Ortodoxia în Grecia (cronologie)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 12 decembrie 2023 20:14, autor: Sîmbotin (Discuție | contribuții) (diacritice noi (cu virgulă))
Salt la: navigare, căutare

Aceasta este o cronologie a prezenței Ortodoxiei în Grecia. Istoria Greciei cuprinde, prin tradiție, studiul poporului grec, zona pe care ei au stăpânit-o de-a lungul istoriei dar și istoria teritoriului statului modern, Grecia.

Pentru prima dată pe teritoriul geografic corespunzător Greciei moderne, creștinismul a fost adus de Sfântul Apostol Pavel, cu toate că apostolicitatea Bisericii se sprijină, de asemenea, pe Sfântul Andrei care a propovăduit Evanghelia în Grecia și a suferit moarte mucenicească în Patras, pe Sfântul Apostol Tit, însoțitorul lui Pavel, care a propovăduit Evanghelia în Creta, unde a și devenit episcop, pe Sfântul Apostol Filip care, după tradiție, a vizitat și a propovăduit în Atena, pe Sfântul Luca Evanghelistul care a primit moarte mucenicească în Teba, pe Lazăr din Betania, episcop de Kittium în Cipru și pe Sfântul Ioan Teologul care a fost exilat în Insula Patmos unde a primit Apocalipsa ce constituie ultima carte a Noului Testament. Pe lângă aceștia, tradiția spune că Maica Domnului însăși a vizitat Sfântul Munte în anul 49 d.Hr.. Astfel, Grecia a fost prima țară europeană care a primit Evanghelia lui Hristos. Către sfârșitul secolului al II-lea, episcopiile apostolice primare s-au dezvoltat și au devenit scaune mitropolitane aflate în orașele cele mai importante, printre care Tesalonic, Corint, Nicopolis, Filipi și Atena.

În secolul al IV-lea, aproape întreaga Peninsulă Balcanică constituia Exarhatul de Iliricum care se afla sub jurisdicția episcopului Romei. Iliricum a trecut sub jurisdicția Patriarhului din Constantinopol în anul 732, la ordinul împăratului Leon al III-lea Isaurianul. De atunci, Biserica Greciei a rămas sub Constantinopol până la căderea Imperiului Bizantin sub turci, în 1453. Ca parte componentă a Patriarhiei Ecumenice, Biserica Greciei a rămas sub jurisdicția acesteia până în vremea când Grecia și-a câștigat independența față de dominația turcă.[1] În timpul ocupației otomane, aproape 6000 de clerici greci, aproape 100 de episcopi și 11 patriarhi au trecut prin săbiile otomane.[2]

Războiul Grec de Independență din 1821-28, deși a dus la eliberarea sudului Greciei de sub jugul otoman, a creat anomalii în relațiile de jurisdicție, iar în 1850, Sinodul Endemousa din Constantinopol a declarat autocefalia Bisericii Greciei.

În secolul XX, de-a lungul aproape întregii perioade de comunism, Biserica Ortodoxă a Greciei s-a considerat pe sine însăși drept păzitoare a Ortodoxiei. Şi-a păstrat rolul de leagăn al Bisericii Primare, iar clerul grec încă este prezent în locurile istorice din Istanbul, Ierusalim și Cipru.[3] Biserica Ortodoxă a Greciei autocefală este organizată în 81 de eparhii, dintre care 35 încă se află, teoretic, sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, dar care sunt administrate ca parte componentă a Bisericii Greciei (cu excepția eparhiei Cretei, a Dodecanezului și Muntelui Athos care sunt sub jurisdicția directă a Patriarhiei de Constantinopol).

Arhiepiscopul Atenei și Întregii Grecii prezidează peste un sinod permanent format din doisprezece mitropoliți (dintre care șase sunt din noile teritorii și șase din sudul Greciei), care participă la sinod prin rotație, pe baza unui calendar anual, și un sinod al ierarhilor (la care iau parte toți mitropoliții în funcție) care se întâlnesc anual.

Grecia are o populație de 11,1 milioane locuitori (ONU, 2007), dintre care 98% sunt ortodocși greci (CIA World Factbook).

Perioada apostolică (33-100)

  • cca 47-48 Călătoria misionară a Sfântului Apostol Pavel în Cipru.
  • cca 49 Călătoria misionară a Sfântului Pavel la Filipi, Tesalonic și Veria.
  • 49 Călătoria misionară a Sfântului Pavel la Atena.
  • cca 51-52 Este înființată Mitropolia de Corint în prima călătorie misionară a Sfântului Pavel în Corint; Sfântul Pavel scrie cele două scrisori către Tesaloniceni.
  • cca 54 Pavel scrie Epistola I către Corinteni.
  • cca 55 Sfântul Pavel călătorește din nou în Corint.
  • cca 56 Sfântul Pavel călătorește din nou în Macedonia; el scrie Epistola a II-a către Corinteni.
  • cca 61 Sfântul Pavel naufragiază în Creta.
  • 62 Răstignirea Sfântului Apostol Andrei în Patras.
  • cca 95 Sfântul Ioan Evanghelistul scrie Apocalipsa în timp ce se afla în insula Patmos.
  • 96 Moartea mucenicească a Sfântului Dionisie Areopagitul din Cei Şaptezeci.
  • 100 Moartea Sfântului Ioan Evanghelistul în Efes.

Perioada pre-niceeană (100-325)

Perioda Patriarhiei Romei (325-732)

Perioada niceeană (325-451)

Perioada bizantină timpurie (451-843)

Harta Imperiului Roman de Răsărit în jurul anului 480, ilustrând extinderea regiunilor în care se vorbea limba greacă.
  • cca 471 Patriarhul Acachie de Constantinopol primește pentru prima dată titlul de "Oikoumenikos" (ecumenic).
  • 484 Schisma acachiană.
  • 493 Moartea Sfântului Daniel Stâlpnicul, un ascet care a trăit 33 de ani în vârful unui stâlp, lângă Constantinopol.
  • cca 500 Zosima, un istoric grec păgân scrie Historia Nova, o istorie a Imperiului Roman până în anul 410 d.Hr., dintr-o perspectivă anti-creștină care oferă o interpretare diferită a afacerilor Bisericii, alta decât izvoarele creștine; corpul scrierilor lui Pseudo-Dionisie Areopagitul, care includ Numele divine, Teologia mistică, Ierarhia celestă și Ierarhia ecleziastică influențează dezvoltarea spiritualității mistice bizantine și a isihasmului prin Maxim Mărturisitorul, Simeon Noul Teolog și Grigorie Palama.
  • 502 Începutul Războaielor bizantine-sasanide, care durează până în 562.
  • 518 Patriarhul Ioan al II-lea al Constantinopolului adoptă titlul de "Oikoumenikos Patriarches" (Patriarh Ecumenic); autoritatea politică bizantină începe persecutarea necalcedonienilor din răsărit, în special din Mesopotamia.
  • 519 Bisericile Apuseană și Răsăriteană se împacă, punând capăt schismei acachiene.
  • 520 Roman Melodul, cel mai mare imnograf, perfecționează condacul, un fel de predică în versuri cântate. Influențat de Efrem Sirul, el îl influențează la rândul lui Andrei Criteanul.
  • 529 Împăratul Iustinian închide Şcoala din Atena, pe care o fondase Platon în anul 387 î.Hr..
  • 529-534 Corpus Juris Civilis al lui Iustinian este emis, primul cod legal cuprinzător din istoria Imperiului Roman; Novella 131 a lui Iustinian formulează propunerea de guvernare a creștinătății universale prin intermediul a cinci scaune patriarhale sub auspiciile unui singur imperiu universal (Pentarhia).
  • 532 Iustinian cel Mare dispune construirea Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol.
  • 537 Se termină construcția Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol; Iustinian decretează că toate datele trebuie să includă indictionul.
  • cca 540 Moartea Cuviosului David de Tesalonic.
  • 538 Împăratul Iustinian cel Mare, prin exilarea dizidenților și cu ajutorul forței, reușește să aducă oficial toate cele cinci patriarhii în comuniune.
  • 540 Raiduri ale bulgarilor în Iliria și nordul Greciei.
  • 543 Doctrina apocatastazei este condamnată de Sinodul de la Constantinopol; Iustinian cel Mare trimite misionari în Nubia (cele trei regate din Nobatia/Novatia, Alodia/Alwa și Makuria).
  • 544 După tradiție, Mandylionul din Edessa distruge lucrările de asediere ale persanilor.
Imperiul Bizantin la cea mai mare extindere teritorială, în timpul lui Iustinian, cca 550.
Imperiul Bizantin în 650; până în acest an pierduse toate provinciile sudice, cu excepția Exarhatului de Cartagina.
Imperiul Bizantin la urcarea pe tron a lui Leon al III-lea, în 717. Zona marcată cu dungi este cea atacată de arabi.

Perioada Patriarhiei de Constantinopol (732-1850)

  • 732-33 Împăratul bizantin Leon al III-lea Isaurianul transferă Sudul Italiei (Sicilia și Calabria), Grecia și Insulele Egee de sub jurisdicția Papei sub cea a Patriarhiei Ecumenice, ca răspuns la sprijinul acordat de Papa Grigorie al III-lea al Romei unei revolte din Italia împotriva iconoclasmului, adăugând patriarhiei încă 100 de episcopii; împăratul iconoclast a rupt din Patriarhia Antiohiei 24 de scaune episcopale ale Isauriei bizantine, sub pretextul că aceasta era supusă califilor arabi; astfel, jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol ajunge să se întindă asupra întregului Imperiu bizantin.
  • 734 Moartea Sfântului Petru Atonitul, considerat de marea majoritate ca unul dintre primii pustnici de la Muntele Athos.
  • 739 Împăratul Leon al III-lea (717-41) își publică lucrarea Ecloga , destinat să introducă principiile creștine în legislație; trupele bizantine înfrâng invazia Umeiazilor din Asia Mică în Bătălia de la Akroinon.
  • 746 Forțele bizantine recuceresc Ciprul de la arabi.
  • 754 Se ține în Constantinopol Sinodul iconoclast, sub autoritatea împăratului Constantin al V-lea Copronimul, care condamnă icoanele și se autoproclamă Sinodul VII Ecumenic; Constantin al V-lea începe desfințarea mănăstirilor.
  • 787 Are loc la Niceea Sinodul VII Ecumenic, care condamnă iconoclasmul și reafirmă cinstirea icoanelor.
  • 789 Moartea lui Filaret cel Milostiv.
  • 803 Moartea Sfintei Irina Împărăteasa, soția împăratului bizantin Leon al IV-lea; icoana Sfântului Luca este adusă la Agiassos, în Mitilini.
  • 814 Bulgarii încep asediul Constantinopolului; izbucnește conflictul dintre împăratul Leon al V-lea și Patriarhul Nichifor pe tema iconoclasmului; Leon îl depune pe Nichifor, iar Nichifor îl excomunică pe Leon.
  • 824 Creta bizantină cade în mâinile insurgenților arabi care fugeau de emirul umaiad al Cordobei, Al-Hakam I, și înființează un emirat pe insulă, până la recucerirea acesteia de către bizantini în anul 960.
  • 828 Moartea Patriarhului Nichifor I de Constantinopol.
  • cca 829-842 În Muntele Athos apare icoana Maicii Domnului "Portărița", lângă Mănăstirea Iviron.
  • 836 Moartea Sfântului Teodor Studitul.
  • 838 Califul al-Mu'tasim capturează și distruge Ammoria din Anatolia.
  • cca 839 Primul război bizantino-rus, când rușii atacă Propontida (urmărind probabil să ajungă la Constantinopol), înainte de a se îndrepta spre est și a ataca Paflagonia.
  • 840 Icoana Panagia Proussiotissa este găsită lângă Karpenissi.

Perioada bizantină imperială (843-1204)

Imperiul Bizantin în anul 867 d.Hr.
  • 867 Se ține Sinodul din Constantinopol, prezidat de Fotie, care îl anatemizează pe Papa Nicolae I al Romei pentru atacurile acestuia asupra lucrării misionarilor greci din Bulgaria și folosirea de către misionari a Filioque; Papa Nicolae moare înainte de a afla de excomunicare; Vasile I Macedoneanul îl omoară pe împăratul Mihail al III-lea, uzurpă tronul imperial și îl reinstalează pe Ignatie ca patriarh de Constantinopol.
  • 867 Moartea Casianei, poetă și imnografă greco-bizantină, care a compus Cântarea Casianei, cântată în Săptămâna Mare, în Miercurea Mare.
  • 869-870 se ține Sinodul tâlhăresc din 869-870, care îl depune pe Fotie cel Mare din scaunul de Constantinopol și îl pune pe tron pe pretendentul rival Ignatie, și care se autoproclamă "sinodul VIII Ecumenic."
  • 870 Convertirea Serbiei; Malta este cucerită de bizantini de la arabi.
  • 874 aducerea moaștelor Sfântului Nichifor Mărturisitorul, așezate în Biserica Sfinților Apostoli, Constantinopol.
  • 877 Moartea lui Ignatie I de Constantinopol, care îl numește pe Fotie ca succesor al său.
  • 877 Arabii musulmani cuceresc toată Sicilia de la bizantini și își stabilesc capitala la Palermo.
  • 879-880 Se ține la Constantinopol Sinodul VIII Ecumenic, la care participă 383 de părinți, sunt emise 3 canoane, este confirmat Fotie ca patriarh de Constantinopol, sunt anatemizate adăugirile la Crezul niceo-constantinopolitan și se declară că prerogativele și jurisdicțiile papei de la Roma și ale Patriarhului de Constantinopol sunt esențial egale; sinodul este acceptat cu rezerve de către Papa Ioan al VIII-lea al Romei.
  • 881 Moartea Sfântului Teoctist din Lesbos.
  • 885 Muntele Athos primește autonomie politică, iar împăratul Vasile trasează granițele republicii monastice; moartea Sfântului Metodie.
  • 892 Moartea Sfintei Teodora Izvorâtoarea de Mir din Tesalonic.
  • 902 Taormina, ultima posesiune bizantină din Sicilia, este capturată de arabii aghlabizi.
  • 904 Tesalonicul este cucerit și jefuit de pirații sarazini conduși de Leon din Tripoli, un pirat grec care servea interesele sarazinilor.
  • 907 Al treilea război ruso-bizantin, un raid naval la Constantinopol (sau Ţarigrad în slavona veche) este condus de prințul vareg Oleg de Novgorod, care se termină prin negocieri de pace.
  • 911 Sfântul Acoperământ al Maicii Domnului; delegați ruși vizitează Constantinopolul pentru a ratifica un tratat, trimiși de Oleg, mare cneaz al rușilor.
  • 912 Nicolae Misticul devine patriarh de Constantinopol.
  • 921 Moartea Sfintei Irina din Hrisovalant.
  • 925 Moartea lui Petru din Argos.
  • 941 Al patrulea război ruso-bizantin.
  • 944 Orașul Edessa este recuperat de armata bizantină, inclusiv Icoana nefăcută de mâini omenești
  • 953 Este înființată Mănăstirea Cuviosului Luca, de către Sfântul Luca cel Tânăr, lângă Stiris (Teba) din Grecia.
  • 957 Olga de Kiev este botezată la Constantinopol.
  • 960 Împăratul Nichifor al II-lea Focas recucerește Creta pentru bizantini.
  • 961 Este înființată Mănăstirea Agia Lavra din Kalavrita, Peloponez, (locul de naștere simbolic al Greciei moderne din 1821).
  • 963 Atanasie Athonitul înființează prima mare mănăstire din Muntele Athos, Marea Lavră; este înființată Mănăstirea Filozofu în Dimitsana (Peloponez).
  • 965 Împăratul Nichifor al II-lea Focas recucerește în întregime Ciprul pentru bizantini.
  • 968-71 Al cincilea război ruso-bizantin, aduce o victorie bizantinilor împotriva unei coaliții formate din ruși, pecenegi, maghiari și bulgari în Bătălia de la Arcadiopolis și înfrângerea lui Sviatoslav al Kievului de către Ioan I Tzimiskes.
  • 969 Împăratul Nichifor al II-lea Focas recucerește Antiohia și Alepul de la arabi.
  • 972 Împăratul Ioan I Tzimiskes acordă primul privilegiu pentru Muntele Athos (Typikon).
  • 975 Împăratul Ioan I Tzimiskes cucerește Emesa, Baalbek, Damasc, Tiberiada, Nazaret, Cezareea, Sidon, Beirut, Byblos și Tripoli într-o campanie siriană, dar nu reușește să cucerească Ierusalimul.
  • 980 Descoperirea imnului Axion Estin ("Cuvine-se cu adevărat"), prin apariția Arhanghelului Gavriil unui călugăr de la Muntele Athos.
  • 987 Al șaselea război ruso-bizantin, când Vladimir din Kiev trimite trupe în Imperiul Bizantin ca să îl ajute pe împăratul Vasile al II-lea într-o revoltă internă; Vladimir acceptă Creștinismul Ortodox ca religie a sa și aduce tot poporul său la noua religie.
  • 988 Botezul rușilor începe prin convertirea lui Vladimir al Kievului, care este botezat la Chersones, locul de naștere al Bisericilor Ortodoxe Rusă și Ucraineană; Vladimir se căsătorește cu Ana, sora împăratului bizantin Vasile al II-lea.
  • Secolul al XI-lea: Este înființată Mănăstirea Kaisariani pe coasta Muntelui Himetos, una dintre cel mai vechi și cea mai importantă mănăstire din Attica; moartea Sfintei Teodora din Vasta.
Imperiul Bizantin sub Vasile al II-lea, cca 1025.
Imperiul Bizantin și themata (împărțirea în provincii) în 1045. În acea perioadă, Imperiul era cel mai puternic stat din zona mediteraneană.

Ocupația latină (1204-1456)

Împărțirea Imperiului Bizantin după Cruciada a IV-a.
  • 1204 Participanții la Cruciada a IV-a cuceresc Constantinopolul, jefuind orașul și furând multe moaște și alte odoare; în general, se consideră că Marea Schismă a devenit totală odată cu acest act; venețienii folosesc Mănăstirea imperială Hristos Pantocrator pe post de cartier general în Constantinopol
  • 1204 Ocupația latină a Greciei continentale de către franci și venețieni: Imperiul Latin al Constantinopolului, Regatul Latin al Tesalonicului, Principatul de Ahea și Ducatul Atenei; venețienii controlau Ducatul Arhipelagului din Egeea.
  • 1205 Latinii anexează Atena și convertesc Partenonul în biserică romano-catolică - Santa Maria di Athene, ulterior Notre Dame d'Athene.
  • 1211 Cruciații venețieni cuceresc Creta Bizantină, pe care o păstrează până în 1669, când este cucerită de turcii otomani.
  • 1221 Ioan Duca Vatațis urcă pe tronul Imperiului bizantin de Niceea și începe lunga și anevoioasa luptă de recucerire a Constantinopolului și restaurare a Imperiului Bizantin.
  • 1224 Bizantinii recuceresc Tesalonicul și zona înconjurătoare, eliberată de guvernatorul grec de Epir, Teodor Ducas Comnenul.
  • 1235 Sfânta Olimpiada și alte călugărițe primesc moarte mucenicească de la pirați în Mitilene din Lesbos
  • 1249 Este construită cetatea Mistra de către franci în Peloponez.
  • 1258 Mihail al VIII-lea Paleolog urcă pe tronul Imperiului Niceean și fondează astfel ultima dinastie romană (bizantină); el începe recucerirea peninsulei grecești din mâinile latinilor.
  • 1259 Bizantinii înfrâng Pricipatul latin de Ahea în Bătălia de la Pelagonia, marcând astfel începutul recuceririi bizantine a Greciei.
  • cca 1259-80 Călugării de la Mănăstirea Iviron primesc moarte mucenicească de la latini.
  • 1261 Sfârșitul ocupației latine a Constantinopolului și restaurarea patriarhiilor ortodoxe; Împăratul Mihail al VIII-lea Paleolog ridică orașul Mistra la rangul de capitală a noului Despotat de Morea, unde are loc o renaștere bizantină.
Mediterana răsăriteană în jurul anului 1263 d.Hr.
  • 1265-1310 Schisma arsenită de la Constantinopol începe atunci când Patriarhul Arsenie Autoreianos îl excomunică pe împăratul Mihail al VIII-lea Paleolog.
  • 1274 Ortodocșii participanți la Al II-lea Sinod de la Lyon acceptă supremația Romei și clauza Filioque.
  • 1275 Unionistul Ioan al XI-lea Beccus este ales patriarh al Constantinopolului în locul lui Iosif I Galesiotes, care se opunea hotărârilor Sinodului de la Lyon.
  • 1275 Persecuția călugărilor atoniți de către împăratul Mihail al VIII-lea și Patriarhul Ioan al XI-lea Becus; moartea a 26 de mucenici de la Mănăstirea Zografu din Muntele Athos, uciși de latini.
  • 1281 Papa Martin al IV-lea autorizează o cruciadă împotriva nou reînființatului Imperiu Bizantin de la Constantinopol, excomunicându-l pe împăratul Mihail al VIII-lea Paleolog și pe greci și denunțând unirea din 1274; expediții franceze și venețiene sunt trimise către Constantinopol dar sunt obligate să se întoarcă în anul următor din cauza revoltelor din Sicilia (Vecerniile siciliene).
  • 1283 Înțelegerea cu Roma este repudiată oficial.
  • 1287 Ultima menționare a Mănăstirii de rit occidental Amalfion de la Muntele Athos.
  • Secolul al XIV-lea "Epoca de aur" a Tesalonicului, atât în literatură cât și în artă; se construiesc numeroase biserici și mănăstiri.
  • 1300-1400 "Cronica din Morea" (Το χρονικό του Μορέως) povestește principalele evenimente care au dus la stabilirea feudalismului în Grecia continentală, în principal în Morea/Peloponez, de către franci, în urma Cruciadei a IV-a și care cuprinde perioada dintre 1204 și 1292.
  • 1309 Insula Rodos cade în mâinile Cavalerilor Sfântului Ioan care își stabilesc aici cartierul general, autoredenumindu-se "Cavalerii din Rodos".
  • 1310 Schisma arsenită din Constantinopol se încheie odată cu reconcilierea dintre arseniți și iozefiți.
  • 1326 Orașul Bursa din Asia Mică este cucerit de turcii otomani în urma unui asediu care a durat nouă ani.
  • 1331 Orașul Niceea, capitală a imperiului cu doar o sută de ani mai devreme, cade sub turcii otomani.
  • 1336 Meteora, din Grecia, devine un centru al monahismului ortodox.
  • 1337 Nicomidia este capturată de turcii otomani.
  • 1338 Grigorie Palama scrie Triade în apărarea sfinților isihaști, în care apără practica ortodoxă a spiritualității isihaste și folosirea Rugăciunii lui Iisus.
  • 1341-47 Războiul civil bizantin dintre Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347–54) și Ioan al V-lea Paleolog (1341–91).
  • 1341-51 Se țin în Constantinopol trei sesiuni ale Sinodului IX Ecumenic, care confirmă teologia isihastă a lui Grigoria Palama și condamnă filozofia raționalistă a lui Varlaam de Calabria.
  • 1354 Turcii otomani ocupă primul ținut din Europa, Gallipoli.
  • 1359 Moartea Sfântului Grigorie Palama.
  • 1360 Moartea Sf. Ioan Cucuzel Imnograful.
  • 1365 Turcii otomani își stabilesc capitala la Adrianopole.
  • 1382 Se înființează Marea Mănăstire din Meteora.
  • 1390 Otomanii cuceresc Filadelfia, ultima enclavă bizantină din Anatolia.
  • 1391-98 Turcii otomani asediază pentru prima dată Constantinopolul, fără succes.
Zona mediteraneeană răsăriteană în jurul anului 1450.

Ocupația turcilor otomani (1456-1821)

Războiul grec de independență (1821-1829)

  • 1821 Începe Războiul grec de independență odată cu declararea independenței Greciei de către mitropolitul Gherman de Patra în ziua Buneivestiri (25 martie), numită și Kyriopascha, la Mănăstirea Agia Lavra, Peloponez; moartea mucenicească a Patriarhului Grigorie al V-lea de Constantinopol, a arhiepiscopului Ciprian de Cipru și a arhiepiscopului Gherasim de Creta ca represalii; fostul patriarh ecumenic Chiril al VI-lea de Constantinopol este spânzurat la poarta catedralei Adrianopol; mitropoliții Grigorie de Derkon, Doroteu de Adrianople, Ioannichie de Tirnavos și Iosif de Tesalonic sunt decapitați la ordinul sultanului în Constantinopol; mitropoliții Hrisant de Pafos, Meletie de Kition și Laurențiu de Kyrenia sunt executați în Nicosia, Cipru; luptătorii pentru libertate încep să se autonumească "eleni" (pentru continuitate cu moștenirea lor elenă), mai degrabă decât să folosească termenul generic de "Romioi" (Ρωμιοί) (care referă atât la cetățenia romană cât și la faptul că făceau parte din Creștinătatea ortodoxă).
  • 1823 Icoana făcătoare de minuni Panagia Evangelistria este găsită în Tinos, în urma unei viziuni de la Pelagia din Tinos și locul unde se află, Biserica din Evangelistria devine cel mai căutat loc de pelerinaj; moartea mucenicească a ieromonahului Hristos din Ioannina.
  • 1827 Europa recunoaște autonomia Greciei.
  • 1828 Ioan Capodistrias devine primul președinte al Greciei și confiscă metocurile atonite; se deschide a doua oară o biserică grecească în Londra.
  • 1829 Tratatul de la Adrianopol care pune capăt Războiului grec de independență, culminând cu crearea statutului modern grec.

Prima republică elenă (1829-1832)

  • cca 1829 Dialectul Katharevousa al limbii grecești moderne, purificat și formalizat, devine limba oficială (până în 1976).
  • 1831 Statutul de independență deplină a Greciei este acceptat la Conferința de la Londra din 1831.
  • 1832 Puterile europene înființează protectoratul grec; Otho I este încoronat ca rege al Greciei.

Regatul Greciei (1833-1924)

  • 1832-35 "Bavarokratia" închide 600 de mănăstiri și naționalizează terenurile deținute de mănăstiri.
  • 1833 Adunarea Națională de la Nauplio declară independența Bisericii Greciei fa'[ de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol
  • 1834 Se închid multe mănăstiri din noul regat grec.
  • 1837 Este înființată Şcoala de teologie în cadrul Universitatea națională și capodistriană din Atena.
  • 1838 Moartea Noului Mucenic Gheorghe din Ioannina.
  • 1839 Teofil Kairis de Andros este condamnat și închis pentru propovăduirea unei forme de deism.
  • 1844 Primul ministru Ioannis Kolettis este primul care folosește expresia "Marea Idee" (Megali Idea), folosită cu sensul de restaurare a Imperiului Bizantin Creștin Ortodox cu capitala la Constantinopol, care devine ideea centrală a politicii externe a Greciei până la începutul secolului XX; Regele Otho I acceptă constituția.

Perioada autocefală (1850-Present)

Expansiunea Greciei din 1832 până în 1947, arată teritoriile câștigate de Grecia în 1919 dar pierdute în 1923.
  • 1850 Sinodul Endemousa din Constantinopol prezidat de Patriarhul Antim al IVlea de Constantinopol recunoaște autocefalia Bisericii Ortodoxe a Greciei; datorită unor condiții speciale precizate în decretul "Tomos", Biserica Națională Greacă trebuie să păstreze legături speciale cu "Biserica Mamă".
  • 1856 Moartea lui Neofit Vamvas, cleric grec și profesor care a tradus Biblia în greaca modernă.
  • 1863 Gheorghe I este înscăunat rege al Greciei.
  • 1864 Este înființată prima parohie ortodoxă greacă de pe teritoriul american, în New Orleans, Louisiana, de către greci.
  • 1866 Biserica greacă preia eparhia Insulelor Ionice de la Constantinopol; începutul Marii Revoluții Cretane (1866-1869); holocaustul de la Mănăstirea Arkadi din Creta.
  • 1871 Trupul Patriarhului Grigorie al V-lea se reîntoarce la Atena și este înmormântat în catedrală.
  • 1877 Moartea lui Arsenie de Paros (18 august).
  • 1878 Sinodul de la Atena, convocat și prezidat de mitropolitul Procopie I al Atenei, îi condamnă pe macracriști, obținând întemnițarea lui "Şcoala Logosului" a lui Makakris, sub pretextul că predică doctrine care se opun dogmelor Bisericii și trimite o enciclică tuturor creștinilor din Grecia care este citită în toate bisericile și care îi acuză pe macracriști de încercarea de a introduce inovații.
  • 1878 Ciprul este cedat de Imperiul Otoman britanicilor la Congresul de la Berlin.
  • 1881 Turcii cedează regiunile Tesalia și Arta către Grecia; Tesalia și o parte din Epir sunt adăugate Bisericii Ortodoxe a Greciei.
  • 1882 În timpul păstoririi Patriarhului Ioachim al III-lea, Marea Şcoală a Națiunii este găzduită într-o nouă și spațioasă clădire din Fanar.
  • 1888 Moartea lui Panagis de Lixouri (Cefalonia); este publicat Tipicul Marii Biserici a lui Hristos cu slujbe bisericești revizuite, pregătit deprotopsaltul Gheorghe Violachis, emis cu aprobarea și binecuvântarea Patriarhiei Ecumenice; Tipicul savait (monahal) continuă să fie folosit în Rusia (i.e. între 1682 și 1888 Bisericile Rusă și Greacă a avut același Tipic).
  • 1890-1917 Emigrarea a 450,000 de greci în Statele Unite, mulți ca forță de muncă angajată pentru construcția de căi ferate și în mine în Vestul American.
  • 1885 Talentatul pictor grec Nicholaos Gysis pictează faimoasa lucrare "Şcoala secretă" ("κρυφό σχολειό"), în care se referă la școlile subterane susținute de Biserica Ortodoxă Greacă în mănăstiri și biserici în timpul guvernării otomane din Grecia (secolele al XV-lea - al XIX-lea) pentru păstrarea vie a doctrinelor creștin-ortodoxe și a limbii și literaturii grecești.
  • 1897 Războiul Greco-Turc.
  • 1901 Răscoalele "Evangelakia" din Atena, Grecia, din noiembrie, în urma traducerii Noului Testament în greaca demotică (modernă) și care au ca rezultat căderea guvernului și demiterea mitropolitului de Atena și retragerea acestei traduceri din circulație.
  • 1902 Biserica Ortodoxă a Greciei preia păstorirea parohiilor ortodoxe grecești din Australasia de la Biserica Ortodoxă a Ierusalimului .
  • 1904 Patriarhia Ecumenică publică "Patriarchal" Textul Noului Testament în limba greacă, care se bazează pe aproape douăzeci de manuscrise bizantine, textul standard al bisericilor ortodoxe de limbă greacă din zilele noastre.
  • 1905 Moartea lui Apostolos Makrakis.
  • 1907 Arhimandritul Eusebiu Matthopoulos înființează Frăția Zoe.
  • 1908 Moartea lui Metodia din Kimolos; Biserica Ortodoxă a Greciei primește jurisdicție asupra Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești a Americii și asupra Arhiepiscopiei Ortodoxe Grecești a Australiei, în urma unei înțelegeri dintre Patriarhia Ecumenică și Sfântul Sinod al Atenei (până în 1922 în America; până în 1924 în Australia).
  • 1912 Epirul, Macedonia și insulele răsăritene, din teritoriile nordice ale Greciei sunt eliberate și trec în administrarea Bisericii Greciei.
  • 1912-13 Primul și Al Doilea Război Balcanic; eliberarea Tesalonicului de turci.
  • 1913-14 Grecii anexează Creta, Chiosul și Mitiline, Primul Război Mondial.
  • 1914 În conformitate cu Protocolul din Corfu, Epirului de Nord i se garantează autonomia în cadrul Albaniei; este înființat Muzeul bizantin și creștin în Atena, care devine unul dintre cele mai importante muzee din lume în privința artei bizantine.
  • 1917 Ierarhia Bisericii Greciei se schimbă în funcție de controlul politic al țării.
  • 1918-24 Emigrarea a 70,000 de greci în Statele Unite.
  • 1919-22 Războiul greco-turc; un milion de refugiați fug în Grecia alăturându-se unie jumătăți de milion care fugiseră anterior; Genocidul grec elimină populația creștină din Trebizond și Anatolia.
  • 1920 Moartea Sfântului Nectarie din Pentapolis (Eghina); Hrisant, episcop de Trebizond este condamnat la moarte în absență de oi Curte Marțială din Ankara; Italia cedează Greciei Insulele Dodecaneze; sunt publicare Scrisorile enciclice ale Constantinopolului despre unitatea creștină și despre mișcarea ecumenică; Tratatul de la Sèvres cedează Tracia răsăriteană și Ionia (Zona Smirnei) Greciei, dar este anulat de Tratatul de la Lausanne din 1923 prin care aceste teritorii sunt din nou pierdute.
  • 1921 Este înființată Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii.
  • 1922 Mitropolia de Aitolia și Akarnania este înființată în forma sa modernă; moartea mitropolitul etnomucenic Hrisostom (Kalafatis) al Smirnei, linșat de o mulțime de turci incitați de pașa Nureddinduminică, 10 septembrie; truple grecești care avansau spre Constantinopol sunt deviate de turci; orașul predominant creștin ortodox al Smirnei este distrus, punând capăt la 1900 de ani de civilizație creștină; Patriarhul Meletie al IV-lea transferă Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Americii înapoi de la Biserica Greciei în jurisdicția Patriarhiei Ecumenice.
  • 1923 Schimb de populație creștină și musulmană între Grecia și Turcia; Tratatul de la Lausanne afirmă statutul internațional al Patriarhie ecumenice, iar Turcia garantează respectul și deplina protecție a Patriarhiei, de asemenea acordând Greciei controlul asupra Sfântului Munte Greciei; Patriarhul încetează de a mai fi considerat cap al populației creștine ortodoxe din Turcia; Patriarhul Meletie Metaxakis promulgă calendarul reformat.
  • 1924 Este înființată Arhiepiscopia Ortodoxă Greacă a Australiei; moartea Sfântului Arsenie Capadocianul.

A doua republică elenă (1924-1935)

  • 1924 Moartea Sfântului Arsenie Capadocianul; este agreată constituția Sfântului Munte; guvernul grec adoptă noul calendar.
  • 1925 Este înființată Şcoala de Teologie din cadrul Universității Aristotel din Tesalonic.
  • 1925-45 Emigrarea a 30,000 de greci în Statele Unite, printre care multe "mirese din poză" pentru greci celibatari.
  • 1926 Propunere ca Muntele Athos să fie transformat în casino, de către dictatorul Pangalos.
  • 1928 Patriarhia Ecumemică promulgă un tom prin care cedează către Biserica Ortodoxă a Greciei, temporar, 35 din mitropoliile sale din nordul Greciei pentru administrare.
  • 1930 Mustapha Kemal Atatürk officially redenumește Constantinopolul în Istanbul, care vine de la expresia grecească "eis tin poli" (spre oraș) .
  • 1931 Se deschide Muzeul Benaki în Atena, care găzduiește colecții ecleziastice și de artă bizantină, post-bizantină și neo-elenică.
  • 1932 Moartea lui Papa-Nicholas (Planas).
  • 1933 Biserica Ortodoxă a Greciei interzice Masoneria.
  • 1935 Schisma vechiului calendar, când trei episcopi își declară desprinderea de Biserica Greacă oficială; Mustafa Kemal Atatürk transformă Hagia Sophia în muzeu.

Regatul Greciei restaurat (1935-1967)

  • 1936 Este fondată Apostoliki Diakonia în cadrul Bisericii Greciei; General Ioannis Metaxas, primul ministru al Greciei în timpul regimului 4 august (1936-41) promovează teoria unei a Treia Civilizații Elene (Grecia antică și Bizanțul fiind primele două).
  • 1938 Moartea Sf. Siluan Athonitul.
  • 1939-49 Al Doilea Război Mondial și Războiul civil grec (1942-49) aduc cu sine foametea și vărsări de sânge pe scară largă.
  • 1939 Imigrarea grecilor antiohieni ajunge la apogeu.
  • 1943 Masacrul de la Kalavrita al forțelor de ocupație germane, printre care și al călugărilor de la Mănăstirea Aghia Lavra; naziștii încearcă să îi extermine pe evreii din Atena, fără să reușească, mulțumită eforturilor combinate ale arhiepiscopului Damaschin (Papandreou) al Atenei, ale grupurilor de rezistență și ale poporului grec.
  • 1945 Arhiepiscopul Damaschin (Papandreou) al Atenei preia funcția de regent, în încercarea de a stabiliza situația din Grecia.
  • 1946-82 Aproximativ 211,000 de greci emigrează în Statele Unite.
  • 1947 Insulele Dodecanez sunt eliberate, dar rămân sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice.
  • 1948 Moartea Sf. Sava cel Nou din Kalimnos.
  • 1950 Descoperirea moaștelor Sfântului Efrem din Noul Makri.
  • 1952 Noua Mănăstire din Panaghia Soumela este construită în orașul Castania, din Macedonia, Grecia, adăpostind icoana făcătoare de minuni Panaghia Soumela și devenind un centru de pelerinaj religios.
  • 1953 Şcoala atonită ("Atoniada") este reînființată oficial la Muntele Athos, acum sub numele de ‘Academia Ecleziastică Atonită’, ocupând o aripă a Schitului Sfântul Andrei din Careia; respectă programa școlară a ciclului secundar, grec combinată cu educația teologică.
  • 1955 În septembrie, în Istanbul, o mulțime organizată este dezlănțuită împotriva comunității etnicilor greci și a Patriarhiei ecumenice într-un pogrom orchestrat, fiind distruse 73 de biserici, 1004 locuințe și 5000 de întreprinderi mici și mijlocii, două cimitire, 23 de școli și 5 centre de atletism; numărul etnicilor greci obligați să părăsească Turcia până în 1960 ca urmare a acestor evenimente se ridică la aproape 9000.
  • 1956 Dr. Constantin Cavarnos înființează Institutul pentru Studii Grecești Bizantine și Moderne în Belmont, Massachusetts.
  • 1959 Moartea Fericitului pustnic Iosif Spilaiotis Isihastul.
  • 1960 Moartea lui Antim din Chios.
  • 1961 Proslăvirea Sf. Nectarie al Pentapolei.
  • 1963 Este creată Frăția Soter, atunci când membrii tradiționaliști din Frăția Zoe se desprind de aceasta și formează o frăție nouă, mai mică, sub coordonarea Prof. Panaghiotis N. Trembelas și care va avea o influență mai mare asupra Bisericii Greciei; A II-a Conferință Pan-Ortodoxă are loc în insula Rhodos; celebrarea a 1000 de ani de la începuturile monahismului în Muntele Athos.
  • 1964 Icoana Panaghia Malevi a Maicii Domnului începe să izvorască mir; a III-a Conferință Pan-Ortodoxă în Rhodos; în martie, Turcia denunță înțelegerea bilaterală din 1930 din cauza disputelor generate de schimbul de populație și expulzează peste 17.000 de etnici greci, deposedați de locuințele, bunurile și averile lor mobile; urmează un exod de facto al altor 40.000 de cetățeni turci de etnie greacă.
  • 1965 este ales primul mitropolit de Pireu, Înaltpreasfințitul Hrisostom (Tabladorakis) de Argolida; este înființată Mănăstirea Panaghia Pantanassa (Kranidiou); Papa Paul al VI-lea al Romei și Patriarhul Atenagora I (Spirou) al Constantinopolului ridică reciproc anatemele din 1054.
  • 1966 Moartea Cuviosului Părinte Ieronim (Apostolides) din Eghina; este înființat un Centru de Cercetări Bizantine la Universitatea Aristotel din Tesalonic.
  • 1966-80 În jur de 160.000 de greci emigrează în Statele Unite, dar după 1980 ritmul emigrării în SUA a scăzut considerabil.

Dictatura militară (1967-1974)

  • 1968 Este înființată Academia Ortodoxă din Creta (OAC).
  • 1970 Moartea lui Amfilochie (Makris) din Patmos.
  • 1971 seminarul Halki, cea mai proeminentă școală teologică ortodoxă, este închisă de autoritățile turce, încălcând astfel articolul 40 din Tratatul de la Lausanne Treaty și articolul 24 din Constituția Turcă, care.amândouă, garantează libertatea și educția religioase.
  • 1972 Lovitura eclezistică din Cipru eșuează în încercare de a-l demite pe Makarios dela președinție.
  • 1974 Invazia turcă a Ciprului, forțele turce avansează și cuceresc 37 % din insulă, 3000 de oameni sunt uciși, alți 200,0000 se refugiază; monarhia este înlocuită în urma unui referendum cu 69 % voturi pentru.

A treia republică elenă (1974-prezent)

  • 1974 Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos), un bastion al grecilor conservatori de stil vechi, își retrage reprezentantul din adunarea comună a Sfintei Comunități de la Careia (centrul administrativ al Muntelui Athos), acuzând Patriarhia de ecumenism și refuzând să-l pomenească pe patriarh la Sfânta Liturghie; Mitropolitul Serafim de Ioannina este ales Arhiepiscop al Atenei și al Întregii Grecii (1974-1998).
  • 1975 Moartea lui Papa-Dimitris (Gagastathis); Articolul 3 al constituției grecești declară oficial că religia predominantă în Grecia este Ortodoxia Răsăriteană aflată sub autoritatea Bisericii Greciei autocefale, aflate în uniune doctrinară cu Patriarhia Ecumenică.
  • 1976 Dialectul dimotiki (demotic) al limbii grecești moderne devine limba oficială, înlocuind dialectul katharevousa purificat și formal, care a fost în uz aproape două secole, de la înființarea statului modern grec.
  • 1978 Avortul este legalizat în Grecia, dar numai în anumite circumstanțe.
  • 1980 Moartea Părintelui Filotei (Zervakos) din Paros; Comisia de Dialog Teologic Ortodox-Romano-Catolic se întâlnește în Patmos și Rodos pentru prima sesiune.
  • 1981 Grecia devine al X-lea membru al Comunității Europene la 1 ianuarie; adulterul este dezincriminat, în Codul Penal.
  • 1982 Ortografia monotonică este impusă prin lege în limba greacă, dar Biserica Ortodoxă Greacă continuă să folosească ortografia politonică.
  • 1983 Moartea Părintelui Arsenie al Peșterilor din Muntele Athos.
  • 1984 Comisia de Dialog Teologic Ortodox-Romano-Catolic se întâlnește a treia oară în Cania, Creta.
  • 1986 Icoana Arborele lui Iesei a Maicii Domnului din Andros începe să izvorască mir; canonizarea Sfântului Arsenie Capadocianul (+1924) de către Patriarhia de Constantinopol.
  • 1987 În aprilie, Parlamentul aprobă o lege care expropriază pământurile mănăstirilor cu scopul de ale redistribui țăranilor săraci și care preia administrarea proprietăților orășenești ale Bisericii; arhiepiscopul Serafim al Atenei a reușit totuși să prevină exproprierea proprietăților bisericești, permițând o redistribuire a anumitor terenuri, dar opunându-se naționalizării terenurilor bisericilor și mănăstirilor.
  • 1988 Muntele Athos este desemnat sit Moștenire Culturală UNESCO.
  • 1989 Părintele Efrem Filotheitul începe fondarea unor mănăstiri de stil atonit în America de Nord.
  • 1990 Este înființată Societatea Prietenii Muntelui Athos, formată din persoane interesate de situația mănăstirilor de la Muntele Athos; mitropolitul Kallistos Ware de Diokleia este președintele acestei societăți, printre membrii căreia se regăsesc și Prințul Philip (Ducele de Edinburgh) și Prințul Charles (Prinț de Wales și Moștenitor al tronului britanic).
  • 1991 Moartea Părintelui Porfirie Capsocalivitul (Evangelos (Bairaktaris)) 7 februarie.
  • 1992 Moartea lui Gavrilia (Papaiannis) și a lui Hrisant de Andros; Sinaxa întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe se ține la Constantinopol; Tesalonic este ales capitală culturală a Europei.
  • 1993 Biserica Ciprului condamnă masoneria ca religie incompatibilă cu creștinismul; canonizarea lui Hrisostom (Calafatis) al Smirnei.
  • 1994 Moartea Părintelui Paisie (Eznepidis) de la Muntele Athos în 12 iulie; este inaugurat Muzeul Culturii Bizantine la Tesalonic; Parlamentul grec emite o rezoluție care reclamă genocidul din regiunea Pontus din Asia Mică și stabilește ziua de 19 mai ca zi de pomenire.
  • 1995 Moartea Cuvioasei Macrina de Volos; Patriarhul ecumenic Bartolomeu I vizitează insula Patmos cu ocazia sărbătoririi a 1900 de ani de la scrierea Cărții Apocalipsei de către Sfântul Evanghelist Ioan.
  • 1997 Explodează o bombă la sediul Patriarhiei de Constantinopol; este rănit serios diaconul ortodox Nectarie Nicolaou și sunt avariate câteva clădiri.
  • 1998 Moartea Părintelui Efrem Katunakiotul; are loc Summitul de la Tesalonic, la care se discută participarea ortodoxă la Consiliul Ecumenic al Bisericilor; arhiepiscopul Hristodulos (Paraschevaides) este instalat în Atena ca noul întâistătător al Bisericii Greciei (1998-2008); o propunere a forța separarea dintre stat și biserică în Grecia este respinsă; Parlamentul grec reafirmă masacrarea grecilor din Asia Mică (al grecilor otomani din Pont și Anatolia) și desemnează ziua de 14 septembrie ca zi de comemorare.
  • 2000 Guvernul Greciei dispune îndepărtarea înscrierii obligatorii pe actele de identitate a apartenenței religioase, în ciuda campaniilor împotriva acestei decizii demarate de Biserica Greciei și sprijinite de majoritatea populației.
  • 2001 Moartea Părintelui Haralambie Dionisiatis, învățător al rugăciunii minții; în prima vizită în Grecia a unui papă după anul 710 d.Hr., Papa Ioan Paul al II-lea al Romei cere scuze Bisericii Ortodoxe pentru Cruciada a IV-a; cu o zi înainte, aproape 1000 de ortodocși conservatori au ieșit în stradă pentru a denunța vizita; în martie, arhiepiscopul Hristodulos (Paraschevaides) al Atenei binecuvintează eforturile inițiatorilor Petiției Genocidului Grecilor, care îndeamnă guvernul să nu violeze Legea 2675/98 prin eliminarea termenului "genocid" din explicarea distrugerii prezenței grecești din Asia Mică; arhiepiscopul Hristodulos vizitează Patriarhia Moscovei, fiind primit, de asemenea, și de președintele rus Vladimir Putin.
  • 2002 Este înființată Mitropolia de Glifada ca mitropolie nouă, separată de Mitropolia de Nea Smirni; arhiepiscopul Hristodulos al Atenei consimte la construcția unei moschei în Atena, pentru a pune capăt situației prin care capitala greacă era singura capitală din Uniunea Europeană fără un loc de rugăciune musulman; Patriarhul ecumenic Bartolomeu I de Constantinopol declară călugării de la Mănăstirea Esfigmenu (Muntele Athos) ca fiind în schismă cu Biserica Ortodoxă.
  • 2003 Bisericile Ortodoxe din Europa comemorează 550 de ani de la căderea Constantinopolului în luna mai; ministrul grec al Culturii informează Parlamentul European că statutul Sfântului Munte Athos și modul de viață de acolo vor rămâne neschimbate, citând recunoașterea oficială a acestui statut prin articolul 105 din Constituția greacă și confirmat legal în clauza specială din Tratatul de la Atena care specifică condițiile aderării Greciei la Uniunea Europeană; în februarie, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei emite o declarație prin care se pronunță împotriva unui eventual război în Irak.
  • 2003 Are loc o dispută între Arhiepiscopul Hristodulos al Atenei și Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I pe tema dreptului de decizie cu privire la numirea episcopilor din nordul Greciei, dar ruptura este remediată după patru luni. Propunerea de a construi o moschee în afara Atenei înainte de Jocurile Olimpice din 2004 a fost blocată din cauza opoziției rezidenților și a Bisericii Ortodoxe Grecești care nu au fost de acord cu amplasamentul propus și cu planurile ca milioanele de lire necesare moscheii să provină de la regele Fahd al Arabiei Saudite.
  • 2004 În septembrie, un elicopter cu care călătorea Patriarhul Petros al VII-lea (Papapetrou) al Alexandriei împreună cu șaisprezece însoțitori (inclusiv alți episcopi ai Bisericii Alexandriei) s-a prăbușit în Marea Egee, în timp ce se îndrepta spre Muntele Athos; nu au existat supraviețuitori.
  • 2005 Biserica Greciei găzduiește Conferința Mondială despre Misiune și Evanghelizare a Consiliului Ecumenic al Bisericilor în Atena, prima care are loc într-o țară ortodoxă din istoria acestei instituții; în octombrie, membri ai grupului terorist turc "Lupii Suri" s-au adunat în afara sediului Patriarhiei Ecumenice din Fanar, înaintând până la poartă, unde au așezat o ghirlandă neagră și au strigat "Patriarhe, pleacă!" și "Patriarhia în Grecia!", lansând astfel o campanie de strângere de semnături pentru expulzarea Patriarhiei Ecumenice din Istanbul; Prințul Charles al Marii Britanii sosește la Muntele Athos pentru o vizită de trei zile, în luna mai; Vladimir Putin devine primul șef de stat rus care vizitează Muntele Athos.
  • 2006 Arhiepiscopul Hristodulos (Paraschevaides) al Atenei vizitează Vaticanul, fiind primul întâistătător al Bisericii Greciei care vizitează Vaticanul, întorcând vizita Papei în Grecia din 2001 și semnează o declarație despre importanța rădăcinilor creștine ale Europei și protejarea drepturilor fundamentale ale omului; guvernul Greciei anunță că va finanța și construi o moschee în valoare de 15 milioane de euro (19 milioane USD) în Atena, prima moschee construită în capitala Greciei de la desprinderea de Imperiul Otoman cu 170 de ani înainte, cu acceptul arhiepiscopului Hristodul (Paraschevaides) al Atenei și al Bisericii Greciei, pe amplasamentul stabilit; arhiepiscopul Hristodulos denunță globalizarea ca fiind "o crimă împotriva umanității"; Papa Benedict al XVI-lea se întâlnește cu seminariștii ortodocși greci de la Colegiul Teologic Apostoliki Diakonia din Grecia în timpul vizitei acestora la Roma, îndemnându-i să înfrunte provocările care amenință credința, prin lucrarea lor pentru unirea tuturor creștinilor; o decizie a unei înalte instanțe din Atena aprobă înființarea unei asociații care promovează cultul celor doisprezece zei de pe Muntele Olimp, cu practici apropiate de cele de tip New Age.
  • 2006 Biserica Greciei raportează existența a 216 așezăminte monahale bărbătești și 259 așezăminte monahale feminine și a 66 de schituri, cu un total de 1041 de călugări și 2500 de călugărițe, toate acestea mărturisind o modestă revenire a monahismului; în septembrie, la numai 48 de ore după ce un cleric somalez islamic i-a chemat pe musulmani să îl ucidă pe Papă, arhiepiscopul Hristodulos a ținut o predică în Atena despre suferințele pe care creștinii din Africa le îndură din cauza "fanaticilor islamiști", relatând cazul unor călugări romano-catolici care au fost măcelăriți cu un an înainte "pentru că purtau crucea și credeau în Domnul nostru răstignit"; arhiepiscopul Hristodulos îi critică pe autorii unui manual de istorie de clasa a șasea tipărit de guvern care încerca să ascundă rolul Bisericii în apărarea identității naționale grecești în timpul ocupației otomane, cartea fiind ulterior retrasă în 2007; moartea Părintelui Atanasie Mitilineos, autorul a mii de predici în spiritul tradiției patristice ortodoxe.
  • 2007 Liceul minorității grecești din Fanar (Megali tou Genous Sxoli - astăzi o școală de ciclu mediu și superior a minorității grecești) obține condamnarea Turciei la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), pentru violarea Convenției Europene a Drepturilor Omului (protecția proprietății); a 1600-a aniversare a adormirii Sfântului Ioan Gură de Aur; International Association of Genocide Scholars emite IAGS Rezoluția despre genocidul asirienilor, grecilor, armenilor și al altor creștini de către Imperiul Otoman, 13 iulie 2007, prin care numește campania otomană împotriva minorităților creștine dintre anii 1914-1923 ca fiind un genocid; o pictură pe jumătate terminată din Biserica Maicii Domnului din Axioupolis, nordul Greciei, a liderului comunist rus Vladimir Lenin tăind barba Sfântului Luca - pictată ca simbol al opresiunii comuniste asupra Bisericii - i-a ofensat tradiționaliștii care au cerut îndepărtarea ei.
  • 2008 Moartea arhiepiscopului Hristodulos (Paraschevaides) al Atenei , care s-a dovedit a fi unul dintre cei mai populari arhiepiscopi din istoria Greciei, revitalizând mesajul Bisericii într-o epocă secularizată, în special în rândul tinerilor; este ales Arhiepiscopul Ieronim al II-lea (Liapis) al Atenei; canonizarea lui Gheorghe (Karslidis) din Drama; în octombrie, are loc la Constantinopol o întrunire pan-ortodoxă a întâistătătorilor a paisprezece Biserici Ortodoxe: se semnează un document care cheamă la unitate inter-ortodoxă și colaborare și la "continuarea pregătirilor pentru Sfântul și Marele Sinod"; al treisprezecelea comitet permanent al Bisericii Greciei denunță planurile guvernului de a introduce legea parteneriatului civil, afirmând că sprijinul guvernului pentru legalizarea parteneriatului civil va duce la creșterea “prostituției.”
  • 2009 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CDEO) stabilește că Turcia a violat drepturile de proprietate ale Bisericii Ortodoxe Grecești Bozcaada Kimisis Teodoku din insula egeană Bozcaada; Patriarhia Ecumenică are pe rol peste o douăsprezece cazuri la CEDO pentru a recupera unele dintre miile de proprietăți confiscate de Statul turc; Președintele SUA Barack Obama a făcut un apel explicit, în discursul său în Parlamentul turc, pentru mult-disputata redeschidere a seminarului ortodox grec din Halki, gest considerat de Uniunea Europeană și de alții ca un test pentru libertatea religioasă din Turcia; patriarhul Mar Ignatius Zakka I Iwas al Bisericii Orientale a Antiohiei a făcut o vizită oficială în Grecia, ca oaspete al guvernului Greciei și al Bisericii Ortodoxe din Grecia, pentru a-l felicita pe arhiepiscopul Bisericii Greciei cu prilejul alegerii și pentru a reînnoi relațiile dintre cele două Biserici; Părintele Iosif Vatopedinul trece la Domnul în pace, fiind înmormântat pe 1 iulie; Patriarhul ortodox rus Chiril cheamă autoritățile turce să redeschisă Seminarul teologic din Halki; peste 1000 de musulmani se adună pe străzile Atenei din cauza unor afirmații, nedovedită, că Poliția greacă ar fi rupt și călcat în picioare Coranul: sunt distruse 75 de mașini și 14 oameni sunt răniți, protestatarii au răsturnat coșurile de gunoi și au atacat mai multe bănci; un grup de clerici ortodocși din Grecia, în frunte cu trei arhiepiscopi în vârstă, au publicat manifestul: O mărturisire de credință împotriva ecumenismului, pledând la rezistența față de orice legături ecumenice cu romano-catolicii și cu protestanții, manifestul fiind semnat printre alții și de șase mitropoliți, 49 de arhimandriți, 22 de ieromonahi, 30 de călugărițe și starețe, dar și de numeroși alți preoți și părinți ai Bisericii.

Vezi și

Note

  • Unele dintre datări sunt aproximative, deoarece relatările din unele perioade sunt dificil de pus la un loc cu acuratețe.
  • Împărțirea Istoriei Bisericii în perioade separate, așa cum am procedat aici, va fi întotdeauna destul de arbitrară, dar cu toate acestea, am încercat să împărțim cronologia după momentele de cotitură ale istoriei.
  • Această cronologie este, în mod necesar, alcătuită din evenimente ale Bisericii Ortodoxe, dar cu toate acestea, unele evenimente non-ortodoxe au fost introduse pentru importanța lor istorică față de Ortodoxie

Biserică și stat

Biserica Ortodoxă a Greciei este considerată, din punct de vedere istoric, ca protectoare a așa-numitei “Civilizații Ortodoxe elenice.” Rolul actual al Bisericii Ortodoxe de după crearea statului-națiune grec a fost interpretat în multe feluri diverse și opuse; cu toate acestea, în toate constituțiile Greciei, Biserica Ortodoxă are statutul de “religie predominantă".
Articolul 3 din Constituția Greciei definește relația dintre Biserică și stat:

"Religia predominantă în Grecia este aceea a Bisericii Ortodoxe Răsăritene a lui Hristos. Biserica Ortodoxă din Grecia, mărturisindul pe Domnul nostru Iisus Hristos cap al său, este unită inseparabil în doctrină cu Marea Biserică a lui Hristos din Constantinopol și cu fiecare altă Biserică a lui Hristos cu aceeași doctrină, observing unwaveringly, as they do, canoanele sfinte apostolice și sinodale și tradițiile sfinte. Aceasta este autocefală și este administrată de Sfântul Sinod al Episcopilor Titulari și de Sfântul Sinod Permanent care provinde din acesta și format conform cu Carta Statutară a Bisericii în conformitate cu prevederile Tomului Patriarhal din 29 iunie 1850 și cu Documentul Sinodal din 4 septembrie 1928."[4]

Grecia este singurul stat ortodox din lume. Relația dintre Biserică și stat poate fi caracterizată ca fiind sui generis, nefiind o separare completă și nici o biserică întemeiată. Biserica este biserica-stat. Rolul Bisericii Ortodoxe în menținerea identității etnice și culturale grecești de-a lungul a 400 de ani de guvernare otomană a întărit legăturile dintre religie și guvernare. Majoritatea grecilor, indiferent dacă sunt sau nu religioși, venerează și respectă credința creștină ortodoxă, merg la biserică și țin zilele de sărbătoare mare și sunt legați emoțional de Creștinismul Ortodox ca fiind religia lor "națională".

Numele grecilor

Grecii au fost cunoscuți sub diferite nume de-a lungul istoriei. Ridicarea lor ca putere și prăbușirea până la o distrugere aproape completă sunt situațiii care s-au repetat nu doar o dată, ceea ce probabil este motivul pentru care ei sunt un popor cu atât de multe nume. Începutul fiecărei noi epoci istorice era însoțit de un nume nou, fie unul complet nou sau vechi dar uitat, fie preluat din tradiție, fie unul împrumutat de la străini. Fiecare dintre aceste nume a fost important la vremea sa. Din vremurile antice și până acum, printre aceste nume se găsesc:

  • aheeni (Αχαιοί)
  • eleni (Έλληνες)
  • greci (Γραικοί)
  • Romani (Ρωμαίοι)
  • bizantini (Βυζαντινοί)
  • romioi (Ρωμιοί)

Patriarhia Romei

"Themes" (provinciile ) bizantine ale Greciei s-au răsculat împotriva împăratului iconoclast Leo al III-lea în 727 într-o încercare de a-și numi propriul împărat, dar Leo le-a învins. Până la acest moment, Grecia Şi Aheia erau, tehnic, sub autoritatea eclezistică a Papei, dar Leo s-a certat, de asemenea, și cu papalitatea; atitudinea sfidătoare a Papilor Sfântul Grigorie al II-lea și a Sfântului Grigorie al III-lea, care convocaseră sinoade la Roma pentru a anatemiza și excomunica pe iconoclaști (730, 732) în favoarea cinstirii icoanelor, a dus la o ceartă violentă cu împăratul. Oricum, drept represalii, Leo a transferat teritoriile din sudul Italiei, Greciei și Egeea din jurisdicția papei în cea a patriarhului de la Constantinopol, aruncând astfel papalitatea în afara imperiului.
Mai înainte, teritoriile pe care Leo al III-lea le-a plasat acum sub autoritatea Constantinopolului, deși erau sub autoritatea civilă a împăratului de la Constantinopol încă din anul 395, cu toate acestea nu depinseserăă niciodată ecleziastic de Roma, cu excepția unosr scurte întreruperi, printre care:

  • În 421 (când un decret emis de împăratul Teodosie al II-lea a plasat toate bisericile din prefectura Iliricum (pe atunci componentă a Imperiului de Răsărit) în jurisdicția Arhiepiscopiei de Constantinopol).
  • În 438, prin Codexul lui Teodosie, Iliricum a fost din plasat sub jurisdicția Constantinopolului.
  • Într-o oarecare măsură în timpul schismei acahiene, 484-519.

Prefectura Pretoriană de Iliricum'
Prefectura de Iliricum a fost numită după fost provincie Iliricum și era una din din cele patru principale diviziuni ale Imperiului, divizare realizată de Dioclețian. Inițial cuprindea două dioceze: Dioceza de Pannoniae și Diocese de Moesiae. Dioceza Pannoniae nu aparținea jumătății de cultură greacă a Imperiului și a fost transferată părții apusene atunci când Teodosie I a stabilit separarea finală a celor două imperii în 395.

Dioceza de Moesiae (mai târziu, despărțită la rândul ei în două dioceze: Dioceza de Macedonia și Dioceza de Dacia) era zona cunoscută sub numele de "Iliricum de răsărit", și luând în considerare lista provinciilor dintr-o scrisoare a Papei Nicolae I (858-67) în care cerea retrocedarea bisericilor îndepărtate din jurisdicția papei în 732-33, această zonă se pare a fost zona pedepsită de împăratul Leo.

  • Dioceza Macedonia formată din șapte provincii: Ahaia, Creta, Tesalia, Epirus vetus, Epirus nova, Macedonia Prima, Macedoniae salutaris (Secunda).
  • Dioceza Dacia formată din cinci provincii: Dacia mediterranea, Dacia ripensis, Moesia Prima, Dardania, Praevalitana.

Lucrări publicate

Perioada bizantină

  • Rev. Dr. Andrew Louth. Greek East and Latin West : The Church, AD 681-1071. The Church in History Vol. III. Crestwood, N.Y. : St. Vladimirs Seminary Press, 2007. ISBN 9780881413205
  • John Meyendorff. The Byzantine Legacy in the Orthodox Church. Crestwood, N.Y. : St. Vladimirs Seminary Press, 1982. ISBN 9780913836903
  • John Meyendorff. Byzantine Theology: Historical Trends and Doctrinal Themes. 2nd ed. Fordham Univ Press, 1979. ISBN 9780823209675
  • J. M. Hussey. Church & Learning in the Byzantine Empire, 867-1185. Oxford University Press, 1937.
  • Milton V. Anastos. Aspects of the Mind of Byzantium: Political Theory, Theology, and Ecclesiastical Relations with the See of Rome. Ashgate Publications, Variorum Collected Studies Series, 2001.
  • Milton V. Anastos. "The transfer of Illyricum, Calabria, and Sicily to the jurisdiction of the Patriarchate of Constantinople in 732-33." In: Anastos, Studies in Byzantine Intellectual History. Variorum Collected Studies Series, London, 1979.
  • Prof. Fergus Millar. A Greek Roman Empire: Power and Belief under Theodosius II (408-450). University of California Press, 2007. ISBN 978-0520253919
  • Fr. Robert F. Taft (S.J.), Patriarch Athenagoras Orthodox Institute. Through Their Own Eyes: Liturgy as the Byzantines Saw It. InterOrthodox Press, 2006. 172 pp. (ISBN 1932401067; ISBN 9781932401066)
  • Speros Vryonis, (Jr). "Byzantine Attitudes towards Islam during the Late Middle Ages." Greek Roman and Byzantine Studies 12 (1971).
  • Steven Runciman. The Byzantine Theocracy. Cambridge University Press, 2004. ISBN 9780521545914
  • Timothy S. Miller. Medieval Byzantine Christianity. Ed. by Derek Krueger. A People's History of Christianity, Vol. 3. Minneapolis, Fortress Press. 2006. pp.252.

Ocupația latină

  • Aristeides Papadakis (with John Meyendorff). The Christian East and the Rise of the Papacy: The Church 1071-1453 A.D. The Church in History Vol. IV. Crestwood, N.Y. : St. Vladimirs Seminary Press, 1994. ISBN 9780881410587
  • Deno John Geanakoplos. Byzantine East and Latin West: Two worlds of Christendom in Middle Ages and Renaissance: Studies in Ecclesiastical and Cultural History. Oxford Blackwell 1966. ISBN 9780208016157
  • E. Brown. "The Cistercians in the Latin Empire of Constantinople and Greece." Traditio 14 (1958), pp.63-120.
  • Kenneth M. Setton. Catalan Domination of Athens, 1311-1388. Mediaeval Academy of America, 1948.
  • P. Charanis. "Byzantium, the West and the Origin of the First Crusade." Byzantion 19 (1949), pp.17-36.
  • R. Wolff. "The Organisation of the Latin Patriarchate of Constantinople 1204-61." Traditio 6 (1948), pp.33-60.
  • William Miller. The Latins in the Levant: A History of Frankish Greece 1204-1566. Cambridge, Speculum Historiale, 1908.

Ocupația turcilor otomani

  • Apostolos E. Vacalopoulos. The Greek Nation, 1453-1669: The Cultural and Economic Background of Modern Greek Society. Transl. from Greek. Rutgers University Press, 1975. ISBN 9780813508108 (One of the few scholarly studies in English of this period)
  • Bat Ye'or. The Decline of Eastern Christianity Under Islam: From Jihad to Dhimmitude: Seventh-Twentieth Century. Translated by Miriam Kochan. Published by Fairleigh Dickinson Univ Press, 1996. 522pp. ISBN 9780838636886
  • Fr. Nomikos Michael Vaporis. Witnesses for Christ: Orthodox Christian Neomartyrs of the Ottoman Period 1437-1860. St Vladimir's Seminary Press, 2000. 377 pp. ISBN 9780881411966
  • George P. Henderson. The Revival of Greek Thought, 1620-1830. State University of New York Press, 1970. ISBN 9780873950695 (Focuses on the intellectual revivial preceeding the War of Independence in 1821)
  • George A. Maloney, (S.J.). A History of Orthodox Theology Since 1453. Norland Publishing, Massachusetts, 1976.
  • Leften S. Stavrianos. The Balkans Since 1453. Rinehart & Company, New York, 1958.
  • Speros Vryonis, (Jr). The Decline of Medieval Hellenism in Asia Minor and the Process of Islamization from the Eleventh through the Fifteenth Century. University of California Press, Berkeley and Los Angeles, 1971. (Very comprehensive, masterpiece of scholarship)
  • Steven Runciman. The Great Church in Captivity: A Study of the Patriarchate of Constantinople from the Eve of the Turkish Conquest to the Greek War of Independence. Cambridge University Press,1986.
  • Theodore H. Papadopoulos. Studies and Documents Relating to the History of the Greek Church and People Under Turkish Domination. 2nd ed. Variorum, Hampshire, Great Britain, 1990. (Scholarly; Source texts in Greek)
Articles
  • Elizabeth A. Zachariadou. The Great Church in captivity 1453–1586. Eastern Christianity. Ed. Michael Angold. Cambridge University Press, 2006. Cambridge Histories Online.
  • Elizabeth A. Zachariadou. Mount Athos and the Ottomans c. 1350–1550. Eastern Christianity. Ed. Michael Angold. Cambridge University Press, 2006. Cambridge Histories Online.
  • I. K. Hassiotis. From the 'Refledging' to the 'Illumination of the Nation': Aspects of Political Ideology in the Greek Church Under Ottoman Domination. Balkan Studies 1999 40(1): 41-55.
  • Socrates D. Petmezas. Christian Communities in Eighteenth and Early Nineteenth Century Ottoman Greece: Their Fiscal Functions. Princeton Papers: Interdisciplinary Journal of Middle Eastern Studies 2005 12: 71-127.

Războiul grec de independență

  • David Brewer. The Greek War of Independence : the struggle for freedom from Ottoman oppression and the birth of the modern Greek nation. Woodstock, N.Y. : Overlook Press, 2001. 393pp.
  • Douglas Dakin. The Greek struggle for independence, 1821-1833. London, Batsford 1973.
  • Joseph Braddock. The Greek Phoenix: The Struggle for Liberty from the Fall of Constantinople to the Creation of a New Greek Nation. NY. Coward, McCann & Geoghegan. 1973. 1st ed. 233pp.
  • Nikiforos P. Diamandouros [et al] (Eds.). Hellenism and the First Greek war of Liberation (1821-1830) : Continuity and Change. The Modern Greek Studies Association of the United States and Canada. Thessaloniki: Institute for Balkan Studies, 1976.

Grecia modernă

  • Anastasios Anastassiadis. Religion and Politics in Greece: The Greek Church's 'Conservative Modernization' in the 1990's. Research in Question, No.11, January 2004. (PDF).
  • C.M. Woodhouse. Modern Greece. 4th ed. Boston : Faber and Faber, 1986.
  • Charles A. Frazee. The Orthodox Church and independent Greece, 1821-1852. Cambridge University Press 1969.
  • Demetrios J. Constantelos. The Greek Orthodox Church: Faith, History, and Practice. Seabury Press, 1967.
  • John Hadjinicolaou (Ed.). Synaxis: An Anthology of the Most Significant Orthodox Theology in Greece Appearing in the Journal Synaxē from 1982 to 2002. Montréal : Alexander Press, 2006.
  • John L. Tomkinson. Between Heaven and Earth: The Greek Church. Anagnosis Books, Athens, 2004. ISBN 960-87186-5-1
  • Mother Nectaria McLees. EVLOGEITE! A Pilgrim's Guide to Greece. 1st Ed. St. Nicholas Press, Kansas City, MO, 2002. 927 pp. ISBN 09716365-1-6
  • Rev. Dr. Nicon D. Patrinacos (M.A., D.Phil. (Oxon)). A Dictionary of Greek Orthodoxy - Λεξικον Ελληνικης Ορθοδοξιας. Light & Life Publishing, Minnesota, 1984.

Referințe

  1. World Council of Churches: Church of Greece.
  2. Hristodulos (Paraskevaides) al Atenei. Address to the Conference organised by the Synodal Committee on European Issues, entitled “Islam: the extent of the problematics”. Holy Monastery of Penteli, Attica, 12/5/2007.
  3. The Globe and Mail (Canada's National Newspaper). "Orthodox Church at Crossroads." November 10, 1995. p.A14.
  4. "Religia Greciei." din Indexul Greciei.