Părinții pustiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Îmbunătăţire}}
  
 
{{Spiritualitate}}
 
{{Spiritualitate}}
The '''Desert Fathers''' were early [[monasticism|monastic]] founders in the deserts of Egypt, fleeing the cities and making their lives in the wilderness, living in [[asceticism]] and solitude.
+
'''Părinţii pustiei''' sunt [[monahism|monahi]] fondatori ai comunităţilor monahale din pustia Egiptului, din perioada de început a monahismului, care au fugit din oraşe în căutarea unui mod de viaţă ascetic şi solitar, în sălbăticia pustiei.
  
==Glossary Definition==
+
==Definiţia oficială==
The phrase "desert fathers" encompasses an influential fourth century group of [[Hermit|hermits]] and cenobites who settled in the Egyptian desert. The origins of Western [[monasticism]] lie in these primitive hermitages and religious communities. [[Paul of Thebes]] is the first hermit recorded to set the tradition of monastic asceticism and contemplation, and [[Pachomius the Father of Coenobitic Monasticism|Pachomius of Thebaid]] is considered the founder of cenobitism, or early monasticism. At the end of the third century, however, the revered [[Anthony the Great|Anthony of Egypt]] oversaw colonies of hermits in the middle region. He soon became the archetypal recluse and religious hero for the Western church--a fame due in no small part to the vast encomiums displayed in [[Athanasius of Alexandria|Athanasius]]' biography of him ([http://www.zeitun-eg.net/ecf1.htm ''Vita St. Antoni'']). These early monastics drew a sizeable following to their austere retreats through the influence of their simple, individualistic, rugged, and concentrated search for salvation and unity with God. The desert fathers were often appealed to for spiritual guidance and counsel by their disciples. Their responses were recorded and collected in a work called [[The Paradise of the Desert Fathers|Paradise or Apophthegms of the Fathers]]. ([http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/desert.html Definition by Emily K. C. Strand].)
+
Denumirea de "părinţii pustiei" cuprinde un grup influent, din secolul al IV-lea, de [[eremit|eremiţi]] şi cenobiţi care s-au stabilit în deşertul egiptean. Originile monahismului apusean se găsesc în aceste comunităţi solitare şi religioase. [[Pavel al Tebei]] este primul pustnic menţionat care a stabilit o tradiţie monahală ascetică şi de contemplaţie, iar [[Pahomie Părintele Monahismului Cenobitic|Pahomie al Tebaidei]] este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului timpuriu. Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al III-lea, [[Antonie cel Mare|Antonie al Egiptului]] conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând eroul religios şi al retragerii arhetipale pentru Biserica Apusului--faimă datorată în mare parte şi vastei encomiums? arătate lui în biografia lui [[Atanasie de Alexandria|Atanasie]] ([http://www.zeitun-eg.net/ecf1.htm ''Vita St. Antoni'']). Aceşti primi monahi au atras numeroşi ucenici în jurul aşezărilor lor austere mai ales prin modul lor simplu, individualist, neobişnuit şi concentrat de căutare a mântuirii şi [[Îndumnezeire|îndumnezeirii]]. Părinţilor pustiei li se cereau adesea călăuzire spirituală şi sfaturi de către ucenicii lor. Aceste rspunsuri, au fost păstrate şi adunate în lucrarea numită [[Raiul Părinţilor Pustiei|Raiul sau Apoftegmele Părinţilor]]. ([http://www2.evansville.edu/ecoleweb/glossary/desert.html Definition by Emily K. C. Strand].)
  
{{stub}}
+
{{ciornă}}
  
 
==A se vedea şi==  
 
==A se vedea şi==  
Linia 16: Linia 16:
 
*[[Schetia]]
 
*[[Schetia]]
  
[[Category:Părinţi ai pustiei]]
+
[[Categorie:Părinţi ai pustiei]]
[[Category:Monahism]]
+
[[Categorie:Monahism]]
[[Category:Sfinţi]]
+
[[Categorie:Sfinţi]]
  
 
[[en:Desert Fathers]]
 
[[en:Desert Fathers]]
 
[[fr:Pères du désert]]
 
[[fr:Pères du désert]]

Versiunea de la data 1 aprilie 2009 15:36

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.



Acest articol face parte din seria
Spiritualitate ortodoxă
Sfintele Taine
BotezulMirungerea
Sf. ÎmpărtășanieSpovedania
CăsătoriaPreoția
Sf. Maslu
Starea omului
PăcatulPatimaVirtutea
RaiulIadul
Păcate
Păcate strigătoare la cer
Păcate capitale
Alte păcate
Păcatele limbii
Virtuți
Virtuțile teologice

CredințaNădejdeaIubirea

Virtuțile morale

ÎnțelepciuneaSmerenia
RăbdareaStăruința în bine
PrieteniaIertareaBlândețea
PaceaMilaDreptateaHărnicia

Etapele vieții duhovnicești
Despătimirea (Curățirea)
Contemplația
Îndumnezeirea
Isihasm
Trezvia Pocăința
IsihiaDiscernământul
Mintea
Asceza
FecioriaAscultarea
StatorniciaPostul
SărăciaMonahismul
Rugăciunea
ÎnchinareaCinstirea
Pravila de rugăciune
Rugăciunea lui Iisus
Sf. MoașteSemnul Sf. Cruci
Sfinții Părinți
Părinții apostolici
Părinții pustiei
Părinții capadocieni
Filocalia
Scara dumnezeiescului urcuș
Editați această casetă

Părinţii pustiei sunt monahi fondatori ai comunităţilor monahale din pustia Egiptului, din perioada de început a monahismului, care au fugit din oraşe în căutarea unui mod de viaţă ascetic şi solitar, în sălbăticia pustiei.

Definiţia oficială

Denumirea de "părinţii pustiei" cuprinde un grup influent, din secolul al IV-lea, de eremiţi şi cenobiţi care s-au stabilit în deşertul egiptean. Originile monahismului apusean se găsesc în aceste comunităţi solitare şi religioase. Pavel al Tebei este primul pustnic menţionat care a stabilit o tradiţie monahală ascetică şi de contemplaţie, iar Pahomie al Tebaidei este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului timpuriu. Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al III-lea, Antonie al Egiptului conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând eroul religios şi al retragerii arhetipale pentru Biserica Apusului--faimă datorată în mare parte şi vastei encomiums? arătate lui în biografia lui Atanasie (Vita St. Antoni). Aceşti primi monahi au atras numeroşi ucenici în jurul aşezărilor lor austere mai ales prin modul lor simplu, individualist, neobişnuit şi concentrat de căutare a mântuirii şi îndumnezeirii. Părinţilor pustiei li se cereau adesea călăuzire spirituală şi sfaturi de către ucenicii lor. Aceste rspunsuri, au fost păstrate şi adunate în lucrarea numită Raiul sau Apoftegmele Părinţilor. (Definition by Emily K. C. Strand.)


Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.



A se vedea şi