Păcatele limbii
Păcatele limbii reprezintă unul dintre tipurile de păcate, alături de păcatele faptei și de păcatele gândurilor.
Cuprins
- 1 Cine nu greșește în vorbire este un om desăvârșit...
- 2 Din prisosul inimii grăiește gura
- 3 Limba un rău imposibil de înfrânat sau îmblânzit în totalitate
- 4 Limba, instrument paradoxal
- 5 Limba păcătoșilor face rău aproapelui
- 6 Limba păcătoasă se întoarce și împotriva propriei persoane
- 7 Păzirea gurii
- 8 Bibliografie
- 9 Note
Cine nu greșește în vorbire este un om desăvârșit...
Dacă nu greșește cineva în vorbire, este un om desăvârșit, și poate să-și țină în frâu tot trupul, arată apostolul Iacov[1] sugerând faptul că toți greșim în vorbire, într-un fel sau altul.
Din prisosul inimii grăiește gura
Gura grăiește din prisosul inimii, arată Iisus. Așa cum pomul se cunoaște după roade tot așa – continuă Mântuitorul – inima sa poate fi cunoscută după vorbirea sa. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui, încheie El.[2]
Limba un rău imposibil de înfrânat sau îmblânzit în totalitate
Precum frâul la cai și cârma la bărci, limba este un mădular mic care se „fălește cu lucruri mari”, un „foc mic” ce poate să aprindă o întreagă pădure, fiind o veritabilă „lume de nelegiuiri”, învață apostolul Iacov. Ea este mădularul omului care „întinează tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei”; limba e un „rău” imposibil de înfrânat sau îmblânzit, fiind „plină de o otravă de moarte”, încheie apostolul.[3]
Limba, instrument paradoxal
Limba este un instrument paradoxal, căci din ea iese binecuvântarea lui Dumnezeu, și în același timp cu ea sunt blestemați oamenii, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu, arată același apostol.[4]
Limba păcătoșilor face rău aproapelui
Gura păcătoșilor împroașcă nebunie[5], răutăți[6], nelegiuiri[7], blesteme[8], înșelătorii[9] și vicleșuguri[10], minciuni[11] spun Solomon și psalmistul. Vorbele nesăbuitului aduc ceartă, și gura lui înjură până stârnește lovituri, arată Solomon.[12]Limba și buzele păcătoșilor sunt niște săbii ascuțite[13], ca un foc aprins[14], ca un șarpe[15] plin de otravă.[16], iar vorbele lor amare, ca niște săgeți[17] sau flăcări [18]. Unii oamenii răi „își înalță gura până la ceruri, și limba le cutreieră pământul”, spune psalmistul[19] Cine-și mușcă buzele, a și săvârșit răul, ne previne Solomon.[20] Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său.[21] Dacă omul este rău – continuă Solomon – el „ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită”[22] O cetate poate fi surpată prin gura celor răi, avertizează înțeleptul împărat.[23]
Limba păcătoasă se întoarce și împotriva propriei persoane
În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc, învață Solomon.[24], Gura nebunului îi aduce pieirea, și buzele îi sînt o cursă pentru suflet, spune același Solomon.[25] Limba lor le-a pricinuit căderea; și toți cei ce-i văd, clatină din cap, relatează psalmistul[26]. Moartea și viața sunt în puterea limbii; oricine o iubește, îi va mânca roadele[27] Din rodul gurii lui își satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.[28] Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie și își trage rușinea.[29] Pentru un nesăbuit e mai multă nădejde decât pentru cel care se zorește la vorbă[30].
Păzirea gurii
Cine își păzește gura și limba, își scutește sufletul de multe necazuri[31] și scapă din bucluc.[32] Creștinul va evita cuvintele porcoase, nechibzuite sau glumele proaste necuviincioase, spune apostolul Pavel.[33] În general, „dacă cineva crede că este cucernic, și nu-și înfrânează limba, ci își înșală inima, cucernicia unui astfel de om este zădarnică” arată apostolul Iacov.[34] Iisus avertizează că „în ziua judecății, „oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor”, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, și din cuvintele tale vei fi osândit”[35] De aceea creștinul va cere ajutorul lui Dumnezeu: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele!”[36]
Bibliografie
- Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
- Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7
- English Standard Version Bible, 1971
- Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București
- Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
- Mitropolia Moldovei și Bucovinei- Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4
Note
- ↑ Iac3.1-2
- ↑ Mat 12.33-35
- ↑ Iac3.3-8
- ↑ Iac3.9-12
- ↑ Prov15.2
- ↑ Prov 15.28, Ps10.7
- ↑ Prov24.1-2, Ps10.7
- ↑ Ps10.7, Ps59.12, Iov2.9
- ↑ Ps10.7
- ↑ Ps10.7
- ↑ Ps59.12
- ↑ Prov 18.6
- ↑ Ps57.4, Ps64.3, Ps59.7
- ↑ Prov 16.27
- ↑ Ps64.3
- ↑ Ps140.3
- ↑ Ps64.3
- ↑ Ps57.4
- ↑ Ps73
- ↑ Prov16.30
- ↑ Prov 11.9
- ↑ Prov 17.4
- ↑ Prov 11.11
- ↑ Prov 12.13
- ↑ Prov 18.7
- ↑ Ps64.8
- ↑ Prov 18.21
- ↑ Prov 18.20
- ↑ Prov 18.13
- ↑ Prov29.20
- ↑ Prov 21.23, Prov 14.3, Ps39.1
- ↑ Prov 12.13
- ↑ Efes 5.3-5
- ↑ Iac1.26
- ↑ Mat12.36-37
- ↑ Ps141.3
