OrthodoxWiki:Cutia cu nisip: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Linia 16: Linia 16:
  
  
#[[Meletius of Antioch|Meletius]] (360—361), Semi-Arian, deposed in the reign of [[Valens]] for [[Homoiousian]] leanings
+
#[[Meletie al Antiohiei|Meletie]] (360—361), depus sub împăratul [[Valens]] sub acuzația de [[Homoiousian]]-ism; se întoarce din exil în 362 și este recunoscut în Orient drept episcop de Antiohia până la moarte (381, în timp ce participa la Sinodul II Ecumenic). În paralel, pe linia „eustatienilor”, este Paulin al II-lea (362-382/383) - nerecunoscut în Orient, dar recunoscut de Biserica Romei și cea a Alexandriei.
  
This deposition resulted in the ''Meletian Schism'', which saw several groups and several claimants to the see of Antioch:
+
Depunerea lui Meletie declanșează ''[[Schisma meletiană]]'', care durează 55 de ani și în timpul căreia mai multe grupuri au pretins scaunul Antiohiei:
 
{| cellspacing="10"  
 
{| cellspacing="10"  
 
|- valign="top"
 
|- valign="top"
 
|width="23%"|
 
|width="23%"|
  
'''The [[Arianism|Homoian]] group'''
+
'''Grupul [[Arianism|Homoian]]'''
  
* Euzoius (361–378), supported by Emperor [[Valens]]
+
* Euzoie (361–378), susținut de împăratul [[Valens]]
* [[Dorotheus of Antioch]] (378–381)
+
* [[Dorotei al Antiohiei]] (378–381)
  
 
|width="23%"|
 
|width="23%"|
'''The Meletian group'''
+
'''Grupul „meletian”'''
  
The largest grouping, centred around the deposed bishop Meletius. It moved towards an acceptance of the [[Nicene creed]] and participated in the [[First Council of Constantinople|Council of Constantinople]], but was not recognized by [[Patriarch of Alexandria|Alexandria]] or [[Pope|Rome]]:
+
Grupul „meletian” este grupul canonic recunoscut în Orient, care adera la Crezul de la Niceea și care a participat, cu sfinții Meletie și Flavian la [[Sinodul II Ecumenic]], dar care nu a fost recunoscut de Bisericile Alexandriei și Romei decât mai târziu:
  
*[[Meletius of Antioch|Meletius]] (362–381), who attended the [[First Council of Constantinople]].
+
*Sf. [[Meletie al Antiohiei|Meletie]] (362–381), a doua oară, după întoarcerea din exil.
*[[Saint Flavian of Antioch|Flavian I]] (381–404), he obtained the recognition of Alexandria and Rome in 399
+
*Sf. [[Flavian I al Antiohiei|Flavian I]] (381–404), care a obținut recunoașterea Bisericilor Alexandriei și Romei în 399.
*[[Porphyrus_of_Antioch|Porphyrus]] (404–412)
+
*[[Porfirie al Antiohiei|Porfirie]] (404–412)
*[[Alexander_of_Antioch|Alexander]] (412–417), he ended the schism with the Eustathians in 415.
+
*[[Alexandru al Antiohiei|Alexandru]] (412–417), care a încheiat definitiv schisma cu „eustatienii” în 415.
  
 
|width="23%"|
 
|width="23%"|
'''The Eustathian group'''
+
'''Grupul „eustatienilor”'''
  
The followers of [[Eustathius of Antioch|Eustathius]], strictly adhering to the [[Nicene creed]], elected the following bishops, who were recognized by bishops of Alexandria and Rome:
+
Considerându-se următori ai lui [[Eustatie al Antiohiei]], anti-arieni radicali care aderau cu cea mai mare strictețe la Crezul de la Niceea, „eustatienii” au avut următorii episcopi, recunoscuți de Bisericile Alexandriei și Romei, dar nerecunoscuți în Orient:
  
*[[Paulinus, Bishop of Antioch|Paulinus]] (362–388)
+
*[[Paulin al II-lea al Antiohiei]] (362–382/383 sau 388)
*[[Evagrius of Antioch|Evagrius]] (388–393)
+
*[[Evagrie al Antiohiei]] (382/383 sau 388 – 393)
  
After his death the Eustathians did not elect another bishop. In 399 they lost the recognition of Alexandria and Rome, but remained in schism until 415.
+
După moartea lui Evagrie „eustatienii” nu au mai avut al episcop. În 399 ei au pierdut recunoașterea Alexandriei și a Romai, dar au rămas în schimă până în anul 415.
  
 
|width="23%"|
 
|width="23%"|
'''The [[Apollinaris of Laodicea|Apollonarist]] group'''
+
'''Grupul [[Apolinarie de Laodiceea|„apolinarist”]]'''
  
*Vitalis (376–?), formerly a follower of Meletius, consecrated by [[Apollinaris of Laodicea]]
+
*Vitalis (376–?), mai întâi următor al lui Meletie, a fost mai apoi hirotonit de [[Apolinarie de Laodiceea]]
 
|}
 
|}
*[[Theodotus of Antioch|Theodotus]] (417–428) (alternately 420–429)
+
*[[Teodot al Antiohiei|Teodot]] (417–428) (sau 420–429)

Versiunea de la data 15 octombrie 2013 21:43

Această pagină este destinată testelor, încercărilor, experimentelor. Simţiţi-vă liber(ă) să modificaţi, să adăugaţi sau să ştergeţi text din această pagină în orice fel doriţi!

Scopul acestei pagini este acela de a vă permite experimente legate de OrthodoxWiki.

Datorită naturii inerent experimentale ale acestei pagini, conţinutul ei este şters periodic. Prin urmare, vă rugăm nu scrieţi texte importante, mesaje, întrebări ş.a.m.d. aici, deoarece vor fi considerate experimente şi vor fi şterse. Pentru astfel de mesaje, vă rugăm să folosiţi Cafeneaua.

Exersaţi-vă deci în sistemul wiki şi în formatele ro.OrthodoxWiki!





  1. Meletie (360—361), depus sub împăratul Valens sub acuzația de Homoiousian-ism; se întoarce din exil în 362 și este recunoscut în Orient drept episcop de Antiohia până la moarte (381, în timp ce participa la Sinodul II Ecumenic). În paralel, pe linia „eustatienilor”, este Paulin al II-lea (362-382/383) - nerecunoscut în Orient, dar recunoscut de Biserica Romei și cea a Alexandriei.

Depunerea lui Meletie declanșează Schisma meletiană, care durează 55 de ani și în timpul căreia mai multe grupuri au pretins scaunul Antiohiei:

Grupul Homoian

Grupul „meletian”

Grupul „meletian” este grupul canonic recunoscut în Orient, care adera la Crezul de la Niceea și care a participat, cu sfinții Meletie și Flavian la Sinodul II Ecumenic, dar care nu a fost recunoscut de Bisericile Alexandriei și Romei decât mai târziu:

  • Sf. Meletie (362–381), a doua oară, după întoarcerea din exil.
  • Sf. Flavian I (381–404), care a obținut recunoașterea Bisericilor Alexandriei și Romei în 399.
  • Porfirie (404–412)
  • Alexandru (412–417), care a încheiat definitiv schisma cu „eustatienii” în 415.

Grupul „eustatienilor”

Considerându-se următori ai lui Eustatie al Antiohiei, anti-arieni radicali care aderau cu cea mai mare strictețe la Crezul de la Niceea, „eustatienii” au avut următorii episcopi, recunoscuți de Bisericile Alexandriei și Romei, dar nerecunoscuți în Orient:

După moartea lui Evagrie „eustatienii” nu au mai avut al episcop. În 399 ei au pierdut recunoașterea Alexandriei și a Romai, dar au rămas în schimă până în anul 415.

Grupul „apolinarist”

  • Teodot (417–428) (sau 420–429)