5.288 de modificări
Modificări
fără descrierea modificării
În absenţa iubirii, darul proorociei, al grăirii în limbi, cunoaşterea totală, [[credinţa]] uriaşă, [[mila]] absolută, sacrificiul de sine nu reprezintă nimic. [[Iubirea]] este incompatbilă cu păcatele: cu [[invidia|pizma]], cu lauda de sine, cu [[mândria]], cu purtatea necuviincioasă, cu egoismul, cu [[mânia]], cu gândurile rele, cu nelegiuirile, ea însoţind [[virtuţi]]le.:îndelunga [[răbdarea|răbdare]], bunătatea, [[adevărul]], [[iertarea]], [[nădejdea]], suferirea necazurilor. Spre deosebire de proorocii, grăirea în diverse limbi sau cunoştinţă care au toate un sfârşit, iubirea este veşnică, nemuritoare.<ref>1Cor13.1-10</ref> [[Dreptatea]] şi dragostea de Dumnezeu reprezintă lucruri mai importante decât zeciuiala din zarzavaturi, le spune Iisus [[farisei]]lor<ref>Lc11.42</ref> Dreptatea, [[mila]] şi [[credinţa|credincioşia]] sunt lucrurile cele mai însemnate din Lege pe care fariseii uită să le facă, ei mărgininindu-se la îndeplinirea formală a zeciuielii obligatorii.<ref>Mt23.23-24</ref>
Păzirea şi împlinirea legilor şi poruncilor (deci a legii lui Dumnezeu) este [[înţelepciunea]] şi priceperea evreilor înaintea popoarelor<ref>Deut4.1-10</ref>Ciucurele Pentru vechii evrei ciucurele cu fir albastru era un accesoriu vestimentar care avea rolul de aducere-aminte a poruncilor Domnului`.<ref>Num15.37-41</ref> Creştinul nu trebuie să adauge nimic la aceste legi şi porunci şi nici să scadă, ci ele trebuie păzite exact aşa cum au fost date.<ref>Deut4.2 </ref> Porunca Domnului nu este mai presus de puterile omului şi nici departe de el, în cer sau dincolo de mare, ci, dimpotrivă, este foarte apropiată de gura şi inima omului.<ref>Deut31.11-14</ref>Poruncile Domnului trebuie urmate, păzite şi transmise în familie de fiecare creştin.<ref>Deut6.17-25 </ref>
==Clasificare==
#[[Păcatele limbii]] ([[minciuna]], [[mărturia mincinoasă]], [[cearta]], [[bârfa]], [[limbuţia]], [[hula]] şi altele)
#[[Gândurile rele]]
==Cauza păcatului şi mijloacele de luptă împotriva lui==
Cauza păcatului este ispita venită de la Cel-Rău<ref>1Pet 5.6-8 </ref> dar care speculează pofta din inima omului<ref>Iac1.14</ref> Ispita este întotdeauna pe măsura noastră, scrie apostolul Pavel, căci Dumnezeu, care este credincios, nu îngăduie să fim ispitiţi peste puterile noastre ci- continuă apostolul- pregateşte şi mijlocul de a ieşi din ea, de a o răbda.<ref>1Cor10.13 </ref>Mijloacele de luptă împotriva ispitei sunt: împotrivirea, veghea, [[rugăciune]]a , [[post]]ul.
[[Apostolul Petru]] scrie să fim treji, să veghem pentru că potrivnicul oamenilor, diavolul, dă tărcoale, ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită, trebuie să ne împotrivim lui fiind tari în credinţă ştiind că fraţii creştini trec prin aceleaşi suferinţe.<ref>1Pet5.6-8</ref> În [[Deuteronomul|Deuteronom]] stă scris: Numai, ia seama asupra ta, şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe cari ţi le-au văzut ochii, şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.<ref>Deut4.9</ref> În Psalmi Dumnezeu spune:,, Cine aduce mulţămiri, ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”.<ref>Ps50.23</ref> Solomon arată în proverbele sale:,,Calea oamenilor fără prihană este să se ferească de rău; acela îşi păzeşte sufletul, care veghează asupra căii sale.”<ref>Prov16.17</ref>şi ,,Cine păzeşte porunca, îşi păzeşte sufletul; cine nu veghează asupra căii sale, va muri”<ref>Prov19.16</ref> Iisus spune: ,,Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului."<ref>Mt25.13</ref> Înainte de arestare, Iisus, cuprins de întristare de moarte, le cere lui Petru, Iacov şi Ioan să vegheze şi să se roage pentru el, avertizându-i că duhul este plin de râvnă dar carnea este neputincioasă, dar aceştia adorm în două rânduri.<ref>Mat26.36-46</ref> [[Apostol]]ii nu reuşesc să scoată un [[diavol|duh rău]] dintr-un lunatic posedat care pătimea rău, de multe ori căzând în foc şi în apă. Iisus a certat duhul cel rău care a părăsit pe băiat, i-a certat pe apostoli pentru puţina lor [[credinţa|credinţă]] şi le-a spus că acest soi de draci nu iese decât cu post şi cu rugăciune.<ref>Mat17.15-21</ref>
Rugăciunea va fi lucrătoare doar dacă o vom face cu inima curată, respectând poruncile Domnului. 9Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o scârbă, spune Solomon. Proorocul [[Isaia]] spune: Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi ori cît de mult v-aţi ruga, n'ascult: căci mâinile vă sînt pline de sînge!``.<ref>Isaia 1.15</ref>- şi ,,nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi -L împiedecă să v-asculte! “<ref>Isaia 59.2</ref> [[Apostolul Ioan]] spune:,,Ştim că Dumnezeu n-ascultă pe păcătoşi; ci, dacă este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă”.<ref>Ioan 9.31</ref> Apostolul Petru arată că bărbaţilor care nu acordă cinstirea cuvenită femeilor, ca unor vase mai slabe şi ca unora care vor moşteni şi ele, împreună cu bărbaţii lor, harul vieţii, le sunt împiedicate rugăciunile.<ref>1 Petru 3.7</ref>
*Să ne împotrivim păcatelor chiar şi atunci când ne-au prins în putere.
*Să cugetăm asupra textelor din [[Biblia|cărţile Sfinţilor Părinţi]]
*Să ne amintim că, la botez, ne-am lepădat de Satana şi de lucrarea lui.
*Să ne aducem aminte de cele patru lucruri de pe urmă: Moartea, Judecata de apoi, Raiul şi Iadul
*Să ne amintim că dulce este păcatul dar veşnicia ce urmează va fi amară.
*Să scăpăm de gândurile care ne îndeamnă spre păcat.
*Să fim cu Dumnezeu înainte tot timpul.
*Să ne păstrăm sufletul cât mai curat tot timpul.
==Omul păcătos îşi ascunde păcatul==
Toţi oamenii sunt păcătoşi.<ref>Fac8.21, Iov15.14, Iov25.4, Ioan 3.6, Prov20.9, Ecl 7.20, Rom3.10, Iac3.2, 1Ioan1.8, 1Ioan5.19</ref>prin faptele, vorbele şi gândurile lor. Ceea ce iese din gură spurcă pe om, căci vorbele izvorăsc din inimă, arată Iisus<ref>Mc7.18-23, Mc 7.20-23</ref> Gura vorbeşte întotdeauna din prisosul inimii, învaţă Mântuitorul.<ref>Lc6.45, Mt12.34 </ref> Omul nu-şi poate justifica păcatul<ref>Iov9.2, Iov9.28-31, Ier2.22</ref> şi nici nu se poate curăţi singur de el.<ref>Prov20.9</ref>.
El este înclinat să-şi ascundă păcatul. După ce au păcătuit, Adam şi Eva s-au ascuns de Faţa lui Dumnezeu printre pomii din grădină.<ref>Fac3.8-10</ref> În cartea lui [[Iov]], acesta spune că ochiul preacurvarului pândeşte amurgul, îşi zice ,,nimeni nu mă va vedea" şi îşi pune o mahramă pe faţă.<ref>Iov24.15</ref> În aceeaşi carte Iov spune că el nu şi-a ascuns farădelegile ca oamenii, nu şi-a închis nelegiuirile în sân pentru că se temea de mulţime şi de dispreţul ei.<ref>Iov31.33</ref> Proorocul [[Isaia]] îi căinează pe cei ce-şi ascund planurile dinaintea Domnului, care îşi fac faptele în întuneric şi zic:,,cine ne vede, cine ne ştie?".<ref>Is29.15</ref> [[Solomon]] spune: ,,cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte, capătă îndurare.<ref>Prov28.13</ref> [[Saul]] inventează diverse pretexte pentru nerespectarea poruncii Domnului de a nimici în război pe amaleciţi, împreună cu vitele lor, spunând întâi că a păzit cuvântul Domnului, apoi că vitele cele mai bune au fost păstrate pentru a fi jetfite Domnului, ca pe urmă să recunoască că a păcătuit.<ref>1Sam15.13-30</ref>[[Apostolul Ioan]] spune că dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri şi [[adevărul]] nu este în noi.<ref>1Ioan 1.8-10</ref>
==Mărturisire, iertare, îndreptare==
Omul este chemat să-şi mărturisească păcatele.<ref>Lev5.5, Lev26.40, Num 5.6-7, Jud10.10, Neemia 1.5-7, Iov33.27, Isaia 59.12-13, Ezdra10.11, Pl3.42, Dan9.5, Iac5.16, Ier3.13, Ier3.25, 1Ioan1.9, Ier14.17-20, Osea5.15, iov33.26-28, Dan9.20-23, Iosua 7.19, Is59.12-13, Ier3.25, Neemia1.6, Dan9.8, Ioan20.22-23, Mt18.18</ref> , să se căiască şi, primind iertarea de la Dumnezeu<ref>Is1.18, Is40.2, Ier33.8, Mal3.17, Is43.25, Is55.7, Evrei 8.12, 2Cor5.19, Col2.13, Efes4.32, 1Ioan 1.9, FA5.31</ref> prin intermediul [[preot|preoţilor]](care au primit această putere de la [[Iisus|Hristos]] prin [[apostol]]i-<ref>Lc24.46-53, Ioan20.21-23</ref>) la [[mărturisire|spovedanie]], să se îndrepte precum [[David]] (pentru [[desfrânarea|preacurvie]] şi uciderea lui Urie-<ref>2Sam11-12.12-14</ref>, precum [[Manase]] (pentru mulţimea de [[uciderea|ucideri]], [[vrăjitoria|vrăjitorie]], [[închinarea la dumnezei străini|idolatrie]]-<ref>2Cron 33.1-20 </ref>, precum tâlharul de pe cruce (pentru mulţimea fărădelegilor lui<ref>Lc23.39-43</ref>, precum [[Zaheu]] (pentru [[furt|nedreptăţile]] comise-<ref>Lc19.1-10</ref>, precum fiul risipitor (pentru irosirea averii în destrăbălare).<ref>Lc15.11-32</ref>
==Păcatul originar, pedeapsa lui Dumnezeu şi eliberarea prin jertfa Mântuitorului==
==Trăsăturile păcatului==
După cum reiese şi din definiţie, păcatul este făcut cu bună ştiinţă şi este considerată drept păcat fapta omului care ştie ce face şi nu răul făcut de copiii sub 7 ani sau de cei bolnavi mintal. Păcatul este numai cel făcut cu voie liberă, care are loc când cel care păcătuieşte nu este constrâns de cineva, căci răul făcut împotriva voinţei sale nu se socoteşte drept păcat.
==Treptele până la căderea în păcat==
Unele păcate pe care le gândim le transpunem şi în fapt(unele gânduri de iubire de arginţi, unele gânduri legate de necredinţă, unele gânduri de nepăsare, unele gânduri de lenevire, etc), iar altele nu (unele păcate ale desfrânării, unele gânduri de răzbunare, unele gânduri legate de iubirea de arginţi, unele gânduri de lenevire, unele gânduri de lovire, unele gânduri de jocuri pe bani, etc). Unele păcate ale limbii le continuăm şi în fapte (unele vorbe de mândrie, unele vorbe de nepăsare, unele vorbe legate de necredinţă, etc), iar altele nu (unele păcate ale desfrânării, unele ameninţări, etc). Unele păcate pe care le facem cu fapta sunt precedate de gândurile rele corespunzătoare (gândurile, dorinţele, planurile de a le face), altele nu (mânia, ura, bârfa, unele certuri, unele minciuni, etc)
==Responsabilitatea unui om în faţa lui Dumnezeu==