahi au atras numeroși ucenici în jurul așezărilor lor austere mai ales prin modul lor simplu, neobișnuit și concentrat de căutare a mântuirii și îndumnezeirii. Părinților pustiei li se cereau adesea călăuzire sau îndrumare spirituală și sfaturi de către ucenicii lor. Aceste răspunsuri, au fost păstrate și adunate în diferite culegeri de apoftegme ale Părinților pustiei, sau Patericele, între care cea mai populară este Patericul egiptean.[1]

Printre părinții pustiei din Patericul egiptean se găsesc și câteva maici duhovnicești, numite amma (echivalentul feminin pentru avva), între care cele mai celebre sunt amma Sara și amma Sinclitichia.

A se vedea și

Note