Modificări

Locurile din [[Sfânta Scriptură|Biblie ]] care vorbesc despre pământul făgăduinței sunt multiple și diferite unele de altele, întinderea geografică a noțiunii de „pământ al făgăduinței” variind între contururi maximale<ref>[[Facere]] 15, 18-21; Numeri 23, 20-33; [[Cartea Deuteronomului|Deuteronom]] 1,7; 11,24</ref> - cu cum ar fi în promisiunea făgăduința lui Dumnezeu către [[Avraam]]: „În ziua aceea a încheiat Domnul legământ cu Avram, zicând: "Urmaşilor tăi voi da pământul acesta de la râul Egiptului până la râul cel mare al Eufratului” ([[Cartea Facerii|Facere ]] 15, 18), ceea ce ar însemna din Egiptul actual și până în Irakul actual - și contururi minimale<ref>[[Cartea Numerilor|Numeri ]] 34, 1-12, [[Iezechiel ]] 47, 13-20</ref>, care ar corespunde istoric regiunii numite [[Palestina]], situată între mare (Marea Mediterană) și râul [[Iordan(râu)|Iordan]].

Pământul făgăduinței mai este numit în Biblie și pământul sau țara lui [[Israel]], pământul pe care Dumnezeu l-a promis lui [[Moise]], [[Aaron]] și poporului ales la ieșirea din Egipt, pământ unde evreii și-au făcut o țară, odată cu prima formațiune politică de tip statal, condusă de regele [[Saul]] și mai apoi cu regatele lui [[Iuda]] și [[Israel]].

Pe lângă recunoașterea noțiunii de „pământ al făgăduinței” ca pământ pe care Dumnezeu la promis poporului evreu ca țară, creștinii mai înțeleg noțiunea „pământul făgăduinței” și în sensul de [[Țara Sfântă]] (în înțeles larg), dar și într-un înțeles [[Eshatologie|eshatologic]], care trimite la [[paradis]], la „pământul nou” și la [[Ierusalim]]ul ceresc ([[Epistola către Evrei a Sfântului Apostol Pavel|Evrei ]] 12, 22; [[Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul|Apocalipsa]] 21-22).