Ortodoxia în China (cronologie)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 14 iulie 2014 19:43, autor: Nick15 (Discuție | contribuții) (Renașterea Bisericii (1984-astăzi))
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.


Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în Asia
Istoric
Japonia (cronologie)
China (cronologie)
Ţări
Japonia
China
OMHKSEA
Corea
India
Indonezia
Filipine
Singapore
Taiwan
Ierarhi
Daniel de Japonia
Serafim de Sendai
Nikita de Hong Kong
Sotirios de Corea
Instituţii
Maica Domnului, Masbate
Schimbarea la Faţă, Corea
Seminarul Sfântul Nicolae
Comunitatea Preoţilor
Organizaţia Caritabilă
Editaţi această casetă


Istoria Ortodoxiei în China este recentă în comparație cu ansamblul Bisericii Ortodoxe. Deși există un semn arheologic al extinderii creștinismului în vestul Chinei în secolele șapte și opt sub forma ereziei nestoriene, precum și semne speculative în privința existenței creștinismului începând cu primele trei secole creștine, istoric, începuturile creștinismului ortodox în China sunt înregistrate din secolul al XVII-lea.

Misiunea Bejing, cea mai veche dintre toate misiunile Bisericii Ortodoxe Ruse, a fost fondată într-o perioadă în care dinastia Qing din China ducea o politică izolaționistă a „ușilor închise”. Până în 1864, Misiunea totuși a servit ca misiune diplomatică neoficială a Rusiei în China și a fost subordonată Sfântului Sinod și Colegiului de Afaceri Externe. Împăratul Kangxi a conferit ranguri ale marii curți tuturor membrilor Misiunii și le-a acordat locuințe aproape biserica albaziniană, lângă poarta de est a Bejingului. Cu excepția Rusiei, nici un stat n-a avut propriii reprezentați în China sub dinastia Qing până în anii 1860.[1]

Activitățile și realizările Bisericii Ortodoxe din secolul 17 încoace, au fost subestimate în multe studii istorice despre creștinismul din China. Până în 1955, în pragul stabilirii sale ca entitate independentă, Biserica Ortodoxă din China a câștigat cel mai mare număr de membri. Erau mai mult de 100 000 de comunicanți în fostul teritoriu în Manchuria, cu 200 de preoți și 60 de parohii, precum și mănăstiri și un seminar. În altă parte a Chinei erau alți 200 000 de creștini ortodocși și 150 parohii. Aceste cifre ample arată că 6% din chinezii creștini erau aderenți ai Bisericii Ortodoxe.[2]

Primii creștini ortodocși în China (1242-1651)

  • 1242 Ortodocși ruși din armata vestică a mongolilor au intrat în China; despre ei se spune că au stabilit o biserică mică într-o regiune vestică îndepărtată, loc acum necunoscut.
  • 1270 Împăratul mongol al Chinei a importat un grup de aurari ruși.
  • 1584 Armata rusă învinge Hanatul Siberiei, deschizând calea pe uscat spre est; începe dezvoltarea inițială a așezărilor rusești în teritoriul de la sudul și estul Lacului Baikal, împreună cu cazacii și alții aflați în serviciul statului explorând noi rute de negoț spre China.[3]
  • 1587 Rușii găsesc Tobolskul, capitala istorică a Siberiei.
  • 1613 Sunt puse temeliile dinastiei Romanov în Rusia (1613-1917).
  • 1632 Rușii se stabilesc în Yakutsk; din această așezare ei s-au dus exploreze pământuri mai fertile în sud-est, de-a lungul râului Amur.
  • 1644 Este instituită dinastia Qing (1644-1912), ultima dinastie conducătoare din China.

De la Albazin la Beijing (1651-1715)

  • 1651 Cazacul rus Erofey (Geoffery) Khabarov a întemeiat oraşul-fort Albazin pe râul Amur.
  • 1652 Irkutsk is founded by Lake Baikal.
  • 1665 Este înfiinţată cea mai veche biserică ortodoxă cunoscută, Biserica Învierii, precum şi o mănăstire în oraşul-fort Albazin (Yakela) în nord-estul Chinei.
  • 1670 Împăratul Kangxi (1661-1722) a emis Edictul Sacru, ce consta în 16 maxime morale bazate pe învăţăturile confucianiste.
  • 1685 Chinezii îi capturează pe albazinieni, dărâmând Biserica Învierii; Un grup de 45 ruşi albazinieni, inclusiv preotul Maxim Leontiev, sunt aşezaţi în Beijing de chinezi; împăratul Kangxi a ordonat ca templul budist al lui Guangi Miao (templu al zeului războiului) din colţul din nord-estul oraşului imperial să fie golit pentru locuitorii ruşi, devenind cunoscut ca Capela Nikolsky ("Sheng Ni Gula"; mai târziu consacrat ca Biserica Hagiei Sophia)[4], prima biserică ortodoxă din China.
  • 1689 Tratatul de la Nerchinsk a stabilit râul Amur ca hotar între Rusia şi China, recunoscând suveranitatea Rusiei asupra Siberiei răsăritene.
  • 1691 Qing controlează Mongolia interioară.
  • 1698 Consacrarea primei biserici ortodoxe, în numele Hagia Sophia, sau Înţelepciunea Divină, în Beijing, recunoscută de Ignatius, mitropolitul Tobolskului; cu această ocazie favorabilă mulţi chinezi au primit sfântul botez, astfel consacrarea primei biserici ortodoxe a coincis cu introducerea ortodoxiei printre chinezi.
  • 1700 Petru cel Mare a publicat un Ucaz (decret) pe 18 iunie prin care a făcut un apel răsunător pentru propagarea credinţei în Siberia şi China.
  • 1702 Ca răspuns la Ucazul din 1700, Filothei (Leschinsky) din Kiev este ales Mitropolit al Tobolskului şi Toată Siberia (1702-1711), long since un centru de operaţiuni misonare, ce avea scopul de a "conduce băştinaşii din China şi Siberia în slujba Dumnezeului adevărat şi viu"; el a construit 37 de biserici şi singur a făcut calcule pentru botezul a 40,000 membri ai triburilor siberiene începând cu 1721.
  • 1712 Moartea Părintelui Maxim Leontiev; împăratul Kangxi a dat permisiune prin Lifan yuan ca nişte preoţi noi să vină în China.

Misiunea bisericească rusă în China (1715-1956)

Epoca reprezentărilor diplomatice (1715-1858)

  • 1715 Arhimandritul Ilarion (Lezhaisky) vine în Beijing cu personal de serviciu, icoane, vase sfinte şi cărţi pentru slujbă ca cap al primei Misiuni Ortodoxe Ruse (1715-28); în personal erau incluşi ieromonahul Lavrentie, ierodiaconul Filip şi şapte călugări tineri; împăratul Kangxi a iniţiat practica de a primi misiuni ale clerului a studeţilor ortodocşi, aceştia din urmă având în jur de zece ani.
  • 1717 Arhimandritul Ilarion (Lezhaisky) moare la Beijing.
  • 1721 Împăratul Kangxi a emis un decret prin care indica că vrea să interzică misiunile creştine occidentale în China.
  • 1724 Împăratul Yongcheng emite un decret imperial prin care promovează confucianismul ca mod corect de viață și interzice romano-catolicismul și într-o oarecare măsură budismul și taoismul ca culte neortodoxe; misionarii străini erau deportați la Canton și mai târziu la Macao, iar bisericile urbane erau treptat închise; în acest timp ortodocșii erau cu siguranță tratați mai favorabil, iar persecuția creștinilor misionari occidentali niciodată nu s-a extins asupra celor ortodocși.
  • 1727 Prima misiune este consemnată în tratatul ruso-chinez din 1727 (Tratatul de la Kyakhta), în Articolul V,[5] care acorda un sediu legal pentru instituția religioasă rusă în Beijing.
  • 1729 Arhim. Antonie (Platkovsky) sosește ca lider a celei de-a doua Misiuni (1729-35), împreună cu Părintele Ioan Filimonov, ierodiaconul Ioasaf Ivanovsky și nouă monahi tineri.
  • 1730 Misiunea raportează că au fost botezate mai mult de 50 de persoane între chinezi și manciurieni, excluzând femeile; a început construirea Căii Ferate a Ceaiului (Ruta Siberiană), care începea la Moscova și se termina la Kyakhta, un punt comercial aflat la hotarul dintre Imperiile Rus și Chinez.
  • 1733-43 A doua expediție Kamchatka realizează cartografierea geografică a părții de nord-est a Asiei.
  • 1733 Prima persecuție locală a creștinilor (occidentali), în Fujian, la sfârșitul anului 1733.
  • 1734 De curând fondata Academie de Științe din St Petersburg a realizat un dicționar chinez-latin, ce includea 10 mii de cuvinte, în cele din urmă rămânând o singură copie în biblioteca Academiei, datorită greutăților întâmpinate în crearea a 10,000 de blocuri de lemn necesare pentru publicarea în serie.
  • 1736 Arhim. Ilarion (Trusov) ajunge la Beijing ca lider al celei de-a treia Misiuni (1736-45), împreună cu ieromonahul Lavrentie Uvarov, ieromonahul Antonie L'khovsky, ieromonahul Lavrentie Bobrovnikov (după 1741), și trei călugări tineri în 1742.
  • 1741 Arhim. Ilarion (Trusov) moare la Beijing; împărăteasa Elizabeta a emis un decret oficial prin care recunoaște ramura tibetană a budismului în Rusia, autorizând stabilirea a 11 mănăstiri budiste datsan, cu 150 de preoți în serviciu permanent.
  • 1745 Arhim. Gervasy (Lintsevsky) ajunge la Beijing ca lider al celei de-a patra Misiuni (1745-55), împreună cu ieromonahul Loil' Vrublevsky, ieromonahul Feodosie Smorzhensky și un călugăr tânăr.
  • 1747 Sub împăratul Qianlong persecuția reîncepe în 1747, extinzându-se asupra tuturor provinciilor, nefiind permisă intrarea mai multor misionari (occidentali) în țară.
  • 1755 Archim. Ambrozie (Yumatov) sosește la Beijing ca lider a celei de-a cincea Misiuni (1755-71), împreună cu ieromonahul Silvestr Spitsyn, ieromonahul Sofronie Argievsky și ierodiaconul Serghei.
  • 1768 Împăratul Qianlong a emis un decret foarte aspru, prin care interzicea tuturor manciurienilor, chinezilor, mongolilor și coreenilor să se convertească la o credință străină amenințându-i cu o pedeapsă teribilă.[6]
  • 1771 Arhim. Ambrozie (Yumatov) moare la Beijing.
  • 1771 Arhim. Nikolai (Tsvet) ajunge la Beijing ca lider a celei de-a șasea Misiuni (1771-81), împreună cu ieromonahul Iust, ieromonahul Ioanniki Protopopov, ierodiaconul Nikifor și patru călugări tineri.
  • 1781 Arhim. Ioakim (Shishkovsky) sosește la Beijing ca lider a celei de-a șaptea Misiunii (1781-94), împreună cu ieromonahul Antonie Sedel'nikov, ieromonahul Alexei Bogolepov, ieromonahul Israil și trei călugări tineri.
  • 1790 Classes in Mongolian, Chinese, and Manchu were successively opened in the provincial academy in Irkutsk, but after four years these were abandoned due in large part to their difficulty.
  • 1794 Arhim. Sofronie (Gribovsky) ajunge la Beijing ca lider a celei de-a opta Misiuni (1794-1807).
  • 1796-1804 Rebeliunea Societății Lotusul Alb, o societate taoistă secretă care aștepta venirea lui Maitreya (viitorul Buddha), restaurea dinastiei native chineze Ming și promitea mântuirea personală a adepților săi.
  • 1806 Pe atunci opt misiuni separate au fost trimise să locuiască în capitala Manchu și în așezarea rusească ce includea clădiri ce găzduiau convenabil misiunea (Uspeniya Presvyatoi Bogoroditsu) sau "Concepția Preasfintei Maici a lui Dumnezeu", Biserica lui Hagia Sophia (biserica Nikolsky), o școală de studii în chineză și manciuriană și o școală manciuriană de studii rusești.
  • 1807 Arhim. Iiakinf (Bichurin) ajunge la Bejing Beijing ca lider a celei de-a noua Misiuni (1807-21) și devine un sinolog iminent.
  • 1812 După invazia lui Napoleon în Rusia, s-au pierdut toate contactele dintre misiune și patrie, și pentru un timp membrii misiunii au trebuit să supraviețuiască prin propriile eforturi și mici alocații acordate de guvernul chinez.
  • 1813 Rebeliunea Societății the Eight Trigrams (Baguajiao), o societate secretă taoistă legată strâns de tradiția Lotusul Alb, stimulată în revoltă de credința lor că mileniul al sosit.
  • 1821 Arhim. Piotr (Kamensky) ajunge la Beijing ca lider a celei de-a zecea Misiuni (1821-30).
  • 1820-50 În timpul domniei împăratului Daoguang au fost anulate cele mai multe decrete anticreștine, iar un decret imperial ulterior i-a grațiat pe acei creștini care își practicau credința pentru perfecțiunea morală.
  • 1830 Ieromonahul Veniamin (Morachevich) ajunge la Beijing ca lider a celei de-a unsprezecea Misiuni (1830-40).
  • 1835 A fost publicat Noul Testament în manciuriană, tradus de Stepan Vaciliyevich Lipovtsov (1770-1841) care a învățat manciuriana în călătoria spre Beijing din 1794 ca membru a celei de-a opta Misiuni Ecleziastice Ruse.
  • 1839-42 Primul Război al Opiului; Hong Kong a fost cedat Marii Britanii de către China ca parte a concesiilor din timpul Războiului Opiului.
  • 1840 Arhim. Policarp (Tugarinov) ajunge la Beijing ca lider a celei de-a doisprezecea Misiuni (1840-49).
  • 1850 Arhim. Paladie (Kafarov) ajunge la Beijing ca lider a celei de-a treisprezecea Misiuni (1850-58).
  • 1850-65 Rebeliunea Taiping, o mișcare chineză milenaristă inspirată dintr-o înțelegere eretică a creștinismului, descrisă ca cel mai distructiv război civil din lume (numărul estimat de morți este între 20 și 30 de milioane).
  • 1856-60 Al Doilea Război al Opiului.

Epoca unei activități misionare limitate (1858-1896)

Nord-estul Chinei (Manchuria Interioară), și Manchuria Exterioară (Manchuria rusă).
  • 1858 Arhim. Gury (Karpov) ajunge la Beijing ca lider al celei de-a paisprezecea Misiuni (1858-64); statutul misiunii s-a schimbat după Tratatul de la Tianjin, întru-cât activitățile sale diplomatice făcute în numele Rusiei au devenit depășite; tratatul de asemenea a permis misionarilor să plece din Beijing în alte provincii ale țării, acest lucru având un impact pozitiv asupra misiunii Beijing; Tratatul ruso-chinez de la Aigun a stabilit o bună parte din hotarul modern dintre estul îndepărtat rus și nord-estul Chinei (Manciuria), dispozițiile sale fiind condirmate de Tratatul de la Peking în 1860, schimbând consecințele Tratatului de la Nerchinsk (1689) prin cedarea unor părți din Manciuria Exterioară Imperiului Rus.
  • 1858-71 Ieromonahul Isaia (Polikin) sosește la Beijing, devenind un predicator neobosit și un administrator talentat (1858-71), el organiza parohii în sudul Beijingului și a lăsat în urmă un șir de texte în limba chineză[7]
  • 1860 În jur de 150 de misionari lucrau în misiune, deși s-a estimat că nu erau mai mult de 200 de ortodocși în Beijing, inclusiv descendenți ai rușilor naturalizați; după Tratatul de la Peking, și alte țări au primit, la fel de bine ca și Rusia, dreptul de a deschide ambasade diplomatice; vechea prezență rusă în Beijing a devenit cunoscută ca Curtea de Nord (Beiguan – rezervată pentru preoți ortodocși ruși), iar o Curte de Sud (Nannguan) a fost stabilită pentru ambasadori, ambele rămânând importante.
  • 1864 Arhim. Gury (Karpov) termină traducerea Noului Testament și a slujbelor bisericești în chineză; fundamentul adevărat al misiunii a fost terminat atunci când a fost separat de politica rusă, iar din 1864 răspundea doar în fața Sfântului Sinod.
  • 1865 Arhim. Paladie (Kafarov) se reîntoarce la Beijing ca lider al celei de-a cincisprezecea Misiuni (1865-78), traduce mai multe lucrări în chineză inclusiv „Cartea Psalmilor” și „Cartea de slujbe”.
  • 1866 Este acordată permisiunea pentru înfăptuirea slujbelor religioase în chineză.
  • 1868 Ieromonahul Isaia (Polikin) a botezat niște familii chineze în satul Dunding'an.
  • 1879 Arhim. Flavian (Gorodetsky) ajunge la Beijing ca lider a celei de-a șaisprezecea Misiuni (1879-84); el făcea slujbe în chineză; în misiunea lui s-a ocupat în speciala de învățământ și activitate publicistică.
  • 1882 Părintele Mitrophan Ji a fost hirotonit, în Tokyo, Japonia, ca întâiul preot ortodox chinez de Sf. Nicolae al Japoniei.
  • 1884 Arhim. Amfilohil (Lutovinov) ajunge la Beijing ca lider al celei de-a șaptesprezecea Misiuni (1884-96), făcând un mic progres în ceea ce privește fondurile și instruirea; în timpul exercitării misiunii sale Liturghia efectuată în locuri ca Hankou, Tianjin, Kalgan și Urga, pe lângă Beijing și satul Dunding'an.
  • 1889 Este publicat Dicționarul chinez-rus, aceasta fiind lucrarea principală a Părintelui Paladie (Kafarov), ce conține explicarea a 11,868 de cuvinte. Dicționarul a fost publicat după moartea Părintelui în 1889.
  • 1893 Este construită Sf. catedrală Alexandru din Wǔhàn, Hànkǒu, China.
  • 1894-95 Primul război sino-japonez.

Epoca unei misiuni active (1896-1956)

  • 1896 Arhim. Inochentie (Figurovsky) ajunge la Beijing ca lider a celei de-a optsprezecea Misiuni (1896-1931); el a fost deschizător de drumuri al multor traduceri chineze moderne de cărți ortodoxe liturgice și catehetice și a ascuțit spiritul misionar, revigorând misiunea; a întemeiat o mănăstire, a stabilit slujbe zilnice în chineză și a trimis predicatori prin țară să răspândească Evanghelia.
  • 1898 Este întemeiat orașul modern Harbin, începând cu construirea Căii Ferate Chineze de Est de către Rusia (o extensie a căii ferate trans-siberiene), la un moment dat devenit un centru important al emigranților ruși albi și singura colonie a Rusiei imperiale; a două suta aniversare de la consacrarea primei biserici ortodoxe în China.
  • 1900 Revolta boxerilor, o răscoală antioccidentală și antimisionară în China, a cărei rezultat este distrugerea Misiunii Ortodoxe și moartea a 222 de martiri ortodocși chinezi; regiunea Guan Miao unde locuia comunitatea albaziniană a fost adusă în starea de dărâmături, fiind distrusă biblioteca faimoasă și presa tipărită, unde aproape 30,000 de semne chineze gravate s-au pierdut împreună cu cărți de slujbă și arhiva misiunii; Biserica Chinei a pierdut în jur de 1,000 de adepți din cauza martiriului și a lepădării de credință.
  • 1902 Arhim. Inochentie (Figurovsky) consacrat episcop în Rusia, se întoarce în China, devenind primul episcop acolo.[8] Patriarhia Moscovei îi canonizează pe cei 222 martiri chinezi ortodocși pe 22 aprilie, 1902 (hotărârea №2874).
  • 1903 Comunitățile ortodoxe din Manciuria (Harbin) sunt plasate sub episcopul Innocent, episcopul Beijingului; biserica Tuturor Sfinților Martiri de la răscoala Yihetuan este construită pe temeliile Misiunii Ecleziastice Ruse din Beijing care a dat mulți dintre cei 222 martiri asasinați.
  • 1907 Catedrala Sf. Sofia este construită în orașul Harbin; ea a fost mărită și renovată în anii 1923-32, devenind cea mai mare biserică ortodoxă din estul îndepărtat.
  • 1910 Cartea chineză de rugăciuni a fost alcătuită de episcopul Inochentie (Figurovsky) de Beiguan, Beijing.
  • 1912 Republica Chinei a fost instituită de Sun Yat-sen pe 1 ianuarie 1912, după două sute de ani de conducere imperială.
  • 1915-21 Noua Mișcare Culturală provine din decepția față de cultura tradițională chineză și cheamă la chemarea unei noi culturi chineze bazată pe standarde globale și occidentale, în special democrația și știința.
  • 1916 Erau 19 biserici în China (inclusiv 4 în Beijing), 3 mănăstiri în Beijing and 32 misiuni (inclusiv 14 în provincia Zhili, 12 în Hebei, 4 în Henan, una în Xi’anfu și una în Mongolia), cu 5,587 aderenți ortodocși chinezi (inclusiv 583 care au fost botezați 1915), și o misiune înfloritoare și extensibilă; douăzeci de ani mai târziu numărul estimat a fost de 10,000[9]; biserica de asemenea a condus școli și orfelinate inclusiv 17 școli pentru băieți și 3 pentru fete.
  • 1917 Revoluția rusă a separat Biserica Ortodoxă din China de suportul ei tradițional din Rusia, iar biserica chineză a trebuit să reziste singură; numărul credincioșilor ortodocși fin China s-a mărit în urma revoluției ruse, când emigranții ruși antibolșevici, numiți și emigranții albi, au venit în număr mare în China, formând colonii în Harbin, Shanghai și Beijing; în Harbin era cea mai mare populație rusească dinafara Rusiei.
  • 1922 Episcopii ortodocși din China au intrat sub jurisdicția Sinodului Episcopilor Ruși dinafara Rusiei ROCOR (de la 1922-1945 în Harbin, 1922-49 în Shanghai); formarea Diocezei Beijingul (inclusiv vicariatele Shanghaiului și Tianjinului, iar mai târziu al Hankoului) și a Diocezei Harbinului (ce includea Qiqihar și vicariatele Hailar), sub ROCOR; Biserica Mijlocirii este întemeiată în orașul Harbin.
  • 1919 Mișcarea din 4 Mai; demonstrații împotriva străinătății.
  • 1925 Moartea Sf. Jonah de Manciuria, episcop al Hankoului (1922-1925).
  • 1927-1950 Războiul Civil Chinez (Războiul Civil Naționalist-Comunist).
  • 1929-49 Liceul Sf. Nicolae din orașul Harbin, creat la comanda iezuiților, la care aveau acces atât studenții ruși catolici cât și cei ortodocși, a format mulți lideri ai comnității ruse catolice (uniate) din Australia și Statele Unite între războaiele mondiale.
  • cca. 1930 Erau mai mult de 50,000 de ortodocși în China, îndeosebi ruși; diocezele au fost stabilite în Shanghai și Tianjin, pe lângă cele din Harbin și Beijing.
  • 1930 Biserica Mijlocirii din orașul Harbin este reconstruită din cărămidă.
  • 1931-45 Statul dominat de japonezi Manchukuo ("Statul Manciuria") este format de oficialii fostei dinastii Qing cu ajutorul Japoniei imperiale.
  • 1931 Arhiepiscopul Simon (Vinogradov) ajunge la Beijing ca lider al celei de-a nouăsprezecea Misiuni (1931-33).
  • 1933 Episcopul Victor (Svyatin) ajunge la Beijing al celei de-a douăzecea și ultimei Misiuni (1933-56).
  • 1934 Catedrala Shaghai (Catedrala "Siguranța păcătoșilor" sau "Remedierea păcătoșilor") este terminată, în momentul în care episcopul de curând consacrat Ioan (Maximovici) vine din Serbia.
  • 1934-46 Sf. Ioan (Maximovici), episcop al Shanghaiului.
  • 1935 Este fondată Asociația Chineză Ortodoxă din Shanghai, sponsorizată parțial de protopopul Nikolai Li Xunyi.
  • 1937-41 Al doilea război sino-japonez..
  • 1941 Biserica Sfânta Vestire din Harbin este desăvârșită cu stilul neo-bizantin; ea impresiona prin grandoare și efecte decorative rare; distrusă mai târziu în 1970; Germania nazistă invadează Rusia (Operațiunea Barbarossa).
  • 1945 Dioceza Harbinului este subordonată Patriarhiei Moscovei după venirea armatei sovietice; scurta ocupare a Harbinului de către armata sovietică (august 1945 - aprilie 1946), are ca rezultat transportarea forțată a mii de ruși emigranți în Uniunea Sovietică; Patriarhia Moscovei reia jurisdicția episcopatului din China de la ROCOR (i.e. – Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a emist o rezoluție pe 27 decembrie 1945, prin care a fost format un district mitropolitan în hotarele Chinei și Coreei, acesta fiind condus de Mitropolitul Harbinului și Asiei de Est).
  • 1946 ROCOR l-a ridicat pe Ioan (Maximovici) la rangul de arhiepsicop; deoarece ROCOR și MP nu mai erau în comuniune la acea vreme, Ioan (Maximovici) a fost arhiepiscop nu doar al Shanghaiului, ci al întregii Chine pentru rușii albi imigranți; Dioceza Harbinului și a Asiei de Est este transformată în Exarhatul Asiei de Est, de către Edictul Patriarhal 664 din 11 iunie 1946, un district ce unea eparhiile Beijingului, Harbinului, Shanghaiului, Tianjinului și Xinjiangului.
  • 1946-49 Sf. Ioan (Maximovici), arhiepiscop al Shanghaiului și al tuturor rușilor credincioși din China.
  • 1948 Sf. Ioan (Maximovici) a binecuvântat o ediție revizuită a cărții chineze de rugăciuni din 1910 a episcopului Inochentie (Figurovsky); noua ediție avea mai mult material catehetic, alcătuit de protopopul Nikolai Li Xunyi.
  • 1949 Proclamarea Republicii Populare Chineze pe insula China, de către comuniștii victorioși, care au oprit toată lucrarea misionară creștină; în acest timp 106 biserici ortodoxe erau deschise în China, enoriașii fiind în general refugiați ruși, dar exista și un element nativ chinez constituit din 10,000 de credincioși; până în 1949 acolo erau mai mult de 15 biserici ortodoxe ruse și două cimitire singure în Harbin; între guvernele sovietic și chinez au fost semnate tratate care prevedeau întoarcerea bisericilor rusești sub control chinez; cei mai mulți ruși au plecat în Australia, Statele Unite și alte locuri.
  • 1950 Symeon (Du) a fost consacrat Episcop al Tianjinului în iunie, devenind primul episcop ortodox chinez. Mai târziu, în septembrie, el a fost transferat, fiind numit Episcop al Shanghaiului (1950-1965).
  • 1954 A fost abolit Exarhatul Asiei de Est (Dioceza Harbinului și a Asiei de Est).
  • 1956 Arhiepiscopul Victor (Svyatin), ultimul episcop rus și lider a celei de-a douăzecea Misiuni Spirituale, s-a întors în Uniunea Sovietică, ca urmare a înțelegerilor dintre Nikita Hrușciov și Mao Zedong (Mao Tse-tung), apropiind un capitol de declin în istoria ortodoxiei în China.

Autonomie și declin (1956-1984)

  • 1956 Biserica Chinei este stabilită sub administrație chineză în urma presiunilor autorităților chineze; tot clerul nechinez pleacă din China; la ordinele liderului sovietic de atunci, Nikita Hrușciov, ambasada sovietică a preluat teritoriul misiunii ortodoxe ruse și demolează biserica; Pe 24 aprilie, He Chenxiang, capul departamentului de afaceri religioase a Consiliului de Stat al Chinei a aprobat desemnarea Arhimandritului Vasile (Shuan) ca episcop al Beijingului.
  • 1957 Sfântul Sinod al Bisericii Rusiei a aprobat autonomia Bisericii Chinei; Vasile (Shuan) a fost consacrat Episcop al Beijingului; Biserica Tuturor Martirilor de la Răscoala Yihetuan este distrusă de sovietici.
  • 1958-61 Marele Salt Înainte (campanie economico-socială a Partidului Comunist).
  • 1960-85 Ruptura sino-sovietică, relațiile dintre China și Rusia se răcesc.
  • 1962 Moare episcopul Vasile; nici un succesor nu devine Episcop al Beijingukui din cauza constrângerilor guvernului chinez.
  • 1965 Moare episcopul Simeon (Du), lăsând Biserica Chineză fără nici un episcop.
  • 1966-76 Revoluția culturală a distrus aproape în totalitate tânăra Biserică Ortodoxă Chineză, anumiți clerici fiind persecutați și exilați, alții torturați, bisericile fiind închise, proprietățile lor confiscate, iar activitatea religioasă oprită sau săvârșită în mod clandestin.
  • 1969 Conflicte între China și Rusia la hotarul de nord.
  • 1970 Moartea protopopului Stefan Wu Zhiquan, noul martir.
  • 1978 Constituția Republicii Populare Chineze a garantat "libertatea religiei" cu un număr de restricții; cele cinci religii recunoscute de stat erau budismul, taoismul, islamul, catolicismul[10][11] și protestantismul;[12] (Ortodoxia n-a fost înregistrată până azi[13]).

Renașterea Bisericii (1984-astăzi)

  • 1984 Biserica Mijlocirii din Harbin este redeschisă, cu puțini refugiați ruși și ortodocși chinezi cărăra li s-a permis să se roage acolo în 1986; la acel timp era singura biserică ortodoxă de pe teritoriul Republicii Populare Chineze (RPC) unde aveau loc slujbe; rezidentul preot Grigori Zhu (+2000) a slujit parohia constituită din 144 de suflete ce aveau de la 68 la 92 de ani.
  • 1985 Potrivit arhivei religioase municipale a Harbinului, la sfârșitul anului 1985, Părintele ieromonah Simon (Bai Zenglin) și Părintele Gregory Zhu erau cei doi preoți rămași în Harbin.
  • 1986 În jur de 3,000 creștini ortodocși ce trăiau în zona autonomă predominant musulmană Xinjiang au primit permisiunea de a reconstrui biserica Sf. Nicolae din Urumqi, dar din cauza lipsei preotului comunitatea putea doar să se întâlnească pentru a se ruga.
  • 1991 Se prăbușește Uniunea Sovietică, sfârșindu-se astfel Războiul Rece.
  • 1993 O delegație a Bisericii Ortodoxe Ruse ce-l includea pe Kirill, mitropolitul Smolenskului și Kaliningradului a vizitat China.
  • 1996 A fost fondată Mitropolia ortodoxă Hong Kongului și Asiei de sud-est (OMHKSEA), statutul ei fiind recunoscut de parlamentul orașului, iar biserica activează liberă în Hong Kong și Taiwan; Mitr. Nikitas (Lulias) de Dardanelia devine primul mitropolit al Diocezei Hong Kongului și Asiei de Sud-Est (1996-2007).
  • 1997 Cu ocazia celei de-a patruzecea aniversări a autonomiei Bisericii Ortodoxe din China, Sfântul Sinod al ROC se adună pe 17 februarie 1997 care decide ca ortodocșii din China să fie îngrijiți sub Patriarhia Moscovei și a Întregii Rusii, până un cap al BOC poate fi ales; în Harbin, frumoasa catedrală Sf. Sofia a fost renovată și deschisă ca muzeu; Hong Kong este întors sub control chinez de către britanici în iulie; Arhiepiscopul Ilarion al Sydneyului, Australiei și Noii Zeelande împreună cu alți unsprezece s-au dus într-un pelerinaj în China să viziteze sfinte locuri ortodoxe în Shanghai, Beijing, Harbin și Manzhouli (Manciuria).
  • 1998 A trei suta aniversare a consacrării primei biserici ortodoxe din China.
  • 1999 Societatea Misionară Ortodoxă Ruso-Chineză este fondată în Sydney, Australia, sub conducerea ROCOR, cu scopul luminării spirituale a populației vorbitoare de limbă chineză din țară.
  • 2000 Moartea Părintelui Grigory Zhu în septembrie, care lasă Biserica Mijlocirii din Harbin fără un preot; Arhimandritul Jonah (Mourtos) sosește în Taiwan în septembrie pentru a conduce misiunea bisericii acolo, după ce a petrecut șaptesprezece ani ca monah pe Muntele Athos; Biserica Sf. Nicolae este construită de guvernul local din Ghulja (Yining), Xinjiang; potrivit recensământului din 2000, 30,505 evenki au fost numărați în China, ei fiind un grup etnic convențional creștin-ortodox, ce locuiește în regiunea Hulunbuir din nord; în decembrie, arhiepiscopul Ilarion al Sydneyului, Australiei și Noii Zeelande a vizitat China într-o călătorie misionară și spirituală.
  • 2001 Sino-Russian Treaty of Friendship is signed by Jiang Zemin and Vladimir Putin.
  • 2002 A notable improvement in the situation for China's Orthodox may be traced to the installation of Hu Jintao as the country's leader in 2002, according to a Chinese Orthodox source from Shanghai.[14]
  • 2003 Death of Fr. Alexander Du Lifu in December, the last remaining Orthodox priest in Beijing, who died without realising his dream of reopening a church in Beijing; Kazakhstan-based Russian Orthodox priest Fr. Vianor Ivanov visited the Xinjiang region to serve the local Orthodox who have no priests, but was detained by Chinese customs, was interrogated for a week, had his religious literature and baptismal crosses confiscated and was deported.
  • 2004 Attempts are made to grow the church through cyberspace, as Mitrophan Chin, a young Chinese-American who converted to the Orthodox religion, volunteers as the webmaster for www.orthodox.cn; the Chinese government allowed hieromonk Fr. Moisei (Pilats) of the Monastery of the New Russian Martyrs in Alapayevsk, Russia to visit the Pokrov Church in Harbin to hear confessions in both Russian and Chinese in July; in August a Russian Orthodox Church delegation led by Bishop Mark of Egorevsk met with Chinese officials and representatives of the country's various religious organizations; Brotherhood of the Holy Apostles Peter and Paul parish (MP) is established in Hong Kong under Fr Dionisy (Pozdnyaev), dedicated to assist the revival of the Chinese Autonomous Orthodox Church; the first Sunday school in China began in the fall on the grounds of the Russian Embassy, for the Orthodox community in Beijing.
  • 2005 As of 2005 there were only five priests, a number expected to grow because several Chinese nationals are currently studying in Orthodox seminaries with the intention of returning to China to serve as priests (depending on the blessing of the Chinese government).
  • 2006 Currently there are around 13,000 Orthodox Christians in China[15], with an estimated 400 residing in the capital Beijing, but they are not recognized as an official religious community;[16] 13 Chinese Orthodox students are undergoing studies at the Sretenskaya Theological Academy in Moscow and the Academy of St Petersburg, to pave the way for a minimal presence of clergy in China; the Russian Orthodox Church did its utmost through president Vladimir Putin, to gain recognition of Orthodoxy in China before the 2008 Olympics in Beijing; Publication of first Orthodox prayer book in both Chinese and Russian, following the editions of 1948 and 1910; the Orthodox Fellowship of All Saints of China (OFASC) is launched in the US, with the strategic vision of producing easy-to-read and accurate modern Chinese translations of important Orthodox texts.
  • 2007 50th anniversary of the autonomy of the Orthodox Church in China; the Holy Synod of the Russian Orthodox Church decided to open a department concerned with the Chinese Orthodox Autonomous Church (COAC), stressing the need to continue efforts taken by its Department for External Church Relations in the dialogue with the Chinese authorities to normalize the situation of the Orthodox Church in China; Easter liturgies were offered in Russia’s diplomatic missions in China, with over 300 walking in an Easter procession in the Russian Embassy in Beijing, and 120 more attending the Easter liturgy in the Russian Consulate General in Shanghai; the Municipal Housing Bureau of Shanghai mandated the restoration of the Shanghai Cathedral to prepare it as a historical museum; death of Protopresbyter Elias Wen; world's first Russian-Chinese dictionary of Orthodox vocabulary is printed in Moscow; Patr. Alexei II criticized the People's Republic of China for the fate of China’s Orthodox Church, which is denied freedom of religion and deprived of clergy[17]; Metr. Nikitas (Lulias) of Dardanellia called on the government of Beijing to recognise Orthodoxy among the country’s official religions and expressed concern about the plight of Christians in Asia.
  • 2008 Fr. Mikhail Wang Quansheng and Protodeacon Evangelos Lu Yaofu, the only indigenous Orthodox clergy left in China, took part in Divine Services for the first time in 46 years, at the Russian consulate in Shanghai, and were awarded medals of the Venerable Sergius of Radonezh (I Degree) by Patr. Alexei of Moscow; Metr. Nektarios (Tsilis) becomes new Orthodox Bishop of Diocese of Hong Kong; Holy Synod of the Ukrainian Orthodox Church glorifies Archimandrite Gury (Karpov); an Orthodox Liturgy was Celebrated at the Olympic Village in Beijing; a Memorial Service in memory of those killed during WWII was served at the Cross Shrine on the grounds of the Embassy of the Russian Embassy, on Victory Day.
  • 2009 Archpriest Georges Florovsky's book "Christianity and Culture" is published in the Chinese language; solemn Paschal night Divine Services took place in several Chinese cities including Beijing, Shanghai, Guangzhou, Shenzhen and Hong Kong; in Beijing, Divine Services of Passion Week and Holy Pascha were performed by Archpriest Dionisy (Pozdnyaev) (MP) and Fr. Alexis Dyuka (ROCOR) in the house church of St. Innocent of Irkutsk (Red Fangzi) on the territory of the Russian Embassy; Patr. Kirill met with Ye Xiaowen, China’s Religious Affairs minister, in trying to breathe new life into China’s Orthodox Church.[18]; the Church of St. Innokenty of Irkutsk was consecrated on Sunday August 30 in Labdarin (Inner Mongolia), being the first Orthodox Church consecrated in mainland China in over 50 years, mainly for Russian descendants.[19]

Note

  • Some of these dates are necessarily a bit vague, as records for some periods are particularly difficult to piece together accurately.
  • The division of Church History into separate eras as done here will always be to some extent arbitrary, though it was attempted to group periods according to major watershed events.
  • This timeline is necessarily biased toward the history of the Orthodox Church, though a number of non-Orthodox or purely political events are mentioned for their importance in history related to Orthodoxy or for reference.

Prezența comunităților ortodoxe în China

People's Republic of China (PRC): Administrative Divisions, and Territorial Disputes.

Historically

  • Its first communities were made up of Russian immigrants concentrated in the north of the country in Albazin (near the town of Skovorodino, in Russia's Amur Oblast region.
  • A group of Albazin Russians were then re-settled in Beijing by Chinese, setting up the Russian Mission (1715-1956).
  • Dioceses were later established in Shanghai and Tianjin, in addition to those in Harbin and Beijing;
  • The regions of Inner Mongolia, Hankou, Xinjiang, and Hong Kong also had Orthodox churches.

Currently

  • In addition to Beijing, where there are about 400 faithful, and Hong Kong and Taiwan, most believers live in four main locations, still mainly of Russian origin:
  1. Harbin in Heilongjiang Province, where there is a parish dedicated to the Protective Mantle of the Mother of God.
  2. Ergun (Labdarin) in Hulunbuir Province, (Inner Mongolia).
  3. Ghulja (Yining, Kulj, Kulj-i), in Xinjiang Province, of north west China (in the Tacheng Prefecture).
  4. Urumqi, in Xinjiang Province, of north west China.[20]

Dinastia împăraților Qing (1644-1912)

Vezi şi

Legături externe

Orthodox

Wikipedia

Origins in Albazin (Post-1685)
Russian Emigration to China (Post-1897)
Russian Emigrees from Communism (Post-1917)
Roman Catholic
Protestant
General

Heterodox

Institutes

Further Reading

Orthodox

In Chinese
Shanghai: Xuelin Publishing House (上海 : 學林出版社 : 新華書店上海发行所发行), 1986. 345 pp.
(Available through the National Library of Australia, here.)
  • Prof. YUE, Feng (岳峰). History of Orthodoxy ("Dongzhengjiao shi").
(Reviewed by A.V.Lomanov).
In Russian
  • Archpriest Pyotr Ivanov (D.Sc. (History)). From the History of Christianity in China. Russia Academy of Sciences: Institute of Oriental Studies (RAS IOS), Moscow, 2005. 224 pp.
(Book review: S. Bakonina. P. Ivanov, priest. From the History of Christianity in China. Far Eastern Affairs, No.004 Vol.35, 2007, pages: 145-149. (English).
Articles
General

Heterodox

Scholarly Historical Surveys
General
Articles

Note

  1. A.S. Ipatova (Lead researcher, Institute of Far Eastern Studies, Russian Academy of Sciences). The Russian Ecclesiastical Mission in Beijing: 150 Years at the Service of the Church and Diplomacy. DIPLOMAT Monthly: Column - Diplomacy And Religion. Issue 9/2008.
  2. Dr. Kevin Baker. A History of the Orthodox Church in China, Korea and Japan. The Edwin Mellen Press, 2006. (Description)
  3. William C. Brumfield. Photographic Documentation of Architectural Monuments in the Siberian Republic of Buriatiia. Visual Resources. Vol. XX, No. 4, December 2004, pp. 315-364.
  4. Capela a fost iniţial numită Biserica Nikolsky datorită unei icoane făcătoare de minuni a Părintelui Maxim pe care acesta a luat-o cu el(imaginea făcătoare de minuni a Sf. Nicolae, episcopul Mirlikyskului). În orice caz, biserica a fost consacrată în 1698 în numele Hagiei Sofia, sau Înţelepciunea Divină.
  5. The fifth article of the treaty provided for four priests and six students to live in Peking until they felt like returning to Russia, at which time they would be replaced by a new contingent. The mission was to be supported in various ways by both countries. In return, it answered a mutual need for continuous contact between the capitals of St. Petersburg and Peking. (Eric Widmer. The Russian ecclesiastical mission in Peking during the eighteenth century. Harvard Univ Asia Center, 1976. p.4).
  6. During the periods of persecutions, Chinese converts would sometimes mask themselves as Albazinians: "...With God's help and protection, the measures of the Chinese government have not affected our Orthodox Christians of Albazinian origin: it is well known that they are Russian descendants. Thus, other Chinese and Manchurian Christians could safely go to the Church, pretending they were also Albazinians." (V.P. Petrov. Rossijskaja Duhovnaja Missija v Kitae. Victor Kamkin, 1968, p.14.)
  7. The Book of Hours (almost complete), Short Notebook of Paschal Services, the basic chants of the Twelve Feasts and the first week of Lent as well as the Bright Week and Pascha, the Psalter (translated from the Greek into the vernacular), the Paraclesis Service, the Akathist to the Mother of God, the beginning of the Service Book, the Panachida Service, the Canon of Saint Andrew of Crete (both in classical language and vernacular), Russian-Chinese Dictionary of Theological and Ecclesiastical Terms. The enormous amount of work undertaken took its toll in the quality of some of the translations, which (as was discovered later) were abundant with imprecision. (Ν. Α. [Hieromonk Nikolai (Adoratsky)]. The present state and the contemporary activity of the Orthodox Spiritual Mission in China // The Orthodox Collocutor. Kazan, 1884. August. Pg. 378).
  8. According to Fr. Dionisy Pozdnyaev, the first Orthodox Bishop of China Metropolitan Innokenty (Figurovsky) was ordained to the rank of Bishop on Holy Spirit Day and count that Day also as the day the Chinese Church was established;
  9. Stephen Uhalley and Xiaoxin Wu. China and Christianity: Burdened Past, Hopeful Future. M.E. Sharpe, 2001. p.22
  10. While the Roman Catholic Church is officially banned in the country, the Chinese government demands that all Chinese "Catholics" must be loyal to the State, and that worship must legally be conducted through State-approved churches belonging to the "Chinese Catholic Patriotic Association", established in 1957 by the People's Republic of China's Religious Affairs Bureau to exercise state supervision over mainland China's Catholics.
  11. According to 2003 estimated statistics of the Chinese Catholic Church by China Bridge: Observations on China from the Holy Spirit Study Centre, the Church in China has 12 million Roman Catholics, 138 dioceses, 74 bishops in the official (state) Church, and 46 bishops in the unofficial (Papal) Church. The same report also says that there are 1,740 priests in the official Church and 1,000 in the unofficial Church, as well as 3,500 sisters in the official Church and 1,700 sisters in the unofficial Church.
  12. In "Onward, Christian Soldiers," an article appearing in the May 10, 2004 issue of Newsweek magazine, Chinese academics say China now has at least 45 million Christians, most of whom are Protestants. However, Western researchers put the number closer to 90 million. The article notes that there are about 6 million members of the official, government-recognized Roman Catholic Church. China's overall population is about 1.3 billion.(Newsweek)
  13. The officially declared reason for the government's non-recognition of The Orthodox Church is the government's fear that external political forces from outside nations — in this case, primarily Russia — could achieve influence within China. This places the Church to the legal status of religia-illicitata. (Encyclopedia - Chinese Orthodox Church, at Global Oneness).
  14. Geraldine Fagan. CHINA: Will Orthodox Christians soon be allowed priests?. Forum 18 News, Oslo, Norway. September 22, 2004.
  15. According to the External Church Relations Department of the Moscow Patriarchate.
  16. AsiaNews.it Russian Orthodox church to be set up in Beijing shortly. AsiaNews.it, July 06, 2006.
  17. AsiaNews.it Aleksej II criticises China, Taiwan accepts to open a church. AsiaNews.it, April 12, 2007.
  18. AsiaNews.it Patriarch Kirill meets Ye Xiaowen, China’s Religious Affairs minister. AsiaNewst.it, February 12. 2009.
  19. Interfax-Religion. Orthodox Church consecrated in China for first time in 50 years. 31 August, 2009.
  20. AsiaNews.it Aleksej II criticises China, Taiwan accepts to open a church. AsiaNews.it, April 12, 2007.
  21. Currently there is no modern Chinese translation of the Orthodox Bible or Septuagint in use. The Chinese Union Version with traditional punctuation is a Protestant translation from the English Revised Version by C.W. Mateer, C. Goodrich, F.W. Baller, G. Owen, S. Lewis, et al, first published in 1919. 94 scholars participated in the translation (1890-1919), taking an average of 11 hours per verse; it was published in two slightly different editions -- the Shen Edition (神版) and the Shangdi Edition (上帝版) -- differing in how “God” is translated. According to Nelson Mitrophan Chin's website, when quoting from the Protestant Bible, use the Shangdi edition of the Chinese Union Version (CUV), instead of the Shen edition, as Shangdi is the preferred modern Chinese Orthodox term for God since the turn of the 20th century.