Păcatul nesocotirii părinților: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Purtarea copiilor faţă de părinţi)
(Purtarea copiilor faţă de părinţi)
Linia 4: Linia 4:
 
Cel care încalcă această poruncă, nesocotind pe tatăl său şi pe mama sa este un fiu blestemat în mijlocul poporului.<ref>Deut 27.16</ref>Copilul care-şi [[furt|fură]] părinţii, zicând că nu e [[păcat]], se face tovarăş cu nimicitorul, adică cu [[diavol|Cel Rău]]<ref>Prov 28.24 </ref>Cel care-şi tratează cu violenţă tatăl şi îşi izgoneşte din casă mama este un fiu ,,care aduce ruşine şi ocară”.<ref>Prov19.26 </ref>Copilul ce-şi [[păcatul vătămării corporale|loveşte]] sau îşi [[blestem]]ă părinţii trebuia pedepsit cu moartea.<ref>Exod 21.15,.17, Lev 20.9 Mc7.10, Prov 20.20, Prov30.11</ref>
 
Cel care încalcă această poruncă, nesocotind pe tatăl său şi pe mama sa este un fiu blestemat în mijlocul poporului.<ref>Deut 27.16</ref>Copilul care-şi [[furt|fură]] părinţii, zicând că nu e [[păcat]], se face tovarăş cu nimicitorul, adică cu [[diavol|Cel Rău]]<ref>Prov 28.24 </ref>Cel care-şi tratează cu violenţă tatăl şi îşi izgoneşte din casă mama este un fiu ,,care aduce ruşine şi ocară”.<ref>Prov19.26 </ref>Copilul ce-şi [[păcatul vătămării corporale|loveşte]] sau îşi [[blestem]]ă părinţii trebuia pedepsit cu moartea.<ref>Exod 21.15,.17, Lev 20.9 Mc7.10, Prov 20.20, Prov30.11</ref>
  
Copiii ascultători păzesc poveţele, îndemnurile părinţilor<ref>Prov1.8, 4.1, 6.20,13.1 23.22 </ref>şi ţin cont de mustrările lor<ref>Prov5.12, 6.23, 10.17, 12.1, 13.1, 13.7-8, 15.10, 15</ref>, în timp ce cei nechibzuiţi le ignoră <ref>Prov15.5,20 </ref>Primii îi bucură şi îi înveselesc pe părinţi<ref>Prov-10.1, 15.20, 23.24,25, 29.3</ref>în timp ce ceilalţi sunt amărăciune şi necaz pentru părinţi<ref>Prov-10.1, 15.5, 17.25, 19.13, 28.7 </ref>Există însă cazuri în care părinţii îşi pot îndemna la păcat copiii, cum s-a întâmplat cu Irodiada, care a îndemnat-o pe fiica ei să-i ceară lui Irod capul lui [[Ioan Botezătorul]], ca răsplată pentru dansul ei<ref>Mt 14.5-12 </ref>De aceea ascultarea faţă de părinţi trebuie să fie o ascultare ,,în Domnul” adică o ascultare care să nu contrazică credinţa creştină.<ref>Efes 6.2</ref>.Învăţătura lui Iisus poate fi pricină de dezbinare chiar între membrii familiei naturale.<ref>Lc 12:51-53</ref>Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine (aşa cum a făcut Irodiada care a ascultat-o pe mama sa făcând un păcat greu) şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine nu este vrednic de Mine (cum a făcut preotul Eli care a cinstit mai mult pe fiii săi decât pe Dumnezeu şi nu i-a oprit, aceştia nesocotind, din lăcomie, darurile şi jertfele Domnului, pe care şi le însuşeau abuziv) arată Mântuitorul.
+
Copiii ascultători păzesc poveţele, îndemnurile părinţilor<ref>Prov1.8, 4.1, 6.20,13.1 23.22 </ref>şi ţin cont de mustrările lor<ref>Prov5.12, 6.23, 10.17, 12.1, 13.1, 13.7-8, 15.10, 15</ref>, în timp ce cei nechibzuiţi le ignoră <ref>Prov15.5,20 </ref>Primii îi bucură şi îi înveselesc pe părinţi<ref>Prov-10.1, 15.20, 23.24,25, 29.3</ref>în timp ce ceilalţi sunt amărăciune şi necaz pentru părinţi<ref>Prov-10.1, 15.5, 17.25, 19.13, 28.7 </ref>Există însă cazuri în care părinţii îşi pot îndemna la păcat copiii, cum s-a întâmplat cu Irodiada, care a îndemnat-o pe fiica ei să-i ceară lui Irod capul lui [[Ioan Botezătorul]], ca răsplată pentru dansul ei<ref>Mt 14.5-12 </ref>De aceea ascultarea faţă de părinţi trebuie să fie o ascultare ,,în Domnul” adică o ascultare care să nu contrazică credinţa creştină.<ref>Efes 6.2</ref>.Învăţătura lui Iisus poate fi pricină de dezbinare chiar între membrii familiei naturale.<ref>Lc 12:51-53</ref>Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine (aşa cum a făcut Irodiada care a ascultat-o pe mama sa făcând un păcat greu) şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine nu este vrednic de Mine (cum a făcut preotul Eli care a cinstit mai mult pe fiii săi decât pe Dumnezeu şi nu i-a oprit, aceştia nesocotind, din lăcomie, darurile şi jertfele Domnului, pe care şi le însuşeau abuziv<ref>1Regi, cap2</ref>) arată Mântuitorul.
  
 
==Purtarea părinţilor faţă de copii==
 
==Purtarea părinţilor faţă de copii==

Versiunea de la data 10 ianuarie 2011 14:12

Purtarea copiilor faţă de părinţi

Porunca a 5-a a Decalogului exprimă porunca cinstirii părinţilor pentru ca zilele noastre să fie lungite de Dumnezeu şi pentru a fi fericiţi.[1]Iisus îi învinuieşte pe farisei că au desfiinţat această poruncă, înlocuind-o, în mod insidios, cu o datină care spune că dacă ,,cine va zice tatălui sau mamei sale: ,,ori cu ce te-aş ajuta, l-am închinat lui Dumnezeu” nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa “[2]

Cel care încalcă această poruncă, nesocotind pe tatăl său şi pe mama sa este un fiu blestemat în mijlocul poporului.[3]Copilul care-şi fură părinţii, zicând că nu e păcat, se face tovarăş cu nimicitorul, adică cu Cel Rău[4]Cel care-şi tratează cu violenţă tatăl şi îşi izgoneşte din casă mama este un fiu ,,care aduce ruşine şi ocară”.[5]Copilul ce-şi loveşte sau îşi blestemă părinţii trebuia pedepsit cu moartea.[6]

Copiii ascultători păzesc poveţele, îndemnurile părinţilor[7]şi ţin cont de mustrările lor[8], în timp ce cei nechibzuiţi le ignoră [9]Primii îi bucură şi îi înveselesc pe părinţi[10]în timp ce ceilalţi sunt amărăciune şi necaz pentru părinţi[11]Există însă cazuri în care părinţii îşi pot îndemna la păcat copiii, cum s-a întâmplat cu Irodiada, care a îndemnat-o pe fiica ei să-i ceară lui Irod capul lui Ioan Botezătorul, ca răsplată pentru dansul ei[12]De aceea ascultarea faţă de părinţi trebuie să fie o ascultare ,,în Domnul” adică o ascultare care să nu contrazică credinţa creştină.[13].Învăţătura lui Iisus poate fi pricină de dezbinare chiar între membrii familiei naturale.[14]Cine iubeşte pe tată, ori pe mamă, mai mult decît pe Mine, nu este vrednic de Mine (aşa cum a făcut Irodiada care a ascultat-o pe mama sa făcând un păcat greu) şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decît pe Mine nu este vrednic de Mine (cum a făcut preotul Eli care a cinstit mai mult pe fiii săi decât pe Dumnezeu şi nu i-a oprit, aceştia nesocotind, din lăcomie, darurile şi jertfele Domnului, pe care şi le însuşeau abuziv[15]) arată Mântuitorul.

Purtarea părinţilor faţă de copii

Părinţii iubitori îşi pedepsesc copiii cu nuiaua îndată, pentru a dezlipi de ei nesăbuinţa, pentru a-i învăţa înţelepciunea, scoţându-le astfel sufletele din locuinţa morţilor. Dacă vor face astfel, copiii le vor aduce părinţilor odihnă şi desfătare sufletească mai târziu.[16] Părinţii buni îi învaţă, îi sfătuiesc şi îi mângâie pe copii, aşa precum spune Pavel că face cu cei cărora le predică evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu (pe care îi considera copiii lu spirituali)[17]căci rodul pântecelui reprezintă o răsplată dată de Domnul[18]Dragostea de mamă este ilustrată emoţionant în scena judecăţii celor două femei curve de către împăratul Solomon.[19]Tatăl iubitor este întruchipat de tatăl fiului risipitor care îşi iartă fiul de păcatul de a-şi fi irosit averea cu prostituatele şi se bucură de pocăinţa acestuia.[20] Părinţii ştiu să dea daruri bune copiilor lor.[21]

Părintele care nu poartă grijă de familia lui, şi mai ales de cei din casa lui, (căci uneori copiii nu locuiesc în aceeaşi casă) s-a lepădat prin însuşi acest fapt de credinţă, fiind mai rău decât un necredincios.[22]Părinţii au datoria de a nu-şi ,, întărâta la mânie copiii pentru că aceştia ,,să nu-şi piardă nădejdea”, ci sa-i crească în mustrarea şi învăţătura Domnului[23]Femeia va fi mântuită prin naşterea de copii, dacă aceştia stăruiesc în credinţă, dragoste şi sfinţenie.[24]

Părinţii au datoria de a le lăsa copiilor o anumită agoniseală. Apostolul Pavel arată că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţii lor, ci părinţii pentru copiii lor.[25] Solomon spune că averea şi casa le moştenim de la părinţi.[26]Legea moştenirii prevede împărţirea moştenirii între fii, întâiul-născut beneficiind de o parte dublă de moştenire(adică 2/3din total), celorlalţi fii revenindu-le cealaltă treime[27]În lipsa fiilor naturali, moştenitor putea fi un fiu adoptat, care putea fi un slujitor născut în casă, aşa cum se plânge Avraam, că va fi moştenit de Eliezer din Damasc.[28]În cazul absenţei fiilor legitimi, moştenitoare sunt fiicele (cu condiţia să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei[29], apoi fraţii (dacă nu există fii şi nici fiice) şi apoi fraţii de tată (dacă nu există nici fii, nici fiice şi nici fraţi).[30]Moştenitorii de drept pot fi dezmoşteniţi, cum s-a întâmplat cu Ruben, care a fost astfel pedepsit pentru că a îndrăznit să se culce cu Bilha, ţiitoarea tatălui său.[31]sau îşi pot pierde singuri acest drept, cum s-a întâmplat cu Esau, care şi-a vândut dreptul de întâi-născut lui Iacob, în schimbul unei ciorbe de linte.[32]Orice fată, care are o moştenire în seminţiile copiilor lui Israel, trebuie să se mărite după cineva dintr-o familie din seminţia tatălui ei, pentru ca fiecare din copiii lui Israel să-şi aibă moştenirea părinţilor săi.[33]Tatăl poate decide lăsarea unei părţi din avere şi fetelor, cum face dreptul Iov cu cele trei fete ale sale.[34]

Note

  1. Exod20.12, Lev 19.3, Deut.5.16, Mt 15 1-9, 19.19, Mc 7.1-12, Lc18.20, Efes.6.2-3
  2. Mc 7.1-12.`Mt15.1-9
  3. Deut 27.16
  4. Prov 28.24
  5. Prov19.26
  6. Exod 21.15,.17, Lev 20.9 Mc7.10, Prov 20.20, Prov30.11
  7. Prov1.8, 4.1, 6.20,13.1 23.22
  8. Prov5.12, 6.23, 10.17, 12.1, 13.1, 13.7-8, 15.10, 15
  9. Prov15.5,20
  10. Prov-10.1, 15.20, 23.24,25, 29.3
  11. Prov-10.1, 15.5, 17.25, 19.13, 28.7
  12. Mt 14.5-12
  13. Efes 6.2
  14. Lc 12:51-53
  15. 1Regi, cap2
  16. Prov13.24, Prov 19.18 Prov 22.15., Prov 23.13-14, Prov 29.15-17
  17. 1Tes2.11-12
  18. Ps127.1-5
  19. 1Împ 3.16-28
  20. Lc15.11-32
  21. Mat 7.9-11 Lc11.11-13, Ps102.13
  22. 1Tim5.8
  23. Col 3.21, Efes 6.2
  24. 1Tim2.14-15
  25. 2Cor 12:14
  26. Prov19.14
  27. Fac25.24-26, Deut 21.16,17, Isaia 38.1, 2Imp20
  28. Fac15.1-5
  29. Num36
  30. Num 27.1-11
  31. Fac 49.1-4
  32. Fac25.29-43
  33. Num 27.1-11
  34. Iov42.15