Păcatele limbii

Cine nu greşeşte în vorbire este un om desăvârşit...

Dacă nu greşeşte cineva în vorbire, este un om desăvârşit, şi poate să-şi ţină în frâu tot trupul, arată apostolul Iacov sugerând faptul că toţi greşim în vorbire, într-un fel sau altul.

Din prisosul inimii grăieşte gura

Gura grăieşte din prisosul inimii, arată Iisus. Aşa cum pomul se cunoaşte după roade tot aşa-continuă Mântuitorul- inima sa poate fi cunoscută după vorbirea sa. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui, încheie El.

Limba un rău imposibil de înfrânat sau îmblânzit în totalitate

Precum frâul la cai şi cârma la bărci, limba este un mădular mic care se ,,făleşte cu lucruri mari”, un ,,foc mic” ce poate să aprindă o întreagă pădure, fiind o veritabilă ,,lume de nelegiuiri”, învaţă apostolul Iacov. Ea este mădularul omului care ,,întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei”; limba e un ,,rău” imposibil de înfrânat sau îmblânzit, fiind ,,plină de o otravă de moarte”, încheie apostolul.

Limba, instrument paradoxal

Limba este un instrument paradoxal, căci din ea iese binecuvântarea lui Dumnezeu, şi în acelaşi timp cu ea sunt blestemaţi oamenii, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu, arată acelaşi apostol.

Limba păcătoşilor face rău aproapelui

Gura păcătoşilor împroaşcă nebunie, răutăţi, nelegiuiri, blesteme, înşelătorii şi vicleşuguri , minciuni spun Solomon şi psalmistul. Vorbele nesăbuitului aduc ceartă, şi gura lui înjură până stârneşte lovituri, arată Solomon.Limba şi buzele păcătoşilor sunt nişte săbii ascuţite , ca un foc aprins , ca un şarpe plin de otravă., iar vorbele lor amare, ca nişte săgeţi sau flăcări . Unii oamenii răi ,,îşi înalţă gura până la ceruri, şi limba le cutreieră pământul”, spune psalmistul Cine-şi muşcă buzele, a şi săvârşit răul, ne previne Solomon. Cu gura lui omul nelegiuit pierde pe aproapele său. Dacă omul este rău -continuă Solomon- el ,,ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită”, aşa cum ,,mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare”. O cetate poate fi surpată prin gura celor răi, avertizează înţeleptul împărat.

Limba păcătoasă se întoarce şi împotriva propriei persoane

În păcătuirea cu buzele este o cursă primejdioasă, dar cel neprihănit scapă din bucluc, învaţă Solomon. , Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet, spune acelaşi Solomon. Limba lor le -a pricinuit căderea; şi toţi cei ce-i văd, clatină din cap, relatează psalmistul.. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea.Pentru un nesăbuit e mai multă nădejde decât pentru cel care se zoreşte la vorbă.

Păzirea gurii

Cine îşi păzeşte gura şi limba, îşi scuteşte sufletul de multe necazuri şi scapă din bucluc. Creştinul va evita cuvintele porcoase, nechibzuite sau glumele proaste necuviincioase, spune apostolul Pavel. În general, ,,dacă cineva crede că este cucernic, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşală inima, cucernicia unui astfel de om este zădarnică’’ arată apostolul Iacov. Iisus avertizează că,,în ziua judecăţii, ,,oamenii vor da socoteală de orice cuvînt nefolositor.``, pe care-l vor fi rostit. Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osîndit" De aceea creştinul va cere ajutorul lui Dumnezeu: ,,Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, şi păzeşte uşa buzelor mele!