OrthodoxWiki:Cum să modifici o pagină

Dumnezeu e Bun si Milostiv! A avut incredere si in mine, ticalosul! Dar eu L-am vandut cu zambetul pe buze si cu chipul pagan, schimonosit de o placere cruda. Apoi mi-a parut rau. Nu stiu daca Domnul a primit regretul meu. Am cufundat sufletul in tulburele negru al pacatului, constient sau inconstient, parasind pamantul sfant si fugind departe, ca printr-o poarta cu fatza intoarsa de la mantuire. Si am iubit placerea dulcelui pacat, mai amar decat fierea... Inselatorului pacat... Nu am simtit nimic, caci pacatul n-a facut altceva decat sa-mi ia simtirea, amortindu-ma ca pe o prada injectata cu venin. M-a paralizat cu veninul lui, pe care l-am absorbit cu o sete demonica, dupa care am cazut rapus de puterea deznadejdii ce atat de credincioasa-i urmeaza. M-au batut gandurile cu propriile mele neputinte, speculandu-le cu o forta uriasa si nelasandu-mi somn pentru vesnicia adanca pe care mi-am vandut-o vrasmasului. Pacatule! Cat timp ti-am dat din mine, viata mea, cat am rupt din sufletul meu si am impartit cu tine, nelasand nicio dobanda pentru Judecata lui Dumnezeu. Apoi imi cereai birul, ca un camatar invechit, care pusesei stapanire pe averea mea, sufletul meu, pe lumina din adancul lui... pe care ai intunecat-o cu prietenia ta. Spurcatule! Pacatule!... De cate ori te-am incalzit cu sangele meu, cu samanta mea, cu mangaierile si intinaciunea mea cu care te-ai hranit atat de devreme. Cat de fraged eram cand m-ai mintit, nenorocita zi in care ti-am jertfit... Apoi, ca un drog ai impanzit si cea mai firava fibra a fiintei mele batjocorite. M-am rugat lui Dumnezeu, am strigat cu ultimele sfortari, cu disperare, hamesit si ingretosat de atata putore. Si a auzit. Am simtit ca a auzit, dar peste timp pacatul a intrat din nou, cu dibacia-i vicleana, cu ranjetul plin de bale si cu o satisfactie murdara pe chipul ravasitor de intinat. Si m-a prins cu ghearele incrancenate pe grumazul meu strivindu-ma ca pe o insecta. A avut curaj! Doar ii eram dator... Anii au trcut si au luat odata cu ei inocentza. S-au scurs timpurii precum Dunarea in albia ei... Si odata cu ei fiinta mea pacatoasa si invartosata de vreme a imbatranit. Strig din urma si gesticulez neputincios si suparat, de parca vreau sa apuc din umbra o petala din timp, sa trag inlauntrul meu un piept de cer albastru cu care sa-mi mai colorez pacatoasa fiintza. Regret clipele fugare ale placerilor vinovate si numar zile in sir noptile gandurilor care mi se deruleaza ca o pelicula de cinema in amintirea scenariului vietii. Asa patimesc pacatosii... cu ochii tanjind dupa vedere, cu inima stinsa de neimplinire, cu capul plecat de rusine... "Domnul celor mandri le sta impotriva, iar celor smeritzi le da Har." Multumesc lui Dumnezeu pentru ca este dragoste, dreptate si mila! Ii multumesc ca Este!

Dumitru