Pârvu Mutu: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(proslăvirea)
(Legături externe: +categ.)
 
Linia 36: Linia 36:
  
 
[[Categorie:Iconari]]
 
[[Categorie:Iconari]]
 +
[[Categorie:Sfinți români]]

Versiunea curentă din 23 septembrie 2017 03:44

Pârvu Mutu - autoportret,
frescă de la Biserica din Bordești

Pârvu Mutu (cunoscut și ca Pârvu Mutu Zugravul; n. 12 octombrie 1657, Câmpulung – d. 1735) a fost un vestit zugrav de biserici și pictor de icoane, considerat ca unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai stilului brâncovenesc. Spre sfârșitul vieții a fost tuns în monahism, primind numele de Pafnutie.
În anul 2017 Biserica Ortodoxă Română l-a proslăvit sub numele „Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul de la Mănăstirea Robaia”, cu data de prăznuire anuală pe 7 august.

Viața

Născut la Câmpulung (12 octombrie 1659), Pârvu Mutu era fiul preotului Ioan Pârvescu (1623-1702). Pe când avea doar șase ani, Pârvu și-a pierdut mama, care a murit de tânără. Preotul Ioan, tatăl său, s-a retras la Mănăstirea lui Negru Vodă din Câmpulung, luându-l cu el și pe Pârvu. Copilul a învățat carte la sfânta mănăstire, dar atras de frumusețea icoanelor și a picturilor murale a început și el să deprindă acest minunat meșteșug. Talentul copilului a fost remarcat de monahii zugravi din mănăstire încă de la primele creații ale acestuia. Impresionat, nașul lui Pârvu, clucerul Tudoran Vlădescu, l-a trimis pe cheltuiala sa, spre desăvârșirea învățăturii, în Moldova (în partea de nord a acesteia, denumită mai târziu, după anexarea de către Imperiul Habsburgic, Bucovina), unde Pârvu și-a petrecut șase ani de ucenicie, deprinzând tainele și meșteșugul zugrăvirii icoanelor de la călugării din vestitele mănăstiri de acolo.[1]

Ulterior, a revenit în Țara Românească, unde a pictat mai multe ansambluri murale în biserici și mănăstiri, majoritatea acestora fiind ctitorii ale familiei Cantacuzinilor și ale Sf. voievod Constantin Brâncoveanu. Este considerat ca fiind cel mai mare pictor din epoca Brâncovenilor și a Cantacuzinilor. De asemenea, el a întemeiat la București o școală pentru pictorii bisericești.

Zugravului Pârvu i s-a zis „Mutu” nu pentru că ar fi fost cu adevărat mut, ci pentru că picta numai în stare de rugăciune a minții sau sau a inimii și, fiind cu totul transportat în sfințenia icoanelor pe care le picta, nu vorbea cu cei din jur. Se spune că dacă se întâmpla totuși să vorbească, oprea lucrarea până în ziua următoare. Era nu numai un mare artist, ci și un mare rugător.

Spre sfârșitul vieții s-a retras la Mănăstirea Robaia, unde a fost tuns în monahism, primind numele de Pafnutie. A trecut la Domnul în anul 1735.

Opera

Pârvu Mutu a pictat multe ansambluri murale la mănăstiri și biserici din Țara Românească. Printre cele mai importante fresce zugrăvite de el, și care s-au păstrat până în prezent, se numără cele de la bisericile din Filipeștii de Pădure, Bordești, Măgureni, Lespezi și Râmnicu Sărat, precum și cele de la Mănăstirea Sinaia și Mănăstirea Robaia.

Pictura lui Pârvu Mutu impresionează prin desenul remarcabil, coloritul variat și realismul compoziției. Acest din urmă aspect este accentuat mai ales în tablourile votive, dintre care se remarcă cel din pronaosul bisericii cu hramul Trei Ierarhi din Filipeștii de Pădure, unde sunt reprezentați nu mai puțin de 55 de membri ai familiei Cantacuzino.[2]

În biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Bordești (ctitorie din 1699 a căpitanului Mănăilă, dregător al lui Constantin Brâncoveanu, pictată în 1722 de Pârvu Mutu, ajutat de Radu Zugravu)[3] s-a descoperit un autoportret al său, în cadrul tabloului votiv (pictura respectivă a fost recuperată printr-o tehnică specială și se află în prezent la Muzeul Național de Artă al României).[4]. Un alt autoportret al lui Pârvu Mutu se află la biserica din Filipeștii de Pădure.[2]

Proslăvirea

PF Daniel, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a anunțat că Sfântul Sinod, la propunerea Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului și a Arhiepiscopiei Bucureștilor, va proslăvi în ședința din iulie 2017 pe marele rugător isihast și pictor Pârvu Mutu, care va avea numele de „Sfântul Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul de la Mănăstirea Robaia”. Acest anunț a fost făcut la 22 mai 2017, în cadrul Congresului Internațional de Teologie care s-a desfășurat la București.[5]

Proclamarea canonizării a avut loc la 6 august 2017, în ziua Schimbării la Față a Domnului, la Mănăstirea Robaia.[6] Prăznuirea sa anuală se face pe data de 7 august.[5]

Note

  1. Denis Grigorescu, Povestea impresionantă a lui Pârvu Mutu, cel mai respectat pictor de biserici din istoria României, 31 ianuarie 2017, Adevarul.ro
  2. 2,0 2,1 Prezentare turistică a localității Filipeștii de Pădure
  3. CIMEC - Raport de cercetare arheologică: Bordești, Județul Vrancea, Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, accesat 10 iunie 2017
  4. Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, comuna Bordești, prezentată pe site-ul Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Vrancea
  5. 5,0 5,1 Iulian Dumitrașcu, Un nou sfânt român. Pictorul Pârvu Mutu va fi canonizat în iulie, Agenția de știri Basilica, 22 mai 2017.
  6. Sorin Ioniţă, Proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul, Agenția de știri Basilica, 6 august 2017

Bibliografie

  • Vasile Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medieval românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1976, p. 236.

Legături externe