Modificări

[[Image:Moise icoană.jpg|thumb|150px|left|Moise profetul, icoană rusească, secolul al XVIII-lea]]Porunca a 5-a a [[Decalog]]ului Decalogului exprimă porunca cinstirii părinţilor . Această cinstire se va face pentru ca zilele noastre să fie lungite de Dumnezeu şi pentru a fi fericiţi.<ref>Exod20.12, Lev 19.3, Deut.5.16, Mt 15 1-9, 19.19, Mc 7.1-12, Lc18.20, Efes.6.2-3 </ref>[[Iisus]] îi învinuieşte pe [[farisei]] că au desfiinţat această poruncă, înlocuind-o, în mod insidios, cu o datină care spune că dacă ,,cine va zice tatălui sau mamei sale: ,,ori cu ce te-aş ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa “<ref>Mc 7.1-12.`Mt15.1-9 </ref>

Cel care încalcă această poruncă, nesocotind pe tatăl său şi pe mama sa este un fiu blestemat în mijlocul poporului.<ref>Deut 27.16</ref>Copilul care-şi [[furt|fură]] părinţii, zicând că nu e [[păcat]], se face tovarăş cu nimicitorul, adică cu [[diavol|Cel Rău]]<ref>Prov 28.24 </ref>Cel care-şi tratează cu violenţă tatăl şi îşi izgoneşte din casă mama este un fiu ,,care aduce ruşine şi ocară”.<ref>Prov19.26 </ref>Copilul ce-şi [[păcatul vătămării corporalelovirea|loveşte]] sau îşi [[blestem|blestemă]]ă părinţii trebuia pedepsit cu moartea.<ref>Exod 21.15,.17, Lev 20.9 Mc7.10, Prov 20.20, Prov30.11</ref> Copiii ascultători păzesc poveţele, îndemnurile părinţilor<ref>Prov1.8, 4.1, 6.20,13.1 23.22 </ref>şi ţin cont de mustrările lor<ref>Prov5.12, 6.23, 10.17, 12.1, 13.1, 13.7-8, 15.10, 15</ref>, în timp ce cei nechibzuiţi le ignoră <ref>Prov15.5,20 </ref>Primii îi bucură şi îi înveselesc pe părinţi<ref>Prov-10.1, 15.20, 23.24,25, 29.3</ref>în timp ce ceilalţi sunt amărăciune şi necaz pentru părinţi<ref>Prov-10.1, 15.5, 17.25, 19.13, 28.7 </ref>Există însă cazuri în care părinţii îşi pot îndemna la păcat copiii, cum s-a întâmplat cu Irodiada, care a îndemnat-o pe fiica ei să-i ceară lui Irod capul lui [[Ioan Botezătorul]], ca răsplată pentru dansul ei<ref>Mt 14.5-12 </ref>De aceea ascultarea faţă de părinţi trebuie să fie o ascultare ,,în Domnul” adică o ascultare care să nu contrazică credinţa creştină.<ref>Efes 6.2</ref>În cazul în care învăţăturile părinţilor contrazic învăţătura creştină ele trebuie abandonate:Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte. (Prov19.27)-.Învăţătura lui Iisus poate fi pricină de dezbinare chiar între membrii familiei naturale.<ref>Lc 12:51-53</ref>Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine (aşa cum a făcut fiica Irodiadei care a ascultat-o pe mama sa, făcând astfel un păcat greu) şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine (cum a făcut preotul Eli care a cinstit mai mult pe fiii săi decât pe Dumnezeu şi nu i-a oprit, aceştia nesocotind, din lăcomie, darurile şi jertfele Domnului, pe care şi le însuşeau abuziv<ref>1Regi, cap2</ref>) arată Mântuitorul.

Părinţii buni îi învaţă, îi sfătuiesc şi îi mângâie pe copii, aşa precum spune [[apostolul Pavel|Pavel]] că face cu cei cărora le predică evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu (pe care îi considera copiii lu lui spirituali)<ref>1Tes2.11-12</ref>căci rodul pântecelui reprezintă o răsplată dată de Domnul<ref>Ps127.1-5 </ref>Dragostea de mamă este ilustrată emoţionant în scena judecăţii celor două femei curve de către împăratul [[Solomon]].<ref>1Împ 3.16-28 </ref>Tatăl iubitor este întruchipat de tatăl fiului risipitor care îşi iartă fiul de păcatul de a-şi fi irosit averea cu prostituatele şi se bucură de [[pocăinţă|pocăinţa]] acestuia.<ref>Lc15.11-32</ref> Părinţii ştiu să dea daruri bune copiilor lor.<ref>Mat 7.9-11 Lc11.11-13, Ps102.13</ref>  Părintele care nu poartă grijă de familia lui, şi mai ales de cei din casa lui, (căci uneori copiii nu locuiesc în aceeaşi casă) s-a lepădat prin însuşi acest fapt de [[credinţa|credinţă]], fiind mai rău decât un necredincios.<ref>1Tim5.8</ref>Părinţii au datoria de a nu-şi ,, întărâta la [[mânia|mânie]] copiii pentru că aceştia ,,să nu-şi piardă [[nădejdea]]”, ci să-i crească în mustrarea şi învăţătura Domnului<ref>Col 3.21, Efes 6.2 </ref>Femeia va fi [[mântuire|mântuită]] prin naşterea de copii, dacă aceştia stăruiesc în credinţă, [[iubirea|dragoste]] şi sfinţenie.<ref>1Tim2.14-15</ref>

Părintele care Părinţii au datoria de a le lăsa copiilor o anumită agoniseală. Apostolul Pavel arată că nu poartă grijă de familia luicopiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.<ref>2Cor 12:14</ref> Solomon spune că averea şi mai ales casa le moştenim de cei din casa luila părinţi.<ref>Prov19.14</ref>Legea moştenirii prevede împărţirea moştenirii între fii, întâiul-născut beneficiind de o parte dublă de moştenire(căci uneori copiii nu locuiesc în aceeaşi casăadică 2/3din total) s, celorlalţi fii revenindu-le cealaltă treime<ref>Fac25.24-a lepădat prin însuşi acest fapt de [[credinţă]]26, Deut 21.16,17, Isaia 38.1, 2Imp20</ref>În lipsa fiilor naturali, fiind mai rău decât moştenitor putea fi un necredinciosfiu adoptat, care putea fi un slujitor născut în casă, aşa cum se plânge Avraam, că va fi moştenit de Eliezer din Damasc.<ref>1Tim5Fac15.81-5</ref>În cazul absenţei fiilor legitimi, moştenitoare sunt fiicele (cu condiţia să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei<ref>Num36</ref>Părinţii au datoria , apoi fraţii (dacă nu există fii şi nici fiice) şi apoi fraţii de a tată (dacă nuexistă nici fii, nici fiice şi nici fraţi).<ref>Num 27.1-şi 11</ref>Moştenitorii de drept pot fi dezmoşteniţi,cum s-a întâmplat cu Ruben, întărâta la [[mânia|mânie]] copiii care a fost astfel pedepsit pentru că aceştia a îndrăznit să se culce cu Bilha,ţiitoarea tatălui său.<ref>Fac 49.1-4 </ref>sau îşi pot pierde singuri acest drept,să nucum s-a întâmplat cu Esau, care şi piardă [[nădejdea]]”-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacob, ci sa-i crească în mustrarea şi învăţătura Domnuluischimbul unei ciorbe de linte.<ref>Col 3Fac25.21, Efes 6.2 29-43 </ref>Femeia va fi [[mântuire|mântuită]] prin naşterea de copiiOrice fată, dacă aceştia stăruiesc care are o moştenire în credinţăseminţiile copiilor lui Israel, trebuie să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, [[iubirea|dragoste]] pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi sfinţenieaibă moştenirea părinţilor săi.<ref>1Tim2Num 27.141-11</ref>Tatăl poate decide lăsarea unei părţi din avere şi fetelor, cum face dreptul Iov cu cele trei fete ale sale.<ref>Iov42.15</ref>

Părinţii au datoria de ==Bibliografie==#Biblia sau Sfânta Scriptură a le lăsa copiilor o anumită agoniseală. Apostolul Pavel arată că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lorVechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6#Biblia sau Sfânta Scriptură, ci părinţii pentru copiii lor.<ref>2Cor 12:14</ref> Solomon spune că averea tipărită sub îndrumarea şi casa le moştenim purtarea de la părinţi.<ref>Prov19.14</ref>Legea moştenirii prevede împărţirea moştenirii între fiigrijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, întâiul-născut beneficiind de o parte dublă de moştenire(adică 2/3din total)Patriarhul Bisericii Ortodoxe, celorlalţi fii revenindu-le cealaltă treime<ref>Fac25.24-26cu aprobarea Sfântului Sinod, Deut 21.16Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă,171997, Isaia 38.1Bucureşti, 2Imp20</ref>În lipsa fiilor naturaliISBN 973-9130-88-7 # English Standard Version Bible, moştenitor putea fi un fiu adoptat1971# Carte de învăţătură creştină ortodoxă, care putea fi un slujitor născut în casă, aşa cum se plânge Avraam, că va fi moştenit Editura Institutului Biblic şi de Eliezer din Damasc.<ref>Fac15.1-5</ref>În cazul absenţei fiilor legitimiMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, moştenitoare sunt fiicele (cu condiţia să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei<ref>Num36</ref>1978, apoi fraţii (dacă nu există fii şi nici fiice) şi apoi fraţii de tată (dacă nu există nici fiiBucureşti# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, nici fiice Feleacului şi nici fraţi).<ref>Num 27.1Clujului-11</ref>Moştenitorii Învăţătură de drept pot fi dezmoşteniţicredinţă ortodoxă, cum s-a întâmplat tipărită cu Rubenaprobarea Sfântului Sinod, care ediţia a fost astfel pedepsit pentru că 3-a îndrăznit să se culce cu Bilharevăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, ţiitoarea tatălui său.<ref>Fac 49.1Cluj-4 </ref>sau îşi pot pierde singuri acest dreptNapoca, 2003, cum sISBN 973-8248-a întâmplat cu Esau, care 43-4# Mitropolia Moldovei şiBucovinei-a vândut dreptul de întâi-născut lui IacobConcordanţă biblică tematică, în schimbul unei ciorbe ediţie revăzută şi completată de lintePr.<ref>Fac25Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr.29-43 </ref>Orice fatăConstantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel2000, trebuie să se mărite după cineva dintrISBN 973-o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să9272-şi aibă moştenirea părinţilor săi.<ref>Num 27.158-11</ref>Tatăl poate decide lăsarea unei părţi din avere şi fetelor, cum face dreptul Iov cu cele trei fete ale sale.<ref>Iov42.15</ref> 4